Rima este, de fapt, un seismograf fin al corpului fiecărei limbi: același dispozitiv formal – coincidența de sunete la final de vers – produce efecte foarte diferite în funcție de fonologie, accent, morfologie și tradiție poetică. În timp ce în unele sisteme rima e „surplus muzical”, în altele devine mecanism de memorare orală sau contrapunct la tonalitate. Ne-am opintit la toate vârstele cu modurile în care tot felul de inteligențe ne spuneau că trebuie sau e nevoie să funcționăm. Acum apare și ocazia să vedem ce înțelege inteligența fără om din literaturi și reguli ale poeziei. Este modul în care inteligența artificială concepe rima în cazul poeziei. Și am început să întreb platformele ce și cum cu rima pentru A.I. Iar călătoria rezultată e așa: