The series consists of three one-hour programmes which explore the concept and definition of freedom, specifically, „how a simplistic model of human beings as self-seeking, almost robotic, creatures led to today’s idea of freedom.”
In an attempt to liberate us, Western governments have simply narrowed our choices and created a system where class and money means everything. In a series of three films, Adam Curtis finds out how we got where we are today, and how our system of governance has led to chaos abroad.
Poezia lui Alex. Leo Serban un best seller de la Bookfest la TIFF
Vineri, 10 iunie, la ora 16.30, la TIFF Lounge (Piata Unirii, Cluj-Napoca), va avea loc un eveniment dublu de lansare Alex. Leo Serban. Vor fi lansate simultan volumele Alte camere, alte glasuri de ieri (Editura Pandora M, Colectia “Cercul Poetilor Aparuti”) si Mica dietetica (Editura ART). Despre aceste doua carti si despre memoria regretatului Alex. Leo Serban vor vorbi criticul de film Magda Mihailescu, criticul literar Marius Chivu si poeta Svetlana Carstean, coordonatoarea colectiei de poezie “Cercul Poetilor Aparuti”.
Autor: ALEX. LEO SERBAN
Titlu: ALTE CAMERE, ALTE GLASURI DE IERI
Prefata de Svetlana Carstean
Editura: Pandora M
Colectia: “Cercul Poetilor Aparuti”
Anul aparitiei: 2011
Pagini: 104
Pret: 25 RON
Cunoscut ca unul dintre cei mai importanti critici de film si jurnalisti de dupa 1989, Alex. Leo Serban (1959-2011) a fost extrem de discret in ceea ce priveste identitatea sa de poet. Polemic prin definitie, combativ si excentric in felul sau, si-a disimulat foarte bine sensibilitatea poetica pe care o putem descoperi acum in toata prospetimea ei in volumul Alte camere, alte glasuri de ieri, ce reuneste poezii din diverse perioade, incepind cu cele scrise la 25 de ani si terminind cu cele inspirate de Lisabona. Dupa cum afirma Ioana Parvulescu, aceasta carte “va fi o mare surpriza: poeziile scrise de Alex. Leo Serban dau, intr-un fel, cheia alcatuirii lui sufletesti: incaperile si glasurile sale interioare erau inalt poetice”. Aceasta cheie oferita postum este garantia faptului ca pentru Alex. Leo Serban a fi poet nu ar fi putut fi niciodata o meserie, o carte de vizita, ci o permanenta, fie ea si ascunsa sau disimulata.
Alte camere, alte glasuri de ieri este al doilea titlu propus de Editura Pandora M, in cadrul colectiei “Cercul Poetilor Aparuti”, coordonata de Svetlana Carstean.
Volumul este deja un bestseller si s-a situat pe locul al doilea in topul de vanzari al Grupului Editorial TREI la editia de anul acesta a Targului de Carte Bookfest.
Alex. Leo Serban a debutat in 1976 cu un poem in engleza publicat in revista americana Chicago Review. A colaborat cu numeroase reviste romanesti (Secolul 20, Secolul 21, Contrapunct, Romania literara, Luceafarul, Litere, arte, idei, Caiete critice, Euphorion, Vatra, Balkon – Idea) si straine (Cover Magazine, SUA). A fost senior editor la revista Dilema veche pina in toamna anului 2009. A fost asistent universitar la catedra de limbi si literaturi straine a Universitatii Bucuresti (1990-1991) si lector la catedra de comunicare audiovizuala a Academiei de Teatru si Film din Bucuresti (1998-2000). A facut parte din numeroase jurii internationale in cadrul unor expozitii de arta si festivaluri de film. A publicat urmatoarele carti: Lars von Trier: filmele, femeile, fantomele (Idea Design&Print, 2004, in colaborare cu Mihai Chirilov si Stefan Balan), Dietetica lui Robinson (Curtea Veche, 2006), De ce vedem filme. Et in Arcadia cinema (Polirom, 2006), 4 decenii, 3 ani si 2 luni cu filmul romanesc (Polirom, 2009).
Asa au fost Premiile Uniunii Scriitorilor din Romania pentru anul 2010
Premiile Uniunii Scriitorilor din Romania pentru anul 2010 s-au acordat azi si totul a aratat asa. Cu tot cu controversa care le-a precedat par, in sfarsit niste premii carora nu prea ai multe sa le reprosezi. Dar premiilor in sine nu prea li se pot reprosa niciodata prea multe lucruri, mai degraba se pot gasi oricand alte carti care e foarte posibil sa merite la fel de mult o distinctie.
Atat doar ca, din nou, nu s-a facut prea mult pentru promovarea cartilor nominalizate si lucrurile au ramas la nivelul nume-titlu, nume-titlu si poate o editie de premii ar fi o ocazie ca juriul sa popularizeze o viziune (explicit). Dar pentru asta mai asteptam.
Toata ceremonia a aratat asa:
Si mie tot premiile insirate de white noise mi-au placut cel mai mult.
proză: Radu Mareş – Cînd ne vom întoarce, Ed. Limes
poezie: Ion Mureşan – Cartea Alcool, Ed. Charmides
critică: Mihai Dinu – Un alt Bolintineanu – gînduri despre natura poeziei, Ed. Spandugino,
debut: Sorin Despot – apasă, Ed. Cartea Românească
traduceri: Rareş Moldovan – Thomas Pynchon, Curcubeul gravitaţiei, Ed. Polirom
premiul Andrei Bantaş: Petru Ilieşu & Domnica Drumea – Allen Ginsberg, Howl şi alte poeme, Ed. Polirom
si as mai zice
Premii speciale
– Andrei Oişteanu, Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură, Ed. Polirom
– Ion Vianu, Amor intellectualis, Ed. Polirom
Ce "semnale/ emite"poezia:
Vroiam mai demult sa postez aici ceva despre „emite semnale”, albumul lui raku. Si asta pentru ca include niste lucruri care iti pot face o impresie despre ce fel de treburi face poezia.
Sunt sigur ca, la fel ca si in cazul literaturii si prin hip-hop sunt o multime de oameni gata sa spuna „cum trebuie” dar din cand in cand vine cate cineva care arata ca se pot face mult mai multe lucruri decat isi inchipuie teoreticienii. Si asa sunt piesele din „emite semnale”.
Raku – Din apa found on Rap
In primul rand pentru ca nici muzica nu e ce te-ai obisnuit, si in plus (ce ma intereseaza pe mine) rimele relaxat eliberate şi ritmurile circulă în toate direcţiile. Ca şi cum ar prelua spiritul unei „realpoetik” indiferentă la topuri, mode şi teorii, sau devansând toate acestea.
„(…)Ca Romario langa un fanion
Minimal vi le dau calitativ, io
M-antrenez ca pe stadion
Paddawan, ghetto-dac printre campioni
(…)
Faci paşi pe frecvenţa de bas
Nu da vina pe mine că ritmul te ţine-n balans
Dau la maxim/ Rap clasic
Techno, electro şi raggamuffin
Cred ca-mi place din faşă
C-am crescut mult timp cu timbrele-n casă
Tripat, tribal cu riddimu-n cască
Spitalu-n care motoraşu’ ţi se repară
Ud plafarii,/ Bag în avarii
Fauna de pe beton de parcă sunt în safari
Trag aer în bidon
Cocalarii la TV ne vede la unison
Ha ha, ha ha ha, ha ha./ Agramat?
Nu, nu, era doar un citat(…)” (din „răsună sala”)
Singura parte care inca nu iese e cea a dezvoltarilor lente („cardiograma”, „dedicat lor”). Poate şi pentru că genul încă nu se descurcă cu efuziunile lirice în lipsa mizei tăioase. Dar chiar si acolo leaga niste lucruri cu mai mult succes decât ce am auzit pana acum:”dedicat celor din depărtări/ dedicat acelora cărora le e dor/ celor care rabdă aşteptând scrisori/ Le fredonez acest cântec dedicat lor//” („dedicat lor”)
Si o mostra cu Iguana Bandit (feat Johnny King) în care se aud şi motivele „româneşti” tratate ofensiv: Continuă lectura Ce "semnale/ emite"poezia: