Joi, 14 mai, la Cărturești Modul are loc primul atelier de poezie în performance din noul format al întreprinderii #PoeticR. În urmă cu un an, #PoeticR începea ca o propunere foarte concretă: un atelier lunar în care lectura și scrisul poeziei să-și recupereze sensul într-un spațiu comun, nu doar în grupuri restrânse sau file de jurnal. Între timp, întâlnirile de la Cărturești Modul și Cărturești Carusel au devenit un fel de hartă vie a felului în care poeții la început de drum, autorii cu volume publicate și cititorii „doar amatori” își redefinesc vocea, împreună. De la primele exerciții PoeticR, la discuțiile despre performance, avangardă, identitate și natură, anul acesta a schimbat nu doar textele participanților, ci și felul în care ei se raportează la poezie ca practică de fiecare lună, nu doar de ocazie.
Tema fiecărei luni a dezvoltat reperele selecțiilor citEști și au desenat o pedagogie discretă a relației dintre poezie și realitate: „puterea ficțiunilor”, „miez și esențe”, „avangardele azi”, „vacanțele ficțiunii”, „recoltele povestirii”, „ocul fanteziei”, „exotism familiar”, „actualitatea tradițiilor”, apoi „premii și bestselleruri”, „identitate din pasiune” și „natura regenerărilor”.
Fiecare întâlnire a adus cu ea un miez de întrebări: ce face poemul cu noi când îl citim în public, ce rămâne după ce îl spunem cu voce tare, cum se transformă un text atunci când îl citim ca pe un performance, nu ca pe o confesiune fixată pe hârtie. În spatele fiecărei teme s-a construit și o arhivă: exerciții, liste de cărți, poeți din România și din alte literaturi, recomandări care circulă ulterior între participanți ca un fel de „bibliotecă mobilă” a atelierului.
42 de membri în grupul #PoeticR după primul an de ateliere
Unul dintre câștigurile cele mai vizibile după un an este modul în care #PoeticR a făcut loc declarațiilor de la început privind scrisul: „duc o oarecare luptă în a-l transforma în obicei”, „aș vrea să încerc o poezie ușor mai experimentală”, „sunt un autor la început, aș vrea să capăt mai multă încredere”, „vreau să schimb categoriile clare, distincția poezie/proză”. Rând pe rând, aceste formulări au devenit puncte de pornire pentru texte noi, pentru feluri diferite de a lucra cu vocea, cu ritmul, cu prezența în fața publicului.
Acolo unde la primele ediții mulți participanți vorbeau despre „frica de a începe” sau „frica de public”, după câteva luni apar întrebări mult mai precise: „cum mă poziționez într-un performance cu muzică?”, „cum gestionez responsabilitatea față de public?”, „cum fac diferența între experiment și simpla schimbare de decor?”.
La fel de importantă ca textele scrise rămâne geografia întâlnirilor și a vocilor. Într-un singur an, #PoeticR a adus la aceeași masă poeți foarte tineri, participanți la concursuri și cenacluri, oameni care vin din alte scene (muzică, teatru, video), dar și persoane cu o lungă memorie a performance-ului poetic (mulțumim Valery Oișteanu) – de la atmosfera Clubului A și a suprarealismului românesc, la open-mic-uri contemporane, festivaluri și comunități online. Întrebările despre „locul ideal” pentru un eveniment de poezie – de la malul mării la cartierul Uranus, de la gări aglomerate la muzee – sunt, de fapt, feluri de a muta poezia în afara confortului și de a negocia mereu raportul dintre text, oraș și corpul celui care citește.
După un an de #PoeticR, poate cel mai important lucru care rămâne este sentimentul că poezia nu mai stă doar în raftul de „volume de autor”, ci și în felul în care o comunitate învață să-și asculte diferențele. Atelierul funcționează ca un spațiu de dezvățare a prejudecăților („toate etichetele -ismelor”, granițele rigide dintre „autentic” și „construit”) și, în același timp, ca un loc în care succesul e reformulat constant: nu doar în premii sau vânzări, ci în „un singur vers care rămâne cu cineva”, „un cititor care spune că s-a simțit mai puțin singur” sau „un participant care își găsește curajul să citească pentru prima dată”.
Un an de #PoeticR înseamnă, astfel, 12 întâlniri, zeci de poeme și voci, dar mai ales o rețea de oameni pentru care poezia devine, treptat, un mod de a fi împreună în investigarea propriilor repere, nu doar un gen literar. Pentru înscrierea la evenimentul de joi, 14 mai, primul coordonat de unul dintre poeții participanți, Ania Vilal- Atelier de poem-colaj: Libertatea DaDa (sau DaNu). Cuvântul palpabil: cum îl mânuim/construim. Despre libertatea de a scrie poți folosi acest link. Avem 15 locuri de participare. În alitate de spectator poți veni fără înscriere.