Tag: melodie

Melodie românească, Scena 9 a cerut un imn de Ziua Națională

“am așteptat și-am plecat respirația ta a sunat

alarma de la telefon nu se auzise

străzile nopții îmbrățișau neliniștitea drumului

de peste zi ochii obosiți zâmbeau aluzii”

o manea pentru mai târziu

MELODIE ROMÂNEASCĂ Până și cei care au plâns după tine s-au definit în hohotele lor obișnuite cu șaga de prin familie de prin colțurile în degrade ale școlii cum și-amintesc și ei c-au învățat au zis să ne facem clipuri electorale cu tine ca o tânără femeie obișnuită să i se promită să i se admită și-apoi să i se impună să ți se impute să ți se spună cu băiatul sportiv de mână ochelaristul timid cu yoghinul dacic zâmbind din orice pisică străină cu profesionistul ocupat peste cap cu homelessul străzii tale și flanelele lui cu bărbatul tânăr solid întors uluit după ea de două ori mai puternică decât puterea lui desfășurată în circumstanțe cald dubioase și eu limba unei accentuări doar din umeri când țara mea era doar lectura numerelor de la mașini și nici măcar tot șirul numai finalul unde spuneai sunt aici unde țopăiai bucurie și eram fiecare oră exactă suntem capătul tuturor anotimpurilor neuronii jachetele verzi năclăite în nostalgie băgate-n mașină și dezbrăcate abia dup-aia cu liniștea că pe scara de la metrou erau de-ai tăi care vorbeau cu accent spaniolă engleză maghiară germană italiană bulgară și rusă aveai doar 18 euro în portofel când l-au furat și ți-au lăsat actele de-ai noștri ultima țigară lăsată într-un colț pe chipul tău pe care îl are fericirea unde vii iar în vara noastră ciclotimică e tot oră fixă e el picasso nasol moment mișto coliva de parcă i-ar sătura pe cei amărâți și pe cei goi i-ar tot mobila pe dinăuntru celor avuți le-ar da în sfârșit drumul din sentimentul neînțeles și cei folosiți ar avea design folositor ceva din ziar de la coadă și ceva de pe la știri cu bătrânelul plimbat între spitale până vorbea ca regele Mihai trăia la Alba Iulia cu sexele noastre toate genurile și da căsnicia se vor întâlni vreodată drumurile individuația complexul aurului trenul galben fără dictatori mititei doar cu fața ta ritm eloxare nu trage trasează Mi-au repetat că și plânsul merită ascultat ca o muzică mi s-a părut o scuză cam de căcat oricât am plecat mi-ai vorbit în semne care trec de pe corp pe corp articulări relaționări atins

15219487_10154144673051274_3468944473525523603_n

Am fost trei poeți care am scris pentru Scena 9 (mulțumesc Andra pentru un deadline care mi-a prins bine), textele intregi (si al lui Sorin Gherguț și al lui Andrei Doșa) cu ilustrație dintr-un proiect al lui Mircea Mocanu sunt AICI

Altfel, mie înregistrarea asta îmi place și mi se pare una dintre puținele care au legătură cu realitatea. Chit că ei exerseaza, e ceva acolo. Calușul fără costume de (cum se numeau magazinele alea in care se vindeau figurine naționale turiștilor- vorba aia, decât să stai trist, mai bine ești turist- pe vremea lui Ceau?)