O prefaţă pentru lansarea „Moş Crăciun & Co” de miercuri, 19 decembrie, 2012 de la Bastilia de la 18.30:
Note de poezie
Apocrifele după Moş Crăciun & Co
Minunea din taxi
Ne separă numai spaţiul gol al străzii
ce ne străbate mintea de dimineaţă
până am căzut frânţi sub pleoapele noastre
înfriguraţi de orice atingere pe
care o lăsăm să ne jupoaie mâna
şi aşa plină de cicatricele seci
de care nimic nu ne poate aminti
cum şi când am fi putut să le căpătăm
din moment ce nici nu bănuiam că noi am
avea puterea nelimitată toată
iar vieţile noastre prind să se topească
fără niciun fel de semn şi dintr-o dată
tot drumul din faţa ta se face vreme
ca şi cum n-ar fi al tău tot mai departe.
Vali şi Beatrice
Problemele excită, rezolvările
Dor şi oricine-i în stare le evită
Ca să spun totuşi simplu: alte şi alte
Întâmplări perfecte aproape că ne rup
De la un capăt la celălalt al zilei
Încât poţi să bagi pumnul prin cuvintele
Noastre lipite de ce obişnuim să
Numim sentimentalism cu atitudini
cam împrumutate fără să avem nici
măcar habar de unde; până şi felul
de mâncare pe care o alegem la
cină arată mai clar cine vrem să fim
de câte ori şi cum salvăm lumea atât
cât să apucăm să fim lăsaţi în pace.
Stripperul sfânt
Dincolo de haine se încălzesc gânduri
Riscante pentru tine şi pentru ceilalţi
Eşti gata să dai tot şi tocmai în acel
Moment plusezi cu tine şi cu viaţa ta
Legătura ta cu toţi cei care ar vrea
şi nu reuşesc deloc să se descurce
Se poate reduce la nesiguranţă
ieşi dintr-un tort sau taci până la urmă eşti
urmărit de aceleaşi ameninţări ce
pot face diferenţa între viaţă şi
o simplă poveste spusă în câteva
moduri care se bat cap şi între
ele şi cu tine chiar la prima oră
când ce a visat un necunoscut poate
să fie mai adevărat decât tine.
Aureola aurolacilor
Cu tot Bucureştiul în jurul capului,
Bruzli conduce lumea, aşa cum e ea,
Mai bună sau mai rea, fiecare zice
Cum înţelege: pornind de la iubitul
Bruscli până chiar la inevitabilul
Bruce Lee, fratele absent care se bate
Pentru ezitanta amintire dusă
Într-un colţ cald pierdut prin subteranele
Memoriei defecte. Uneori, chiar şi
Fără să vrei, găseşti sufletul tău cerşind:
Frumuseţea ia chipul insuportabil
Al unui oraş ce supravieţuieşte
Niciodată nu ierţi ceea ce seamănă
Viselor tale şi revine zi de zi.
Personaje secundare
Ochii strânşi
Limba apăsată pe cerul gurii
Asta fac şi tot ce poţi să inventezi despre mine
E adevărat
Orice îţi poţi imagina e aşa
Dar mai ales ceea ce nici măcar nu îţi trece prin cap
De fapt cum crezi că poate să existe lumea altfel
Decât în toate felurile posibile
Asediată de toate imposibilităţile
Laolaltă?!
Dacă aţi fi fost alţii
Nici eu n-aş fi fost la fel
E speranţa liniştii
Oricum, ce scrii o să fie folosit greşit
Dar poţi să faci în aşa fel încât cel care te aude
Să fie pregătit
Într-un singur întuneric, acelaşi în care
Suntem tot ce am putea să fim şi asta ajungem de câte ori
Mâna care mângâie nu se mai îndepărtează de mângâiere
În cazuri din astea pot să îţi spun doar ce se întâmplă cu mine
Uite: oameni care trec unul prin celălalt sperând
Că nu se termină niciodată şi au dreptate dar niciunul nu mai rămâne acelaşi
După o asemenea întâmplare şi fiecare alege un punct de vedere, imediat după fiecare trecere… din care poate să îşi amintească,
Dar pot să aleg memoria, nu amintirile care ne despart,
Ceea ce ne leagă reformulaţi mereu, dincolo de perspectivele
Care abia ajung unele la altele
După tradiţia locului, cei mai buni,
cei mai puri, sunt aruncaţi în suliţe
Cei mai mulţi oricum ştiu că sunt pe cale să fie păcăliţi
Acum depinde de tine dacă
Alegi o păcăleală prostească sau una elaborată
Sigur, cei mai mulţi vom prefera păcălelile stupide
Sunt mai uşor de dibuit după o vreme şi
Satisfacţia răzbunării vine mai repede.
Dar, după asta… o iei de la început
Ochii strânşi
Limba apăsată pe cerul gurii
„Oriunde altundeva” pare cea mai bună soluţie,
Numai să fie abolit prezentul, pentru că asta e insuportabil:
Ce e acum prezent e în toate timpurile posibile
Şi în gura peşterii pe înserat, şi pe ochiul rotund al unei navete
Spaţiale mult după ce soarele s-a stins.
Alţii preferă să contrazică fluturii, şi bucuria îi
Transformă în târâtoare jenante convinse că nimic nu se poate
În afara lucrurilor de care îşi aduc ei aminte
Cei mai puţin importanţi au raiul lor şi
El se numeşte doar amintire
Taxiul tău trece pe lângă un camion deasupra
Remorcii acestuia se leagănă un lanţ ruginit
Oricâte utilizări se pot găsi pentru asemenea unelte
Mai devreme sau mai târziu vor fi depăşite şi te trezeşti în autobuz
Drumul de vineri până luni este unul interior,
Orice pare subversiv, micile reflexe fasciste, nostalgia şi activismele SF, naţionalismele şi extremismul religios, până şi rasismele dau impresia că vor să schimbe ceva doamne-ajută relaţiile poetice
Fşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşşş
Vedeta vidului şuieră lung şi amar
Are câini, eroine care se urcă pe pomul cu beteală
Şi i-o trag cu clinchete
Dar tu ai de partea ta memoria
Cu reformulările ei continue
Ridicând şi coborând ceea ce altădată era doar gând
Felul în care dispărem mutând energia fiecărei zile în
pofta cuvintelor pe care le spunem
panoul semi transparent de culoare închisă
care mă separă pe mine de şofer şi pe el de
tot restul autobuzului mă lasă să cred
că blocurile de care tocmai am trecut
se reped înainte
Când poemu-i perfect şi tot ce am spus
Se activează, iradiează, reorganizează radioactiv eu mă topesc, dispar
Aţi fost extraordinari
Dar nu mai ştiu cum vă cheamă
Ochii strânşi
Limba apăsată pe cerul gurii