Despre scandaluri literare sau moralitate poetica de coltul blogului

Cu ani in urma ma distram cu micile certuri literare dintre colegii mei de generatie. Gaseam chiar reconfortante participarile in cateva dintre ele. Odata cu moartea generatiei 2000 am crezut ca a trecut si timpul micilor nebunii de felul asta. Dar uite ca nu!

Personal am renuntat de cativa ani sa mai particip la acest fel de discutii pentru ca mi se par complet pe langa fondul problemei. De data aceasta ma provoaca fatul ca la originea intregii povesti sunt autori tineri care par sa fi inteles complet gresit ideea de promovare neconventionala.

Ciocnirile dintre principii de dragul spectacolului ar fi trebuit sa semene cu meciurile de wrestling (si asa au fost in perioada de inceput), nu cu o vanatoare de vrajitoare travestite la antena 3 literara. Atunci cand Byron ii spune lui Keats “manelistule”, si i se raspunde “baiat de dorobanti ce esti” ma gandesc mai repede la The Undertaker decat la certurile intre starletele de coltzul blocului. Mai mult, atata timp cat nu il respecti pe cel pe care il ataci in public, inseamna ca esti intr-un loc gresit si e bine sa iti recitesti bibliografia. Pentru ca oricand spui in public numele cuiva, ii faci publicitate. Cei pe care ii dispretuiesti poti sa ii ignori in cel mai privat mod posibil. In schimb, atunci cand iti iei elan sa arunci doar pozitia unei singure parti, atunci cand strigi hotul si nu incerci sa faci lucrurile pana la capat, atunci cand te joci de-a justitia cu o maturica din paie in loc de balantza nu prea mai poti fi luat in serios nici macar in cazul in care ai avea dreptate. Exact in stilul asta s-a dus constant spre zero credibilitatea celor care vorbesc despre literatura: urechisme si manelisme.

Intradevar, mi se pare jenant:

Jenant sa te urli plagiat atunci cand pledezi pentru deschideri, inhalatii si alte anarhisme.

Jenant sa te trezesti vorbind pe la coltul blogurilor inainte sa vorbesti cu persoana cu care ai pretentia ca ai colaborat.

Daca ai crede ca este ceva grav in ceea ce s-a intampla normal ar fi sa urmezi caile legale si sa rezolvi situatia. Restul este vorbarie si reflex de tabloid. Intotdeauna o sa fie mult mai usor sa iei microfonul si sa spui cu emotie “cand nu te cunosteam am crezut ca ma doreai,/ iar tu doar la textul meu pofteai”.

pe scurt: opriti glumele de travestiti la antena de mana 3 literara.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.