Yigru Zeltil s-a născut în aprilie 1992, la Constanța. A debutat ca poet cu volumul ”cacao”, în 2012. A semnat A Bibliography of Conceptual Writing (2017) și ”ulei de palmier ”(2017). În 2023 a publicat antologia ”Praline” (2007-2022). În seria de evenimente Capete calendar a urmărit timp de 8 ediții să construiască o imagine a experiențelor sale cu literatura ca persoană cu tulburare de spectru autist. Din 2011 cataloghează volumele de versuri care apar anual în limba română în cadrul proiectului Princeps Poesis. Cine câștigă Premiul ”Gheorghe Iova TEXTUARE” 2026 pentru experiment în literatură afli pe 8 ianuarie. Dialogul de nominalizare cu Yigru este mai jos (video și ce prinde AI din ce zicem noi).

Răzvan: Bun. Salut, Yigru! Mă bucur mult că avem discuția asta, mai ales că tot atâta timp faci lucruri legate de experiment și poezie. Și mă bucur că avem Princeps Poesis în nominalizările pentru premiul Gheorghe Iova. Abia așteptam momentul ăsta. Tu ai deja 15 ani, cred, de când te ocupi de Princeps Poesis.

Yigru: 14, da.

Platforma ca eveniment de regăsire

Răzvan: Iată. Și vreau să te întreb mai întâi de unde a pornit toată asta. Tu făceai deja lucruri legate de experiment și poezie și platforma asta cumva a crescut de la an la an și acum e aproape parte din peisajul poeziei românești fără să ne dăm seama.

Yigru: Scuze, fără să își dea lumea seama și totodată, fără să o poată găsi așa de lesne sau nu știu…

Răzvan: Cum ai început? Ce te-a făcut să strângi volume pe o platformă?

Yigru: Am emoții.

Răzvan: Foarte bine. Așa și trebuie.

Greșelile care fac spectacolul

Yigru: Prima dată a fost un blog-spot unde pur și simplu făcusem o listă a unor cărți din 2010 cărți de poezie română, evident, cu asta am început, care se voia să fie o listă mai completă decât ce văzusem în reviste. Știi că revistele încă încercau să facă un fel de panoame editoriale care se includă și poezie adică pănăresc că încă există ceva de genul ăsta, doar că foarte curatoriat.

Cumva de la început m-am gândit să mă îndrept în direcția asta inventariere exhaustivă pentru că mi-am dat seama foarte repede că nu pot să inventez pur și simplu niște criterii estetice universal-valabile care în același timp să nu excludă pe cineva semnificativ. Într-un fel pentru că așa cum bine știi există conflicte inerente între toate aceste poetici diferite și asta mă duce acum cu gândul și la dificultatea unui autor cum a fost și Gheorghe Iova. Gheorghe Iova a fost pe rând tratat ca un autor prea subversiv ca să fie publicabil. Apoi a devenit un autor tratat aproape ca un guru. Poate mai ții minte faza aia că urma să fie promovat ca guru și apoi s-a retras acel titlu bucurcaș. În revista Vatra era publicat lună de lună, se anunța această temă că va fi tratată și până la urmă nu a mai fost tratată niciodată. Asta nu știu în ce măsură s-a mai vorbit pe la voi în cadrul premiului Iova. Mi s-a părut mereu interesant cum strategia de care s-a folosit Iova. Iova face practic uneori greu de deosebit de așa zisă specie a grafomanului veleitar. Sau astăzi unele texte s-ar putea să nu treacă de examinări dacă ai generat un text în AI. Bine, unele texte știu că el corecta manuscrise introducând greșeli.

Răzvan: Introducea câteodată formulări care păreau greșite într-adevăr. Asta e un lucru important pe care l-ai atins cu felul în care sunt acreditate lucrurile. Și cu modul în care noi suferim în permanență din cauza sistemelor noastre de acreditare. Pe tine cum s-a schimbat pentru tine raportul cu sistemele astea de-a lungul timpului. Pentru că tu ai început foarte devreme ca unul dintre oamenii care hrănea internetul cu texte care erau greu de găsit din autori consacrați sau mai puțin consacrați. Am o listă întreagă, de câte ori căutam ceva și eram trimis pe poezie.ro. Îmi apărea că e un text pus de tine. Din Leonid Dimov, Mazilescu, Nichita Stănescu, din Răzvan Țupa, din Gheorghe Iova Găseam mereu lucruri puse de tine. Cum s-a schimbat în timp raportul ăsta cu felul în care sunt acreditate lucrurile în sistemul literar?

Yigru: Biblioteca de poezie de acolo, de pe poezie.ro. Ar fi fost frumos să devină ceva oficial, ceva cu niște fonduri în spate. Știi, ca la Academy of American Poets, ceva de genul ăsta ar fi fost ideal. Iată că suntem în 2025 și cred că lumea încă intră pe poezie.ro ca să acceseze texte alea… lamentabil.

Lumea ca antologie de poezie

Răzvan: Mie mi se întâmplă să caut, să văd ce mai este online din nu știu ce autor Și găsesc ceva pus de tine Nu mai zic că am folosit asta la documentare din plin când am lucrat pentru antologia 90-istă, pentru editura Cartier. Oricând voiam să văd, stai, dar chiar nu e nimic online, găseam ceva pus de tine acolo. Într-un loc în care oamenii de obicei își puneau propriile lor texte. Hai să vedem cum a construit asta de mersul tău

Yigru: Nu, acolo stai așa să nu creem confuzii Poezie.ro are două secțiuni Una dintre ele este textele Membrilor și cealaltă este Biblioteca Agonia. Care a fost folosită mai mult pentru autori clasici, cei mai consacrați în momentul în care eu am început să contribui acolo, fără niciun fel de înțelegere cu administrația site-ului. Văzusem că erau niște pagini cu poeți din perioada comunistă, poeți din Interbelic și așa mai departe. Doar că erau foarte puține texte și evident erau foarte mulți autori din aceleași perioade care nu erau acoperiți. Și am căutat să acopăr mai toate nișele, de la avangardă până la tradiționalism. Mai puțin, cred, din Realismul Socialist. Am pus mai puține texte, dar și acolo o să găsești câteva Jebeleanu, de exemplu, am pus acolo. Nu n-ar trebui să vorbim despre asta aici pentru că textea se pun ca încălcări ale drepturilor de autor. Mă refer la textele astea mai noi. Adică sunt și autori care sunt încă în viață, în biblioteca aceea saitului poezie.ro. Sau care au murit relativ recent. Și știi că teoretic a trebuit să așteptăm până să fie în domeniu public. Regula administrației a fost că trebuie să fie o folosire, o utilizare cinstită Cu titlul ăsta de utilizare educativă mai exact. Și au zis că pot să-și întindă un pic plapuma. Textele de acolo se opresc pe anii 80-90. Adică Cristian Popescu, de exemplu, exista deja acolo în secțiunea asta.

O bază de date a poeziei românești

Răzvan: Cum s-a schimbat spre princeps poesis toată povestea asta a ta? De la texte antologate din căutările tale prin biblioteci, că știu că te duceai și găseai lucruri pe care nu le mai găsea nimeni Spre zona asta în care este doar titlul și uneori de cele mai multe ori și coperta pe platforma ta?

Yigru: Nu doar titlul. Și alte câteva informații de bază. La antologie încerc să reconstitui lista celor care au contribuit, autorii de acolo. Nu există o linie directă între ce am făcut cu biblioteca de texte. A rămas o chestie în prelungerea acelui proiect. Eu am avut o secțiune, la un moment dat, pe blogul meu personal, care se numea parcă dezgropări. Și acolo luam câte un poet, de exemplu Vasile Petre Fati sau Nina Casian. Și antologam acolo vreo 5-10-15 texte și cu o introducere Știi, genul de antologare era mai mic N-am mai făcut nimic de genul acesta în anii din urmă Ar fi fost ideal să există o altă coeriziune a mediului literar, a instituțiilor. Să fi existat ceva ca Uniunea Scriturilor, care să-mi confere acces la mai multe drepturi Să vorbesc cu diverse poete care nu s-ar supra să fie incluse în proiectul ăsta. Sau care ar vrea ca noi să plătim niște bani ca să fie afișate textele alea pe internet Asta sunt o chestie cu care aș fi fost de acord Dar nu puteam eu și nu putea cumva să aduc banii în casă Și cu asta vreau să sau un pic la ce vreau să spun legat de Princeps Poesis în forma sa actuară Am anunțat acum deja vreo 2 ani că vreau să migrez blogul pe care îl știi Site-ul de Blogspot Să migrez către o platformă asupra căreia să-i dețin eu control Să stochez eu copertele și să fie totul navigabil ca într-o bază de date a unei biblioteci Doar că mai estetic, să fie o interfață ca de librărie, să se vadă copertele mai bine De acum 2 ani vreau să fac chestia asta și nu am reușit să strâng fonduri și nici nu mi-am găsit timpul sau mai degabă răbdarea să fac un asemenea site Mai mult sau mai puțin de la zero. Sunt anumite informații în baza asta de date. Nu doar ce vezi în prezent la fiecare titlu. Aceste informații trebuie să fie legate dintr-o bază de date mai inteligentă. Să pot accesa toate cărțile scrise de cineva. Dar să fie creditate cum trebuie dacă sunt mai multe pseudonime. Asta e o muncă tehnică care trebuie făcută înainte să poți vă arăta un nou site. Nu am încă așa ceva și de asemenea. Princeps Poesis nu o să mai fie axat numai pe cărțile în limba română. Ideea mea era să devină ceva internațional. Fiindcă n-am văzut pe nimeni încercând să facă exact aceiași chestii. Și anume o bază de date pentru cărțile de poezie. Din toate literaturile poetice, din toate limbile în care s-a publicat poezie. O muncă care nu poate să fie decât corectivă. Dar sunt probleme care trebuie rezolvate mai întâi. Tehnice de infrastructură și acum suntem într-un moment istoric în care nu o să mai avem un internet perfect liber. Au apărut toate aceste inițiative de verificare a vârstei. Și dai seama că eu nu vreau să fac un site și apoi să mă trezesc cu obligația legală. De a implementa un asemenea sistem doar pentru că întâmplător între alea 50 de mii de cărți, câte sunt în momentul de față în bază de date, întâmplător două sau trei dintre ele se califică ca fiind conținut matur. Știi?

Răzvan: Da, da, da Vreau să te întreb, pentru că deja ai zis că sunt 50 de mii de cărți în baza de date. Să te întreb cu ce perioade a fost cel mai greu să lucrezi. Pentru că baza ta de date din Principes Poesis deja acoperă cam 150 de ani. De la sfârșitul secolului 19 până în 2025. Ce zonă ți-a fost cel mai greu de acoperit?

Yigru: nu am început de fapt să acopăr cu adevărat zona aceea dinainte de 1918 Pentru că asta a fost o adăugire foarte recentă de acum vreo… Nu are așa de mulți ani partea aceea și de-aia e încă șantier acolo pe site Dincolo de partea aia unde am oricum niște… E o bază de date amplă cu toate cărțile sau mai toate cărți în română, nu numai poezie De unde începusem să mixez datele Interbelicului. Interbelicul mi se pare perioada cea mai dificilă. Pentru că acolo nu ai niciun fel de catalog chip. Nu știu dacă a fost acces liber, Arcanum sau cum se numește Baza de date care trebuie să aibă mai multe reviste din Interberic. Nu știu, parcă au avut la un moment dat acces gratuit, temporar. Și țin minte că începusem să lucrez un pic pe ea și după aia nu am mai avut timp. Rămâne să depun mai mult efort pe partea asta de Interbelic. După mine, partea pe care pot spune că este într-o formă foarte bună. Care rivalizează Biblioteca Națională. Știi expresia cu baza care făcea concurență în stări civile? Așa fac și eu concurență Bibliotecii Naționale cu secțiunea de după 90. Am depus foarte mult efort, a fost nevoie de foarte mult timp. Și încă mai sunt cărți care puteau fi adăugate. Fiindcă nu am monitorizat în permanență anticariate online. Unde mereu apar titluri obscure. Mai ales de atunci, de la începutul anilor 90 când nu se cristalizează sistemul ăsta cu catalogul CIP Dar și în anii mai din urmă încă mai poți găsi cărți care nu au un ISBN valid. În timp ce am lucrat la site-ul ăsta, am constatat că anumite edituri importante de poezie Reciclează coduri ISBN. Sunt tot felul de descoperiri din trasele pe care le-am făcut prin baza de date .

Un deep web a literaturii române

Răzvan: Asta cumva arată că atunci când ai preocuparea asta spre exhaustiv, spre totalitate pe care o ai tu Putem să avem surprize legate de ideea de sistem despre care ni se tot vorbește Că trebuie să existe un sistem, că sunt niște edituri oficiale, o zonă oficială a literaturii Și de fapt atunci când intri și investighezi așa cum ai făcut tu Descoperi că sistemul însuși își pune piedici, ocolește colțuri, evită să înregistreze lucruri Mai ales când e vorba de poezie Poate și pentru că încearcă să ducă mai departe situația asta a poeziei E ca un lucru pe care nu prea îl bagă lumea în seamă, nu e central Dar atunci când perspectiva este atentă așa cum o ai tu, avem surprize care pun la îndoială sistemul însuși

Yigru: Biblioteca Națională, când cauți toate cărții clasificate de poezie într-un an Poți să vezi, de exemplu, o cifră de genul 1300-1500 de cărți Iar pe aceeași an, în baza mea de date, sunt 2500 Evident, diferența asta nu am în momentul ăsta cum să o monitorizez automatic Nu am un sistem implementat astfel încât să vezi ce lipsește din catalogul Bibliotecii Naționale. Mai e încă un aspect. Eu am lucrat la baza asta de date pe catalogul CIP a Bibliotecii Naționale, pe cărți în curs de apariție. Acolo sunt destul de multe cărți pe care eu nu le-am inclus. Pentru că nu există decât în acel catalog. Nu am reușit să găsesc dovezi pe internet care exista. Ar fi foarte interesant de văzut cât de departe se poate duce acest deep web a literaturii române. Bine, fie vorba între noi, am un sentiment ciudat față de tendința asta. Cred că este încă prezentă a mulți poeți și poete din generația astea tinere, între care ne includem și pe noi. Încă ne vine să luăm cărți existente, doar ce are ISBN, doar ce se găsește pe site-uri importante de unde cumperi cărți de poezie online Știi că am avut, la un moment dat, o librărie de poezie, acum cred că nu mai există niciuna.

Răzvan: Da, nici eu nu știu acum să existe, au fost mai multe și toate au eșuat la un moment dat.

Yigru: Nu mai e un barometru definitiv a tot ce apare pe piață Biblioteca Națională, cum am zis, nu este 100% reliable la librărie, astea importante. Normal că nu o să vezi tot ce apare. Unele cărți, și sunt destul de multe cărți, nu există decât, în forma scriptică, un tiraj mic care a fost lansat o dată. Sunt cărți care au existat numai ca autorul să le facă cadou. Suspectez că sunt și cărți pe care nu le-a văzut decât autorul și cine a tipărit eventual.

Răzvan: Vreau să atingem și o altă zonă pe care am văzut că în ultimul an ai accesat-o tu. Ai început să faci ateliere, ai spus că faci knowledge bombing, pui toate lucrurile pe care le știi. Legat de experiment în poezie, am văzut filmări din cursurile tale/ Și vreau să știu în ce fel adaugă asta la proiectul tău de relație cu zona poetică.

Yigru: Mă tem, Răzvan, că ceea ce ai văzut tu ai deja doi ani. Asta e de acum două toamne Între timp a trebuit să mă întorc pe piața muncii Și atunci am amânat proiectul pe care aveam în acel moment de a închega o carte. Care să fie așa ca un fel de data de scriere creativă. Doar că din perspectiva cuiva ca a mea, mai mult doar vrea să facă infodumping Într-un mod care să îmi placă mie în primul rând. Dar deja pentru mine criteriul cel mai important pentru o asemenea carte Este să cuprindă aproape toată paleta tehnicilor, formațiunilor textuale care pot fi implicate în scrierea unui text După cum poate-ți dai seama, este un proiect vechi. Datează de pe vremea când făceam parte din Liga Literară din România. A fost tentativă din grupul pentru reforma Uniunii Scritorior de a face un fel de mică uniune paralelă. Și am propus atunci, în cazul în care aș fi terminat cartea asta, să apară sub regida organizației. Care a existat legal timp de un an sau ceva de genul acesta. Și care a asistat practic operațiunea în momentul în care președintele ales de noi a preferat să devină vicepreședintele unei organizații cu pedigree.

Comunități și experiment

Răzvan: Ca să nu încheiem în cheia asta, că mai avem foarte puține minute, vreau să încheiem povestindu-ne tu puțin despre felul în care ai ieșit cu cărțile tale pe piața internațională. Pentru că știu că ți-ai publicat lucrări, intervenții în rețele din afara României.

Yigru: Din plăcate lucrul ăsta nu e adevărat Am o carte care a fost publicată în regim print-on-demand E un mare site american pe nume RuRuRu Și unde oricine care-și face cont poate să publice o carte Și am ales să public în formă a unei cărți o listă pe care am făcut-o de peste o mie de cărți de literatură conceptuală. Aia a fost singura chestie internațională care a avut un ecou. A fost primită într-o inițiativă din Germania. Și acolo în Germania au avut și o expoziție unde au arătat cartea asta. Și de unde de altfel au extras unele dintre titluri pe care le-au inclus de asemenea. Atât. Asta a fost tot. Am mai fost în discuții, am mai arătat unor oameni din afară manuscrise, texte traduse de mine. Direct în engleză. Și am ajuns la concluzia că nu se poate ajunge mai nicăieri dacă nu ai intermediar. Și cum eu am avut parte să mă pun bine cu gatekeepers… am lăsat deoparte ideea asta de a mă consacra internațional. Anul acesta am luat o altă decizie și anume cea de a învăța… Și sper în următorii ani să mă apuc de scris și de tradus… din Esperanto. Și în felul acesta mă voi adresa unei comunități lingvistice. Nu prea restrânse, dar suficient de restrânse încât să aibă o vizibilitate pe undeva. Și să sper așa, în mod organic, să captez cuiva atenția.

Răzvan: Da, îmi dau seama că clar. Mai vorbim, și îmi dau seama câte subiecte rămân deschise din orice discuție cu tine. Poate ne maturizăm și începem să le ducem undeva și să zicem ”Gata, acum l-am terminat”.

Un premiu, un experiment, o poveste

În 2010, artistul vizual Cătălin Guguianu îl invită la Paris pe Gheorghe Iova să colaboreze la proiectul său „veloLINGA“. Cătălin Guguianu (www.catalin-ation.com) patronează asociația cultural-artistică ’ECHALIER – PÎRLEAZU’. Cu această ocazie, Iova i-a cerut lui Cătălin să preia și să gestioneze premiul său pentru experiment literar. După dispariția lui Gheorghe Iova din vara anului 2019, în ianuarie 2020 s-a inaugurat premiul testamentar „Gheorghe IOVA – TEXTUARE“, fiind acordat în acel an poetului și jurnalistului Răzvan Țupa. Premiul constă în valoarea pensiei lunare a lui Cătălin Guguianu, percepută de la Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, pentru trei ani de domiciliu forțat; o diplomă stampă, creată de Cătălin Guguianu și digitalizată de artista plastică Valérie Touzet.

Premiul pentru experiment în literatură „Gheorghe Iova TEXTUARE” a fost acordat până acum astfel:

2021 Paula Erizanu pentru orientarea înspre ceea ce ajunge să fie literatură venind dinspre jurnalism, documentare, proză, poezie.

2022 V. Leac pentru antologiile pe care le-a coordonat în ultimii ani (Hotel Cosmos – poezie românească SF, 2019; Generația de aur, 2020, în colaborare cu Cristina Ispas; Perturbări în desfășurare. O antologie a prezentului, 2021) și pentru expoziția TIMPURI NOI. Xenogeneze ale SF-lui.

2023 Teona Galgoțiu pentru edificarea platformei online Gura Mare

2024 Dmitri Miticov pentru volumul „Dmitri: INTJ”(editura OMG), care pornește de la notația biografică proiectând-o în discursuri mitice și tehnologice asupra evenimentului, păstrând, în același timp, o perspectivă investigativă asupra limitelor tranzitivității.

2025 Adriana Gheorghe- pentru dezvoltarea spațiului Teatre/teatres.

Cine câștigă Premiul ”Gheorghe Iova TEXTUARE” 2026 pentru experiment în literatură afli pe 8 ianuarie. Din juriu fac parte câștigătorii premiului în perioada 2021-2024, Paula Erizanu, Teona Galgoțiu, Dmitri Miticov și Adriana Gheorghe ca și Răzvan Țupa, care a primit premiul testamentar „Gheorghe Iova TEXTUARE” în 2020.