Arhive categorie: poeme

exerciţii, selecţii, mize de poezie

Ko Un eternul candidat la Nobel

Ko Un (născut pe 1 August sau 11 April 1933) este un poet sud-coreean enumerate printre favoriţii la Premiul Nobel pentru literatură şi în 2011. Este unul dintre scriitorii obişnuiţi să fie închişi, de-a lungul timpului fiind trimis de mai multe ori în spatele gratiilor. De fapt, an de an, înaintea anunţului official al câştigătorului de la Stockholm, ziariştii se instalează la uşa sa sperând să fie primii care îi iau o declaraţie proaspătului câştigător.
Ko Un este unul dintre cei care au fost traumatizaţi de războiul Coreean. În anii 50, înainte de sfârşitul războiului s-a retras pentru a deveni călugăr budist. După un deceniu a revenit în lume şi a lucrat ca profesor de poetică. În anii 70, pe fondul unei depresii acute a încercat de mai multe ori să se sinucidă. În perioada imediat următoare fost arestat de patru ori (1974, 1979, 1980 şi 1989) pentru că a protestat faţă de tulburările politice prin care trecea ţara sa, ultima dată fiind condamnat la 20 de ani de închisoare cu acuzaţia de trădare de stat. A fost eliberat după 2 ani. De atunci trăieşte în Anseong, supranumit “Oraşul Maeştrilor”. Abia la sfârşitul anilor 80, a primit permisiunea să călătorească în lume. Ko Un este un Bodhisattva al poeziei Coreene condus de un demon, exuberant, abundant, obsedat de creaţia poetică” a spus despre el Allen Ginsberg


O noapte lungă

Ridicasem cortul peste noapte
între Shigatse şi Latse.
Imediat ce a fost cortul pus
s-a stârnit o furtună.
Cortul tremura gata să zboare.

Apa a crescut
peste malul râului,
şi cu ea şi sunetul asurzitor al curentului.

Puţin mai devreme apa noastră dăduse în clocot la 80 de grade.
Nici vorbă de 100.
Mi-au fiert atunci şi frica şi resemnarea.

Viziuni uitate mi s-au şters.
Bubuitul râului creştea încă şi mai tare.
Nu-mi rămânea decât să fiu spulberat în torentul umflat.
Mi-am amintit chipul soţiei.
Mi-am amintit chipul fiicei.
N-aveam ce face cu lucruri ca adevărul.

elicea alternativă

Poemul saptamanii este semnat de Dumitru Badita si l-am furat, daca nu ii place ca l-am pus aici, sunt sigur ca imi spune si il scot. Dar imi place cel putin cat si lui Andrei Dosa eliceofilul.

 

cred totuşi că decât un câine mai bine ai roti deasupra capului un peşte
unul cu solzi şi fără mustăţi care să-i încetinească mişcarea prin aer
şi dacă s-ar putea să aibă şi nişte aripioare proeminente şi subţiri
să le fâlfîie când îţi oboseşte braţul încercând să te ridici măcar până la nori
 

da, mult mai bun ar fi pentru asta un peşte decât un câine
pentru că javra făcută elice suferă şi pentru asta îţi vor spune sadic
şi vei plăti şi nu vei mai avea bani nici măcar pentru un pahar cu alcool
dacă răutatea ei nu îţi va umple cumva mâna cu muşcături

  Citește în continuare elicea alternativă

Cartea de cântece (psalmi). Cântecul VI – Anonim

(…)

Cui voia a ispăşi, aşa ştie despre Domnul:
el în unăciune este, trei în obraze să-l cestimu.
Credinţa face pre noi frumoşi, să plăcemu lu Domnezeu
şi în suflete să avem pace şi înpărăţia cerului.
Ceastă credinţă în cine este pre păcate nu purcede,
pre tot binele nevoieşte, lucruri svente el lucreadză.
Carii rămânu în păcate, de duhul svânt ei se rup;
fără doauă ei pierd, că slujescu dracului.
Tot omul în viaţa sa rămânie în credinţă bună,
în dragoste cea frăţească, cum să placă lu Domnezeu.
Cui fie cinste mare, fericat până-n vecie,
de la el noauă pace bună şi meserere tatălui svânt.

traducator anonim cca. 1571-1575

din "poemul meu cu Dumnezeu"

poezie reli

(VI-VIII)

EMPATII

știu că nici ție nu avea cum să îți

fie ușor să crești într-o famili-

e disfuncțională să știi că nu

tatăl

tău e cel care te crește și că ta-

tăl tău nu a avut cum să o țină

în brațe niciodată pe mama ta,

sfântă

și ea ca și tine ca și tatăl cu-

minte, dau nu al tău Ai văzut cum ai

luat-o razna la adolescență și

amin Citește în continuare din "poemul meu cu Dumnezeu"