bine eu nici nu țin minte nume și cifre nici atât las să predomine accentele și mă bazez pe selecția de vitamine pe cine văd în autobuz dacă nu sunt eu 100% alcătuit din supraviețuiri contondente memorate în degetele tumefiate de balerine SUNETUL MIROSURILOR SECȚIONATE) sms derizoriu (pe mine cum știi mă ia de cap câte un miros de care sunt sigur că e de la mine sau dacă știu că nu era inițial al meu pot să jur că îmi iese acum prin piele e cel mai greu să identific zona fericită în care toate vin la locul lor pe măsură ce trece timpul destinația devine corpul spațiul se localizează când în atingerea vârfurilor degetelor ba între ele sau în împingerea creștetului în sus și-n alte gesturi ca orice secvență neimportantă care ne conține

11 martie – Miră corporală