Arhive etichete: Andrada Strugaru

Ce note am dat eu la Licart și de ce e tot ce mi-am dorit de la un concurs literar

De mult timp mă tot rog de colegii de jurii de prin concursuri să facem publice notele pe care le dăm. Am ajuns să mă simt și prost că îmi permit să îi rog așa ceva pe colegi. Majoritatea au acceptat. Dar dacă nu acceptă toți, nu prea poți să publici notele. Și m-am gândit să nu mai pun presiune pe nimeni și să îi dau drumu’ cu ce vreau și să încep cu mine.

Așa că nu văd de ce să nu arăt eu notele mele, dacă tot am gura mare.

CE E TARE LA UN CONCURS DE POEZIE CA LICART

Ce îmi place la Licart e că toate s-au împlinit în legătură cu acest concurs.

În ultimii doi ani, câștigătorii premiului de debut M.Eminescu, la Botoșani au fost foști concurenți premiați la Licart. Anastasia Gavrilovici, Premiul debut Eminescu 2020, era laureată la Licart în 2014 pentru Cea mai bună serie, iar Deniz Otay, care a primit premiul de debut la Botoșani în 2021, a primit Premiul II, la Licart, în 2012 pentru poemul ”exerciţiul de supravieţuire nr. 1”. Mai interesant este că amândouă au fost legate de Colegiul Naţional Petru Rareş.

Pt mine, luni seară s-a terminat cumva ce își propusese Generația 2000. Practic, toți, participanții de la secțiunea de poezie au ales să prezinte poezie românească. Singurul care nu a ales un autor în viață a fost Toni, care oricum a ales Mircea Ivănescu, un poet contemporan.
Ce au ales să prezinte participanții la ceremonia online Licart:
Adina Bulgaru a citit din Ioan Șerbu, Andrada, din poeziile lui Teo Dună, Denisa din ”Invizibil”, de Manon Pițu, Iuliana Ursachi a citit un poem de la Diana Geacăr, Simina a arătat că la Zalău e un moment bun pentru Pi și ceva poezie super contemporană și activistă, Sorina a adus poemul lui Cosmin Perța, Toni a mers pe ”Iubire nedeslușită” de Mircea Ivănescu, Vlad Berariu a preferat ceva, cum a zis chiar el, fără înjurături din Florentin Popa.

CÂND ÎNVEȚI CE NU BĂNUIAI
Spun că s-a împlinit cumva tot ce își propusese promoția 2000 pentru că, ieșiți adolescenți din comunism, cei care am debutat în jurul anului 2000 ne chinuiam de mult timp să redescoperim ceea ce ne definește lângă noi. Toată lumea era sătulă de autohtonism. Acum poezia românească e reperul celor care încep să scrie bine.

E punctul din care putem să ne gândim că poate e momentul să ne mai uităm și la altceva, că o fi și pe altundeva prin lume ceva scris în vreun moment istoric demn să ne reprezinte.

Și dacă tot am zis că eu am notat cu totul altfel decât am văzut în premii, ia să vă arăt ce înseamnă asta.

NOTE ȘI POEME

Din păcate nu știu exact numele autorilor pentru că am primit textele pentru jurizare. Știu acum că autori au fost Adina-Elena Bulgaru, Andrada Strugaru, Denisa-Paula Arcip, Ilinca Zaharia, Iuliana Ursachi, Nora Apafi, Simina Seliștean, Sorina Rîndașu, Toni Chira și Vlad Berariu.

Textele le-am notat așa:

8- la fel de singură ca acum

astăzi
mintea mea e puternică și ordonată
toate zilele au fost
blue screen-uri în care m-am bucurat
de fiecare formă pe care am luat-o

memoria mea păstrează un soare congelat
deasupra umerilor noștri
trupul meu
trupul tău
la temperatură constantă

inima mea se dezlipește din colțuri
ca un sticker uitat
în umezeală

eu sunt nesăbuită
mă gândesc
la zilele pe care le-am împărțit cu tine
ca pe niște bucăți de rodie

mă cuibăresc obosită
lângă fereastră

mă gândesc să caut pe cineva
lângă care n-o să fiu la fel de singură ca acum

Id lucrare:32


6- know thy priorities petale pe podiumbră

k la noi în calculator e ca-n orizont
cu curcubeu briză și spiriduși pe peștișori înaripați warmpop
frunze crengi mai încet, m-au părăsit până și monștrii de sub pat dar tu nu poți sta cu tine
pe cât posibil s-alin rănirea ADN-ului celulei sub acțiunea razelor ultraviolete
oh ne războim sub cerul ăsta ce îndeamnă la uzul suplimentelor de melanină
tu ești soarele meu mă decojești //
îmi șterg traumele de-o răzătoare inox deodată umanitatea
– mogulii formează un șir la cabina telefonică așteptând apelofob
          să le vorbească pubmnez eul
răspuns după al 6-lea țârâit
tăcuse de exact 6 cenți.
revoluționari împodobiți decojesc sindicată citrică.
       este fresqonatural să îmblânzim să împânzfim natură statică.
doula-n grevă mângâieri prin mănuși de unică folosință
namașteu în pivniță
respiro la comun crivăț avem situație critică.

Id lucrare:152



7 – dat being said

uneori îți simt privirile în ceafă
ca ploaia de germeni pulverizată
în obrazul fetei de bătrânul care
nu a apucat să-și scoată batista la timp
și amândoi stăteau față în față pe locurile pentru persoane cu handicap
îmi aduc aminte de tine seara
și încep să îmi umble gânduri prin cap
nu cine știe ce dar includ și
pata de lapte de pe tricoul negru
pe care o simțeam cum se întinde în timp ce
așteptam troleul
și pe care încercam să o ascund cu hanoracul
așa cum încerca vecina noastră să-și ascundă mâinile
stropite de vitiligo în ligheanul cu rufe când treceam
prin fața balconului și îi dădeam bună ziua
poate că am nevoie de privirile tale
fiindcă pe bună dreptate gândurile mele sunt așa
singure și îngălate
sunt sigur că așa se simte și vatmanul singur în
cabina lui obscură
încercând să fluiere
ca să nu se lase distras de huruitul obsedant al roților
și să calce vreun câine orb care traversează șinele
și să se gândească o seară întreagă
la sângele împroșcat pe geamul tramvaiului
știu că mă privești
continuă
am spus CONTINUĂ!
am nevoie de asta ca să îmi ocup mintea
ai grijă de tine
ne auzim
*smiley face* *smiley face*

Id lucrare:166



9 – ***

când întreabă ce doare acum
le spun că acum nu doare nimic

fragilitatea a fost învățată cu timpul

ofer ocrotire mecanic
accept ocrotire mecanic
la marginea simulației
ceva să îi mulțumească pe toți

punctele mele sensibile
încercuite pe piele
sunt privite suspect

vulnerabilitatea
împarte lumea
cu o linie dreaptă

ce mi s-a spus că e bine
așteaptă să se distrugă
ce mi s-a spus că nu e bine
așteaptă să se distrugă

la mine nu se întâmplă nimic

o mare de brațe să mă atingă cu milă
trupul meu spart de valurile ei
ceva de distrus

Id lucrare:227



6.50- teama de respingere

mereu m-a atras fragilitatea masculină
mai ales tu, cel ce m-ai plăcut pentru două zile,
de la o vreme simțeam că te suprasolicitam.
șoferul de microbuz îmi mai arată compasiune și
oprește în stația mea chiar dacă nu e amenajată,
o femeie ne spune despre iubitul ei din Chișinău.
ne cufundăm în scaunele roșii trupurile lor încolăcite
de croitorese tunsorile nouăzeciste,
linii curbe ale șoldurilor noastre și picioarele
sprijinite de scaunele din fața fiecăreia.
o a doua vulpe călcată de mașină pe anul acesta
mă întâmpină cu mațele scoase în intersecție
ca orice trup respins.
(de fiecare dată a trebuit să înfrunt resemnarea ca pe un fier încins
aplicat direct pe trupul meu gol
și de fiecare dată a trebuit să-mi ascund corpul
ca nu cumva să se vadă cicatricile,
ca nu cumva tu, cel din urmă, să fii jenat de ele.)
încet-încet vom putrezi cu toții.
niciuna dintre ele nu va mai scrie poeme despre tine
așa cum o fac eu,
căci toate s-au mulțumit cu câte puțin și niciodată
nu vor șterge toate pozele cu tine din galerie.
oamenii din jurul meu mor unul câte unul
nici nu mai am timp să fac o rugăciune pentru sufletele lor:
îmi simt propria moarte ca pe o canalizare de unde
totul se scurge încet într-o groapă comună.
chiar dacă vecinul de la 322 a murit
tot îl mai văd fumând la geam,
iar din casa părăsită de lângă fabrică
se aude jazz-ul meu preferat când vin de la școală.
eu am rămas neschimbată:
mă atașez de toți scriitorii obscuri
poți mirosi frica din mine de la o milă.

Id lucrare:243



7.50 Volver

/ce părere ai/
despre moartea unui om despre ochii lui deprinși cu privitul despre corpul trecut prin sala de tanatopraxie despre unghiile date cu ojă și pentru ce
Eu, născută înainte ca turnurile gemene să cadă,
vreau multe cuvinte în jurul meu să-mi pot alege în voie pe cine și în ce fel să mint să pot scrie rețeta prin care
o să vă iau la rând

a cui mână nu mi-a atins fruntea, o să vă întreb
în timp ce proaspătul absolvent de teologie mă va veșnicpomeni conștiincios
și peste un timp o să aflu că a căzut în gol de pe muntele athos
dacă în locul lui era o femeie?

Id lucrare:270



7.75 Instrumente potrivite

ne vizualizez pe noi în bucătăria mea
după ani întregi de separare
o cană de cafea în jurul căreia se învârt amprente
ca într-un carusel
gestul tău de a-mi aduna șuvițele de păr
și a le strânge cu un elastic la spate

oamenii mă păstrează alături
pentru dramatismul impersonal pe care știu
să-l împart corect
fără să se resimtă vina

un show de stand up
o lecție despre tristețe:
să te întorci acasă cu bagajele goale
bifezi sterilitate pe un document medical

îmi privesc peria așezată pe noptieră
cu mijlocul ușor umflat
aștept un suspin
o privesc ca și cum aș alege
să mă preschimb într-un obiect străpuns de ace
și să mângâi părul cuiva

Id lucrare:302

7.25 – la 41 o să mă întreb

unde-s zilele alea
când mingea de cauciuc
dată cu șpițu în fața cuiva
era cea mai călduroasă
formă de salut
un fel de a zice
că exiști
de-a binelea

și noi plângeam
și apoi râdeam crezând că
iarna va veni mereu
în aceeași zi
toamna va fi mereu
perioada de chilleala
și bunăstare
de care ai atâta nevoie
după o vară plină
de nopți blurate
sinapse deteriorate
de pixeli morți ce acaparează
orice amintire

am văzut prieteni transformându-se
din puști stând cu burta-n soare
toată ziua pe câmp în corporatiști
obosiți
și triști

și liana metalică din pădure nu mai duce
cu gândul la joacă mai mult
la suicid la cioatele
îngropate în pământul
umed

și am văzut cum
superman moare
și nimănui nu-i pasă
sonic din
supersonic devine
un leneș
preocupat de ideea
catatonicului

cum visele
devin încetul
cu încetul mai modeste
mai calme
și realizabile

Id lucrare:325



7.75 – vibe check

perioada aia când tragi oamenii de mâneci
să te privească cu aceiași ochi protectivi
de mamă urs

când florile ofilite fac ploaia pământul obrajii
un loc mai bun decât
brațele care te ridicau să plutești prin ceață

diminețile cu ochii lipiți
gen conjunctivita răsăritului
spălată cu nori de lapte spumă de bere caldă

te trezeai cu mâinile sub perna suplimentară
de lângă tine
așa e la fiecare despărțire

monturile tale moi luau conturul ușii de lemn
culorile amigdalelor umflate gustul
de lacrimi sărate care doar mie-mi plăcea

perioada aia când te durea coloana
stăteai chircit în pat așteptând să-mi fie dor
deveneai una cu arcurile lui vechi

strivit ca un fir de nisip din clepsidră

Id lucrare:443



8- POZE

minutele de stat în băi publice mi s-au părut mereu niște tabieturi limitate
și nu e întotdeauna vina mea în orice disec aici cu fetițele mici.

o fată mare care stă cu o fată mai mică se ține activă după care înjură pentru că a stat toată ziua pe date mobile nu pe wi-fi.

aspiră să își facă buletin cum am și eu. zilele mele îmi sunt numărate de ghețarii topiți cum zice la tv.
cine m-a părăsit mă ține pe o bucată ruptă și sunt mai slabă decât carnea cu care mi-a umplut el frigiderul azi.

peste toate creez mecanisme și piste logice prin care buletinele se pot elibera a doua zi de la ghișeu.
mai dispar uneori
beau mă îmbrac și citesc ce mi se lasă pe telefon peste noapte.

știai că femeile poartă chestii roșii sub formă de protest și rozul înseamnă cancer?

nu sunt doar eu singură în corpul meu și peste aceste femei în devenire.

și cu ce s-ar putea minți chiar acum când peste toate îl găsim numai privind din exterior chiloții roz cu pete roșii.

este greu să găsești o pistă mai perfectă decât propriul corp dar uneori doare și tot ce doare înseamnă chelie și apare în poze

Id lucrare:459


9- /would you like to join my revolution?/

am rezistat iubirii ca formă de autosugestie;
chiar dacă nu aveam aceleași coordonate pe Political Compass
și compatibilitatea de pe Cafe Astrology avea prea multe aspecte challenging,
am comparat alți băieți cu tine, involuntar.

am intrat la liceu și singurul lucru la care m-am priceput la început a fost
să-mi evit foștii colegi pe holuri,
ulterior să pun nume de cod băieților de-a unșpea.
(m-am tot chinuit să simt certitudinea în brațele lor incapabile.)

/mă întreb câte secrete mai pot ține și dacă
voi rezista altor forme de atașament mecanic:
mă ascund în spatele Circumstanțelor Atenuate,
unic mijloc de autoapărare.
sunt asemeni unui șervețel umed care se usucă:
nu mai ai ce să faci cu el și-l arunci./

aș vrea să avem discuții lungi despre literatură.
să dansăm în întuneric pe Vladivostok.
să avem un copil cu rău de mașină să mergem iarna la munte,
să ne oprim de mai multe ori pe drum
și să țipi la mine în timp ce el vomită într-un șanț.

tu: nu cunoști ce este mângâierea
porți un indicator mare cu
pleacă nu te apropia sunt altcineva din altă lume n-o să poți să-mi reziști.
și totuși,
/would you like to join my revolution?/

Id lucrare:577


6.75 emojiurile n-au miros hai să ne întâlnim la Petrache Poenaru

bunica mi-a zis că în viață ținem minte mirosurile
că fiecare moment de fever pitch duhnește a ceva
ca atunci când ți-ai sprijinit capul de mine pe bancă
și nu vedeam nici la juma de metru în față
atât de întuneric era
în parc mirosea a câine ud și a urină
tu miroseai a portocale &
un cerșetor care își împingea căruciorul de la kaufland
s-a oprit lângă banca noastră vorbind cu pungile de plastic stivuite în cărucior
dar eu cred că doar inhala din plin
fiindcă cine nu se satură de putoarea în care își plimbă căruciorul toată viața

și unele lucruri se întâmplă așa din senin
că mi se face pielea de găină când mă gândesc la ele
spre exemplu mâinile noastre care s-au prins pe întuneric în Cișmigiu
și am fost atât de fericit că am început să plâng &
când tata aducea o pungă de portocale
mă închideam în bucătărie și le
descojeam câte una
doar în bermude cu picioarele goale pe gresie
și le miroseam cu putere ca pe un halucinogen
până mă lua amețeala &
în bucătărie se făcea întuneric-gudron
mă gândeam cât de plăcut miroși a Drumul Taberei și a portocale
AAAAAAAAAAAAAAAAAA
AAAAAAAAAAAAAAAAAA
uneori chiar îmi ies din sărite
și descojesc toate portocalele din casă

Id lucrare:621


7.25 – Pelicula
Fata care își ține capul așezat pe genunchi perpetuu se întreabă
cum ar iubi oamenii dacă iubirea nu era televizată,
reverie produsă în masă
a unei case cochete în suburbii
blaturi de bucătărie cu model de marmură unde au dospit
3 copii mai apoi puși în cuptorul de ultimă generație
ale cărui setări nu le înțelegi pe deplin dar te prefaci
că în grădina din spate nu putrezește cadavrul vieții pe care ai fi putut să o ai
dacă vedeai American Beauty mai devreme

te cutremură fiorul familiar, acela care îți spune să-ți sortezi gunoiul
să cumperi avocado pentru că e la reducere
și să-i săruți obrazul soțului tău înainte să plece la serviciu

produsul nu necesită spălare, dar te găsești cu spanacul strâns în pumni peste chiuvetă
cum ar iubi oamenii dacă iubirea nu avea pauze publicitare

Id lucrare:853



8.50- WhiteTrashMidwesternTown

m-ai făcut să văd orașul ăsta
mai mult decât ceea ce este mai mult
decât un oraș de provincie mai mult
ca un vice city cu elicoptere
maverick pictate în roz
și albastru fluorescent

mai mult ca locul
în care am vorbit cu diavolul
el mi-a zis că sunt un om
frumos

și ce frumos este să îți aduci aminte de toate astea
când ești blocat printre doze de bere deschise
și nebăute printre mucuri de țigară
și foițe încrețite
printre oameni atât de fericiți
fără viitor
printre oameni atât de triști închiși
în calculator

în toată confuzia prietenilor intoxicați am găsit opusul
am găsit sensul vieții m-am regăsit
te-am regăsit

și ce frumos este să te minți
atât de credibil încât să nu mai faci diferența
dintre carcer city și vice city
dintre clădirile ce se glitchuiesc
și capul fratelui maverick
ce încă se învârte ca elicea

și ce frumos este să fugi
prin capitalele lumii
să le vezi atât de mici
ca puricii dintr-un braț amorțit

să visezi
cum pictăm împreună cerul
cu mâini stângace
dar sigure pe sine

doar atunci am putut urî
atât de tangibil
aripile avionului șuruburile
ce le țin strânse
ca ceara lui icarus
motoarele ce stau
să explodeze
din clipă în clipă
promisiunile care știam
amândoi că se vor prăbuși
una câte una
în perfectă ordine cronologică

până atunci nimeni nu mi-a trasat
până unde pot spera
nimeni nu mi-a desenat
linia orizontului
de plutire

limita penibilului
pe care îl exploatez
în mod compulsiv
dar totodată
conștient

atunci am simțit pentru prima dată
distanța palpabilă dintre noi



o vedeam ca pe un ocean



un ocean al apatiei



un ocean de singurătate

Id lucrare:877


7.75- am nevoie de un jumpscare sau așa ceva

/ mergi pe stradă / localizezi un detaliu /
o noapte ca oricare alta
în care ești la o priză distanță de a-ți rade tot părul din cap
seara în care sprintezi pe trecerea de pietoni
deși vezi că mașina aflată la stop va porni cât tu încă ești
/ în fața ei / un salt neprevăzut un om pe care l-ai trece pe la secție
pentru că
ți-era teamă să te afli între un boschetar și un tufiș
și trotuarul e
întunecat

/ numele tău se preschimbă în / păi așa se trece ia vino încoa / oh da / tot ce voiam /

și zilele care se repetă
când te trezești doar ca să te plimbi prin casă
/ duse mereu între /
știrea despre copilul care a omorât pe cineva cu o furcă
clipul cu individul care a hrănit cu prăjituri o căprioară scăpată din flăcări
invitațiile la bal date gratis pe net
pentru prințesele din urban
așteaptă tipii din reclame în continuare vor veni să-ți stoarcă sucul din portocale cu o singură mână

când nu schimbi cearșaful și fața de pernă două săptămâni pline
și lași șamponul să-ți curgă / în ochi /
dar îți amintești de bătrânul din catedrala goală & cancerul lui la stomac / scris pe carton / cu litere mari //
planificându-și / durerile / înmormântarea / în liniște
hotărât de unde ar trebui să-l jelească fiecare în parte
ghid practic
cum se apreciază economic costul unei vieți în cădelnițări

bem suc de portocale fiert la microunde
lumea ne spune că suntem mai frumoase albe și reci

Id lucrare:880

7.50- Și da(că) în(că) n-are titlu

Dacă se înnoptează și rămânem numai noi,
află că sunt un om afectat. Nu am putut să trec
peste nimic. Acum,
când fiica ta a urcat treptele până în camera ei,
mi s-a făcut rușine. Și foame.

În mintea mea toate femeile mor de bătrânețe
și asta le conferă o aură care mă atinge
și din care încă mai apucă să se mai vadă
două mânuțe și un chip minuscul.
Ele îmbătrânesc în mine
pentru că viața lor e afară. Dar asta nu se observă
în fotografii. Asta nu se simte în gesturi.
Din moment ce o poză cu mine, o poză
de la aniversarea mea de un an, încă mai atârnă
pe un perete și numai rama s-a-nvechit,
dă-mi voie să cred că acel copil
e aproape nou. Hârtia fotografică
s-a-ngălbenit. Brațele care mă ridicau și care
nu se văd
au plecat să se împace cu alte brațe.
Nu mai am contur, dar sunt tot. Eu
mă privesc
din exteriorul ramei și legătura pe care o am
cu mine stă în clipa în care am adus-o acolo,
iar ea, presimțind că o așteaptă
dincolo, în viitor, noi brațe cu care să se-mpace,
s-a așternut în pat ca o ploaie de făină pe masă
înainte de frământare.

Și replica asta a ținut curtea rece.
El și-a dus mâna la piept. A scos o batistă.
În timp ce sufla puternic, aveam în interiorul
meu scurgerea ce a urmat așezării ei în pat.
Frigul. Pârâiașul înghețat între mine și ea.
Copacii pe sub care noi eram maluri.
Copacii fără frunze, copacii amari, chiotul ciudat
de sub rădăcinile lor după ce toamna le blurase
cu totul. Până și barajul, până și
lacul de acumulare.

Fiica lui se culcase și (pășind înspre dormitor)
lăsase în urmă discuțiile noastre, capetele
noastre scorojite pe dinăuntru și dinții lucioși,
uscați, expuși în guri ca în niște recipiente mici,
de parfum.

Id lucrare:894


9.50 – coping mechanism

să spui dragoste
şi să îți aşezi palmele pe genunchi
ca o şcolăriță cuminte când asistentele vin cu controlul

există un timp fericit când
tot ce simți e o mănuşă de plastic în păr
căutând paraziți pe partea nepotrivită de creier

şi îți spui că e dragoste
când o mănuşă de plastic atinge un om
şi asta e totul

să spui dragoste
şi să te gândeşti la un loc fericit

un om cu brațe de plastic
să te aştepte cu o pungă de mei
şi intenția să hrăniți porumbeii

şi îți spui că e dragoste
când paraziții din cap îți acoperă ochii

îți cauți palmele pe genunchi
ca şi cum te-ai hotărî să exişti

mai devreme sau mai târziu
cineva se va apropia
şi o să ciugulească totul

Id lucrare:991


6.75- Raport

m-am întors tăcută la fierbințeala cuminte a apei, e prea multă piele aici & mă întreb dacă
și tu stai sub jetul din duș și mintea ți se împunge în semnele pe care podul palmelor mele nu ți le poate lăsa


spune-mi
câte oftări încap între două routere de wifi
câte ture cu mașina trebuie să faci în triunghiul acelorași trei clădiri ca să ajungi la 1984 de kilometri
câți de 1 și 0 pot fi tastați din decembrie până în august
câte uși întredeschise și câte prezervative expirate încap între
două îmbrățișări


sau cel puțin așa îmi imaginez eu că se întâmplă
atunci când mă plimb pe faleză cu google street view
întrebându-mă câte studii sociologice se pot citi între două mesaje
și câte vânătăi pot număra pe un picior


Atenție! Date ce vă pot afecta emoțional.
Conform studiilor, în România există între 170.000 și 350.000 de copii cu ambii părinți sau cu un părinte plecați la muncă în străinătate.

Id lucrare:997



9.75 viespe de mătase

sesiuni de negură:graffiti pe nor
doamne cum judecă calitățiile de stripper de sub din cabine de probă ale vandalizăriilor wishlist dezaprobând lenjerii de pat         e raiurea mai prin beznă benz și dormi mai offspring hiperactiveinsomniile joacă manifeste    pe dublu matrimonial
       plăcuță daseină cu /aici se odihnește/ o port strâns pe fruntermite
      pe ușa toracică do not disturb c-ați intrat ca mascații sihaștri locaș pimped
               preacher în circ proptesc tumbe cu ușe
    amăgirepere în/do/bee tocite busole incapabile s-arate modele de bebemoțtați cum trebuie
          !te decorez general de maxime în zile negre wintergreen!
       sunt un câine care aspiră la a fi cupidon mafioso
                      purtând neckbrace de iepurași ce atârnă ca p r a d a
yellow tiny with a frown lada aia cu vipere telescopice mottorax   în cartier ca baeții vaccinați
taxicabsortiți sorților de izbândă șansele de reușită se aplică șansei de precipitație
voi bea tot zahărul dacă asta înseamnă a-mi încetini organismul
să țin pasul cu iubirea nebună
pe moment nu știi dezastre. că te bagi la prinsea cu banii că limita e cerul escaladând-o pe scări rulante de mall molcom sau că hivemind-ul e alegerea ta
jurământ pe peach treaty că nu fumez pe timpul sarcinii
it be that crueless assassination that made me act like this
tu crezi c-am vrut să-mi amprenteze copite-n mănușă box gingașă
voiam să-i țin pe toți de mâini eram amoretă ilegalizată în amprentă armă albă.

Id lucrare:1008


5.75- sau

Păi și te uiți la poza asta
ți-a trimis-o profa de română
e de pe pinterest

-interpretează.

1.dai haha la mesaj

și e un cosmonaut
și-n cască are flori
și-n mâini are flori
oare în suflet are tot flori?
sau îi stă gândul doar la planete?

și desigur că ai putea să fii un poet
și să vorbești despre o profundă suferință existențială
și despre conceptul de moarte și visare
definiție și paradigmă
sau să te reduci la a spune
că un costum de astronaut
e un ghiveci extrem de urât
pentru orice grădinar care se respectă

2.doi?

Id lucrare:1025



3.50 eu și cu tine trăiam într-o lume sims

gen ne controlam acțiunile proprii ca și cum am fi controlat simși
cu tot cu panoul de notificări într-un colț unde se înșiruiau presimțiri.
wouldnt the weekend be a good time to bump your grades up?
eram la facultate și fiecare s-a mutat departe
tu mai departe decât mine
într-o casă bântuită de igrasie
unde murise un criminal.
îmi aduc aminte că vorbeam atât de multe nimicuri
sul sul bloo bagoo geelfrob
încât te-ai îndepărtat de lumea reală ca un pustnic
atât că tu preferai mai degrabă consolarea cu discuții sterpe decât cu viață veșnică.
alienat în sihăstrie
vedeai imagini urâte
vechiul chiriaș cu victimele sale
îndesându-le ionatane pe gât
te-ai speriat în așa hal de gândurile astea
te căutasem acasă cu o tavă de mere coapte în brațe
poate nuca și scorțișoara fierbinți înlocuiau amintirea cu ceva mai bun
dar n-ai aflat niciodată fugiseși deja.
ce vis ciudat am avut
dă-mi un share location
unde ești?

Id lucrare:1026

7.75 am deschis atât de larg ochii până am orbit

am supraviețuit invaziei cu varicelă când aveam paișpe/nu te scărpina nu te scărpina&lasă pisica să-ți lingă bășicile
urcam săptămânal în același lift cu un viitor pedofil/același etaj/aceeași intoleranță la lactoză și aceeași dorință bolnavă de a rămâne blocați&abandonați întunericului
ești fetiță/strânge piciorușele/nu te strâmba/nu băga mâinile în buzunare/nu scuipa/nu râde prea tare/nu alerga/nu te cățăra/și dacă mi-au fost tunse băiețește toate visele/eu.ce.naiba.mă.fac.acum
în carantină mâncarea n-are niciun gust/tochitură cu de toate/atenție atenție prea mult zahăr provoacă dependență severă/supă la plic și tăiței în forme de alfabet
fiecare gram de fericire îmbuteliat are gust de săpun&papuci de casă
fiecare supradoză de (anti)iubire băută din bolul câinelui diagnosticat cu cancer/îmi amintește de toate petrecerile din 2000 cu altă dată altă dată o vom face și mai și mai lată
mă ascundeam pe sub mese/picioarele adulților erau mereu umflate și dezosate ca pulpele de pui cu sare făcute de mama în tigaie după regim/
le gâdilam tălpile pantofilor&dar nimeni nu observa&se mai întâmpla să-mi zdrobească cineva accidental câte un deget când calculam cu precizie certitudinea matematică că măcar pentru două tălpi din încăpere/chiar nu va mai fi nicio altă dată
***
ai observat câte afișe cu animale dispărute sunt în oraș?
de fiecare dată când dispare un afiș mă întreb dacă l-au găsit sau au renunțat să-l mai caute/așa cum am renunțat și eu demult să mai caut/diferențele vizibile dintre mine și o maimuță cu breton băiețesc

Id lucrare:1164



7 – sweet girls weird habits

suntem fete cuminți ne culcăm la 22:30 / după ce ne citim povestea de seară /
în care prietenii noștri sunt păsări migratoare spre club și noi suntem apartamentul răvășit dezolat mizerabil pe care îl lasă în spate
pentru că nu oferim nimic din ce vrea toată lumea
/ și câteodată fețele noastre pur și simplu strică fotografia /
noi nu suntem fete ok nu suntem fete frumoase fete bune cu tristețea aceea aesthetic cu coastele ieșite prin piele sub topuri transparente noi nu dăm păreri la poveste noi nu suntem o companie plăcută /
să o rostim face lucrurile să se simtă concret

nu te aștepta să fim altfel suntem ca toată lumea / cumva invidioase / date la o parte / și irascibile
tânjim după apropiere & confidențe vrem să ne ratăm adolescența mai repede să ne găsim locul în lume
ca mai apoi să punem statusuri despre politică și economie în voie / cu vocea acidă a oamenilor care află prea multe într-un timp foarte scurt
noi suntem fetele rele fetele închise într-un ecran / dând inimi la poze la care nici măcar nu ne chinuim să dăm swipe / cred că-i un fel de minciună
felul în care ne prefacem că voi vă simțiți bine că sunteți privilegiate
și-atunci ne băgăm capul în buzunarul vostru cu țigări ude fără pachet care v-au salvat cândva de la presiune
pentru două secunde ne simțim toate la fel // ca și cum am plânge după amy winehouse
știind că își dorea puțină iubire și nu a primit

suntem fete cuminți ne culcăm la 22:30 / ziua ne purtăm brațele ca pe niște seringi /
ne înțepăm și ne punem problema cine ar trebui să se ferească de cine / ca și cum singurătatea te face seropozitiv și mecanic / și poți fi programat
vreau să desenăm cu detergent paranteze pătrate în aer ca într-o subtitrare în care sunt explicate și tăcerea și sunetele
așa vom afla ce ne spunem de fapt / în zilele în care privim toate-n tavan / după 22:30

Id lucrare:1263



7.25- Revival

nu-mi pot motiva prezența aici
în parcul ăsta obișnuiam să vin cu bunica
plantam copaci
și am avut mereu răbdare să-i văd cum cresc
i-am tolerat poveștile de bătrână comunistă cu traume de regim
& porțiile de mâncare excesiv de mari și bluzele cumpărate de la bazar
le-am dat nu vreau să iau ce nu mi se cuvine
și cineva sigur merită fericirea aia mai mult decât mine
nu-mi pot motiva prezența aici absența de pe strada de lângă unde i-am acordat primul ajutor bunicii înainte să moară
cumva totul se închide
și dacă vrei te ascult îți tolerez și ție
poveștile de om trist și îți găsesc și motivație pentru prezența ta aici pentru absența ta de pe strada de lângă

Id lucrare:1419



8.25 – INSTIG S.R.L.

suntem familia disfuncţională tipică recieve&regift
nu e ca şi cum ar mai şti cineva peste un an
ţinem piedestal al kilocaloriilor pe minus în
frigiderul la comun&
scuipăm quinoa în acelaşi tomberon fiindcă repetă după mine
|contradicţia transcende bănuielile|

între etaje răsună pantofi roşii pe talpă de jeg
sub genunchi panseluţă&
wikihow sprijină strângeri de mână ferme
menite să asigure inexistentul

cu fațadele în dinți călcăm pe capete mai mici
să avansăm să apucăm ce mai rămâne
tivul sau măcar o scamă din sacou de CEO
peisaj feroce antropic o anti-anti-utopie însă
psihologia inversă nu funcționează pe sine
ecou surd de (tastă-n țeastă)tastatură&
vise născute prematur moarte oricum
stay in your cubicle nu vreau
să-ţi văd faţa

Id lucrare:1435


6-lanțul trofic în industria textilă

sensul vieții nu e câți papuci produci pe oră
am aflat la filosofie după un an de calculat productivitatea individuală totală marginală a salariaților din fabrica X
de atunci simt calapodul cruciș din fiecare pas se înmoaie în asfalt și în sine
și mă uit înapoi mă obsedează senzația macabră că las o dâră de gropi
că la întoarcere mă împiedic și cad într-una care se deschide într-alta mai mare
derivă la nesfârșit.
stay in school kids
educația e atât de importantă mai ales la vârsta mea din ce aud sunt un burete de informații apogeul absorbției
intru pe poarta liceului zi de zi de zi de zi de nici nu îmi vine să chiulesc
fac un pas către colegii de la fumoar și mă trezesc că mi se înmoaie tălpile în sneakerși
impulsul atât de ciudat să îmi termin studiile fac o carieră
temerea cronică să nu mă impermeabilizez
nu-mi permit riscul să-mi stabilească mie un agent economic norma de papuci

Id lucrare:1448



6.25- hău

ceasuri ca o branulă ticăind bezmetic prin care curge timpul limba șmirgheloasă umezind buzele bătrâne pe welshly arms așteaptă
ajutor de deces șobolanul adormit de-un an în carrefour lângă raionul cu peștișori aurii tânjind după
o viață mai bună plecând în străinătate săturat de ritmurile orientale reverberate în
lentila pe care ne târâm existența oricum not significative nowadays ca într-o cloaca maxima globalizată&
să ne sape tranșeele din călcâie cu psoriazis dogorind because we`re gen z și doar înaintăm miriapodic către un hău fără
vreo rațiune poate a existenței noastre pamela anderson are copii cine ar fi crezut că schimbările sunt
neapărat un lucru rău prejudecățile despre înălțime sunt o glumă că
n-am văzut girafe mâncând hiene y`all drooling for perfection nibelungi și așa ne privim indiferent în oglinzi oricum
ieșim la fel din casă cu același hickey pe gât sau mult mai jos leoaică tânără iubirea certați de bătrâni că suntem niște
trântori perverși am auzit asta și tot ce am răspuns a fost un lol în treacăt oare îi mai pasă cuiva de ce gândim sau
suntem doar niște numere pe care serviciul de informații (pe asta o spun în timp ce acopăr camera) își testează echipamentele ca scop de justificare
a bugetului național și ceasurile ticăie bezmetic bătrânul moare de stop cardiac singur în casă electrocardiograma răsare în nadir
bătrânul privea curtea noroioasă doi pe doi pe fereastră

Id lucrare:1605


8.75- andrada**

în fața oglinzii ești mereu tu
cu palmele împăturite peste rochie
colțurile rochiei împăturite peste palme

& aș putea sa jur că n-am mai văzut niciodată
pe cineva care să-și țină mâinile la vedere
fără să știe că e un semn de sinceritate
am citit undeva
că bunătatea nu înseamnă mereu supunere
și am vazut-o la tine
ai făcut toate crucile după ce ți-ai strecurat mâinile de sub rochie
apoi le-ai lăsat la minus 3 jumătate de ora
într-un fel de izbăvire pe care o înțeleg doar în oglindă

n-am mai întâlnit niciodată
pe cineva care să mă facă să cred în the butterfly effect
ca tine
dar o atingere aici e pace acolo.

Id lucrare:1700



9.25- Misanthrope

Poate altcândva aș fi aparținut acestui pământ de acum
Poate atunci când veneam să adun buruieni, sau să cosesc sau să întorc iarba care trebuia uscată.
Poate în zilele în care vânam arici și șerpi, iar nea Boboc
căra pe un umăr, în asfințit, o motocositoare.
Poate când duceam cărămizi, și găleți, și vopsea și apă și cola muncitorilor.
În zilele care nu aveau nopți, nici tata nici mama
nu se întrebau decât când vor aduce geamurile, ușa, țigla
comandate cu mine de față.
Ieri a fost astă-vară. Și astă-iarnă. Și cealaltă vară.
Am turnat. Am zidit. Am tencuit. Am vopsit.
Am făcut și un foc mare, ca în taberele la munte,
Un foc pentru tot ce rămăsese de ars.
Și frații mei au dansat în drum, lângă el, chiuind.
Drumul trecea pe lângă pământul căruia i-aș fi putut aparține, îmbrățișându-l spre nord, strunindu-l către apus.

Id lucrare:1813



8.75- cor meum

ai crezut că îți poți abandona părinții ca pe o floricică prăfoasă de popcorn în făraș
ai crezut că faci asta și dragostea pentru unul și altul sau
spasmul cuvintelor
o să te înconjoare cu un solz gigantic,
ai urcat pe cârca altruistă a câtorva sperând să despartă ei apele în locul tău
ești un power flower obosit și ți-ai pierdut codițele multicolore pe drum dacă
plângi când te gândești la janis joplin și în deasupra claviculelor o tăbliță anunță intrarea în 27 Club
ăsta e un semn că
în dreptul inimii căptușeala e tot subțire
și atunci bucură-te


că o să vină o zi în vârful picioarelor când
greutatea unei căni va fi o pătură peste pleoape când
vei sta în liniște lângă castroanele adânci cu scobitura căușului pregătită când
animalele mici de pe stradă vor întinde după tine firul de păr
un lasou fierbinte
și tu îl vei îndesa în perna apretată a bunicii
în altă zi medicii vor descoperi sindromul inimii frânte
ani la rând vor scotoci printre clinchete de eprubete vechi
clinchete de eprubete noi


și-o să întinzi mâna din poza tip portret să vezi
seringa asta până unde poate scotoci
până la vintre sau până în ganglioni un drum schematic ca o hașură
peste un piept deluros și cip-at
care nu-și recunoaște vina

Id lucrare:1889



3- toaletele profesorilor nu înseamnă doar plantații de stânjenei și ciulini

în general elevilor le este greu să găsească o carte care să le placă sau să înțeleagă niște versuri

eram prieteni care se sărută numai eu aveam sentimente pentru el și totuși i-am citit caietul intim doar pe jumătate

versurile lui m-au crispat foarte mult și am realizat că sunt o combinație de sensibilități complet opuse și ascunse de-ale mele

altfel spus sentimentele mele ar putea avea un copil împreună și versurile lui ar însemna încă un copil adoptat ca o familie susținută de coaliție

într-un salon din orașul meu hepatita c este descoperită iar o colegă depune jurământul doctoral cu o reverență în fața profesorilor încă de pe acum

barierele evoluției se ridică în favoarea elevilor din alte școli și colega mea eroină este exmatriculată pentru vorbe fără fapte și priponirea unei vaci pe terenul sintetic

nu mă pot băga peste relația a doi oameni interiori mie dar pot vizualiza involuția lor chiar dacă mă autodistrug fără să bag de seamă că în mine car o sută de inspectori conflictuali cu aproximativ un dinte sau zero fiecare

Id lucrare:2002



5.75- bun venit în punctul mort

îmi place să cred că lumea vine aici
ca într-un oraș interior.
minute în șir
liceeni cu râsul simetric
roiesc în jurul meselor.
cu o mișcare predeterminată
mă ascund în spatele conturului.

totul în față se întinde ca o câmpie dezmorțită.
cu un gest fără emoție ar fi trebuit
să te pot aduce aici
de fiecare dată când cineva din
interiorul capului meu
se trezește zbierând
fraze înțepătoare.

îmi spun că vor veni zile pline de vitalitate
în care mă voi bucura de
petreceri cu oameni triști și beți
în timp ce tu vei fi departe
privind pe altcineva cum se îndepărtează
într-un val de lumină.

vreau să spun că plonjez direct
între toate aceste
resturi înghețate
dar mă întorc
de fiecare dată
în același punct.

Id lucrare:2110



5.50- combustibil pentru mecanismul nostru

mă plimb prin orașul natal
îmbrăcată în negru din cap până-n picioare fără ca nimeni să știe că

în preistorie negrul însemna fertilitate

câți și-ar lăsa ceva în mine
ocrotirea
defectele de fabricație
un sâmbure păstrat ani la rând în sertarul cu bijuterii

aș vrea să petrec lângă tine anul nou chinezesc
anul șobolanului de metal
să vărs vin peste brațul tău cangrenat privim împreună filmările
de pe camera atașată de casca unui scafandru //am cumpărat-o dintr-un târg de vechituri
simțind că undeva cineva se va odihni mai bine
după acest gest

trec pe lângă bancomate libere precum aș trece prin fața unor cerșetori androizi

pe lumea asta mereu există o compensație
o mână de huligani așază o flacără în centrul pădurii de origami de pe macheta puștiului roșcat
iar în Australia izbucnesc incendii semnificative

într-un apartament somptuos bagajul organizat// în interiorul lui aparatul tău de ras
învelit ca un ștrudel în tricou
asemenea măduvei din oasele tuturor

măsor din priviri lungimea pașilor ofer cadou o trusă de prim ajutor
îmi doresc să nu mai vadă nimeni ce-am văzut eu în tine

Id lucrare:2136



6.75- cu orice cuvânt poți să cazi în penibil

cu orice viață în care nu se întâmplă prea multe
intri în casă te speli pe mâini bei trei pahare de apă
după ce ai avut impresia că vecinii se uitau pe vizor
la cum ți se mișcau șoldurile când urcai niște scări
și te privești în oglindă ca pe o gheișă obeză
îți muști gura până când urmele par făcute de un capsator
cu buzele cusute aștepți să ajungi la 50 de kile
ca să scrii poezia de dragoste nerostită de nimeni

/cause i can’t love when i can’t even love myself/

flash-uri cu toți oamenii care te-au luat de mână
ca să ți-o întoarcă la spate să te scuipe să-ți reproșeze ceva
cu maică-ta care mânca iaurt cu semințe de in cu prietenii care îți arată clipuri cu tine
de când mergeai la medic și erai slabă și demineralizată cu turele de alergat date în pantaloni scurți
ocolind inșii care îți spun lucruri cu care nu ești obișnuită
singura satisfacție un maiou luat de la reduceri
spaghetti straps se lărgește pe zi ce trece cât să poți pune un pulover între tine și el
mușchii înecați în acid lactic o durere comodă și toxică
singurele chestii care îți promit progres
altfel n-ai să știi cum te modifici totul îți pare la fel
până când devine ce era când ai început tu nu îți poți promite nimic
nici măcar milă

și scârba din surse multiple de la tine la ei la tine la tine la tine
când faci un pact de care ai vaga impresie că n-ai să te ții cât îți dorești
vaga impresie că e o chestie de reglaj psihoafectiv că tot ce ai vrea să fii acum e un cyborg un animal un aparat de război
și muncești pentru asta
pe întuneric stai câte 5 minute în mâini
cu picioarele lipite cu unghiile înfipte în perete ca niște arahnide cu brațele din ce în ce mai nesigure
nu îți dai seama dacă ai în ochi var răzuit sau e altceva

Id lucrare:2228



6 –  poem about octopuses

caracatița prinzând
prada avem hrană bună diseară spune tata
caracatiță către băiețelul caracatiță
au fost împreună la vânat și
copilul fără sânge rece albastru în vene nu
reușise să prindă scoica mică broasca țestoasă
peștișorul

mama caracatiță lucrează la stația de autobuz
din fața cuibului casă și vinde
bilete altor viețuitoare marine
tatăl și băiatul se întorc acasă și beau bere
fără alcool timișoreana
încă nu e niciunul destul de matur ca să
își lege unul celuilalt șireturile
tatăl e prea ocupat de liga locală de hockey iar
băiețelul de
fete cu ventuze mari
toți se necăjesc de first world problems
ce o să mâncăm ce o să mâncăm ce o să
mâncăm ce o să mâncăm ce o să mâncăm
                   ceosămâncăm
scoica mică broasca țestoasă peștișorul

Id lucrare:2305



6.75 – toy story

pubertatea nu înseamnă maturizare
maturizare a fost prima dată când n-am mai avut o criză de nervi găsind haine lângă brad
boceam până scoteau de la spate webkinjii cu blana lor franjurată ochii mici & goi și mă simțeam din nou
în fine oricât de fericit poate fi un copil care își măsoară fericirea de la o jucărie la următoarea
primul crăciun când am alergat în cameră să probez bluze fără constrângeri externe că așa am vrut eu
mi-am îmbrăcat de fapt conștiința de sine.
e grozav ca ceea ce ți se întâmplă să devină amintire nu complex al inconștientului pe care o să te chinui să-l dezgropi 20 de ședințe de terapie când ieși pe salariu
emoții dincolo de mi-e foame/sete/etc. transcend s-a stricat jucăria ueueee
începi să înțelegi glume peste vârsta legală (iubitoare de adrenalină la 11 ani vedeam filme cu 12 în cerculeț) câteodata referințe culturale germinează o mândrie ciudată
te afli într-o customizare perpetuă a propriului personaj stil alt stil încă un stil it s nOt just a phAse mOm
șocul adevărat e când te bagă adulții în seamă un pic mai mult mai serios nu se strâmbă când scapi o înjurătură statutul suprem de aici totul poate s-o ia doar la vale
ai creat așteptări apare presiunea atât de mulți pascali ca să devii unul dintre ei
în momente ca astea aș vrea să iau poziția fetală să mă strâng ca un bakugan înapoi în copilărie

Id lucrare:2321



8.25- băieții din spatele bisericii

pe vremea aia nu știam cum se măsoară timpul
nici nu ne păsa aveam tunnel vision
și setări neschimbate din fabrică
spuneam rugăciuni pentru a intra în trend cu ceilalți

mai nou îi aud șoptind pe la colțuri de blocuri
-dă-mi doamne sănătate să nu rămân legumă
de la abuzul de droguri dă-mi doamne putere
să ajung om mare să o pot răsplăti pe mama
să-i mulțumesc că m-a crescut

ziceau fără să știe de ce își îndreaptă privirea
spre cer

cândva am dat cu banul să aflăm ziua
în care totul se va sfârși
în plutirea lui ochii așteaptă verdictul

în slow-motion am înțeles totul
greșelile devin realitate doar când ajungi
la capătul puterilor greșelile devin realitate
doar când scapi de ele

ahtiați, ochii încă așteaptă verdictul
în timp ce bănuțul zboară tot mai sus
spre cerul înstelat

Id lucrare:2338



7- Rețetă

Cât am putut să scheaun
gândindu-mă la pieptul tău decojit
la degetele care împing cu forță
compresa cu sare și spirt după
țâșnitura stropitorii de grădină.
Nimic nu m-a vindecat nici
gândul la ai mei nici
puterea pe care mi-o cereai puterea
de care creștetul tău depindea
ca o pătlăgică pârguită în cădere

Dimineața lumina dădea ușor din coate
în bulbul veiozei în dreptul ferestrei
am coborât nerecunoscătoare din pat cu tălpile pe gresie
am despărțit aerul de zi de aerul de noapte
(curajoasă mișcare a ariergardei)

Dimineața pielea mea era scoarță
am făcut pașii spre baie imaginându-mi că tu făceai ceva frumos
casnic și neutru
citeai cu spatele încovoiat
înghesuiai haine în mașina de spălat

Astăzi pietonii cu reverele lăsate se sprijină de cabine telefonice
învârt pe deget firul
mă uit pe geam la mimozele înfipte în pălării baticuri
sunt singură și nu știu să inventez nimic
mintea mea abătută și stearpă aruncă mingi în haloul viitorului
unde pieptul tău e lin unde
mașinile de rulat țigări traversează nestingherite strada
opresc la ocazie

(în chicinete ca în avanposturi
frumusețea ta separă gălbenușul de albuș
mâinile de cele mai multe ori)

După amiază roșiile se desprind una câte una din rugi
și eu din urma lor una câte una în strecurătoare
separ prospețimea viguroasă a legumelor
de dragostea virilă din bucătărie
mă îndepărtez de urmele degetelor mele în praf
cântând din țâțâni cântecul oii fără stăpân

Id lucrare:2359



8.25 – Message to Elephants

dintr-o bucată de plastilină violet ți se spune
să modelezi o femelă elefant gestantă
să-i modelezi puiuțul
………………………………………………..
poate fi un proces mai delicat decât o operație pe creier:
dacă îl alcătuiești în plan secund va trebui să despici corpul mamei
pentru a-l introduce
dacă îl frămânți pe el primul
nu va rezista fără prezența maternă

un ansamblu de mișcări și atingeri copleșitoare
echilibrate uscate sub priviri
ca sub un soare tânăr ascuns în lada cu zestre și
lăsat să putrezească

structura plastilinei respectă orice emoție
se umezește, capătă duritate, se concentrează în puncte imateriale—se îmbină cu
structura pielii tale
dacă printr-o încuviințare anonimă
descoperi sincronul palpărilor, respirațiilor
cei doi ar putea trăi

pentru puiuțul abia născut incubatorul potrivit
ar fi un pumn de copil
ținut deasupra unei flăcări de lumânare

în cele din urmă va crește de mărimea unui ou de prepeliță
își va acorda simțurile la realitatea imediată
maturitatea lui se resimte ca o ultimă noapte
din era glaciară

pântecul mamei rămâne rotund și încremenit
poți depozita în el obiecte necesare absenței
un cercel fără pereche
primul dinte de lapte al unei fetițe din cartierul vecin
mănușile lui negre /fără degete //uitate intenționat ///în semn de rămas bun

când amintirile
atacă fără să numească
iar tu te rostogolești continuu până
coloana vertebrală se sfărâmă și inelele atârnă
unele de altele printr-un simplu fir
te poți ghemui
în interiorul acestei mame elefant
din plastilină
gândind că ești necesară
absenței tale

Id lucrare:2586



10.00 – tenderness is a suitable word

închid ochii și mă consider
un om mai puțin rău.
măsor după zgomot pașii
doamnei din față
scap de aceste gânduri
despre cum totul
se trece cu vederea
fără niciun resentiment.

am adunat fotografiile
trimise de tine
ca pe niște mere într-un
coșuleț de nuiele.
e vorba despre
obiceiurile nesănătoase care
ne vor găsi într-un moment de impas
ne vor elibera
departe de aici
în același cub blând.

nu știu despre aceste perioade
când era de ajuns
o mână sub cap în timpul
somnului împreună
sau când
așa o fericire de mare ar sta largă
ca o haină cu care
ți-e rușine să fii văzut.

vom revoca toate ideile despre extaz.

niște bătrânei melancolici ne vor
fixa din afară.
vor spune
/uite
doi oameni într-un oraș personal.
două singurătăți roșii
și distincte.

uite
cât
de
tandru

Id lucrare:2659



8- livia

ea avea aproape patruzeci de ani și patru fete
părul prins în vârful capului cu agrafe lungi
rochii frumoase și puține și un batic pe care i l-a dat
mamei
când pleca din valea cu nuci blânzi își cumpăra coniac
avea depresie
își era o suferință spartă și surdă
au găsit-o
pe câmp

ea avea douăzeci de ani și părul creț inele
mâinile i se făceau de piatră și-apoi de nisip în timpul
crizelor epileptice
erau patru și pe ea au dat-o la stat pentru școală, să învețe
de crăciun s-a făcut ghem
pentru ultima oară în brațele
fetei cu batic
într-o mașină veche care gonea spre spital

ea avea ochi albaștri și păr lins blond
le-a crescut pe toate patru până i-au albit cozile
pe care i le împletea fata cu batic
când a fost să moară i s-a făcut dor de ea
ea mă ținea în brațe pe mine

eu m-am născut dintr-o pătură roșie gelatinoasă
și m-au pus într-o pătură roșie subțire
pe care am târât-o după mine până ce am mers la școală
toate hainele mele au fost roșii
și se scurgeau din mâinile fetei
din firele moi asprite cu acul
aveam părul blond

acum sunt șatenă
de paști iau din dulap baticul și fac pâine
cu fata care n-a avut mamă
își afundă mâinile arse și calde
în ligheanul cu maia

pâinea e apă curată din fântână
pâinea e făină cernută cu sita sângelui
e sare împietrită din lacrimi
e drojdie tăiată simetric din încheietura pătrată
pâinea e pântec și sânge și lapte și durere și legături
de carne și os și buze
e crucea din trei degete deasupra tăvilor
pâinea e mâinile tuturor femeilor din și până la mine

eu sunt pâinea
sunt toate femeile care n-au apucat să trăiască
femeile care n-au avut cum altcumva să trăiască
care n-au putut fi decât
faină și apă și sare

când voi muri să mă culcați la pântecul fetei cu batic
și să mă numiți livia
să mă numiți ca pe toate femeile care trăiesc acum în mine
fiindcă n-au apucat să mă vadă
fiindcă n-am putut să le ating mâinile
să mă numiți ca pe toate femeile atinse de moarte
și de palma primodială
și socotite de judecata satului
și culcate în aceeași casă, apoi acoperite cu pământul din aceeași curte
spre viața veșnică a pâinilor
care am fost noi toate
amin

Id lucrare:2701



7- nu sunt o carte de self help ca să mă plând că am pierdut o zi din viață

am învățat să ridic greutățile adolescenței cu o
mână și cu cealaltă să mănânc un covrig cu
susan de 3 lei de la metrou
în fiecare zi se urcă scări
             se coboară scări
e o perioadă de tranziție îmi spunea tata acum un
an și încă e aceeași perioadă în fața blocului e un
internet cafe închis de ceva timp mirosind a
hoit
un leucoplast mare îl acoperă
au scos toate scaunele de piele și toate
calculatoarele vechi mă gândesc câte
save fileuri abandonate am câte sunt în total
de la ceilalți copii care ieșeau de la școală și
mergeau și-și foloseau banii de mâncare pentru
puțină joacă

îmi e dor și citesc reclame de pe sidebar
metodă naturală pentru eliminarea papilioamelor
în 2 săptămâni…
nu mă îmbolnăvesc pentr că îmi curăț…
o bunică de 113 ani vasele se vor…

nu cred în advertising
nu cred în produse comandate de pe wish
nu cred în oamenii care spun că beau mai mult de 2 litri de apă pe zi
fiindcă ei creează narațiuni false

și de ce se desfac mereu plasturii de la călcâie când
am răni din cauza ghetelor
și de ce nu există reclame pentru asta

Id lucrare:2748



7- be the good girl you always have to be

nu mai mânca după 18 că se depune pe șolduri& nu știu în ce mărime de blugi mai încap atâtea gingii sângerânde/măsele care mușcă limba de fiecare dată când vrea să strige/urlete care îți zboară creierii/
bagă-le pe toate la microunde
fă un fanclub cu tata/faceți postere cu tot ce vă scârbește când vă uitați pe geam după mine să vedeți oare
pot trezi fantezia erotică a altui bărbat când cumpărăm pâine simultan
am uitat de ce nu suport să spăl vasele/de ce nu ies din casă/de ce nu mai fumez/de ce ultima oară când am auzit pe cineva cântând la chitară am crezut că am anxiety disorder
mai bine aș avea propria mea ureche cu personalitate decât să mai aud vreodată ce mult te-am iubit paraschivo
în seara asta se dau oscarurile
mă voi zgâi la ecran poate poate câștigă cine vrem noi/îmi voi pune tocurile mamei&rochia cu sclipici
mă voi împiedica de covor când voi lua telecomanda în mână
vreau să le mulțumesc părinților mei pentru că m-au urcat în trenul greșit/m-am trezit la realitate în văgăuna de la capătul lumii/
oscarul meu se găsește în pantalonii altcuiva/rolul vieții mele e să spăl până la refuz cabina ta de duș până vei crede că îmi place

astăzi un copil m-a întrebat în parc ce înseamnă a fi impotent
și fără să vreau m-am gândit la tine

Id lucrare:2768



6- Und die Vögel singen nicht mehr

atunci când pleoapele cad peste obrajii acneici
gâtul mi se arcuiește și sapă perseverent în șira spinării

mă gândesc la o casă goală în care tot ce se poate auzi e ropotul unui picamer &
firele de păr îmi intră în ochi îmi imaginez cum
genele căzute se adună în spatele globilor oculari într-un ghemotoc grăsuț
îl voi scoate într-o zi cu penseta și mă voi juca cu el pe covorul din cameră
în el se vor aduna toate scamele toate petele de sânge din
inimile mestecate sârguincios până la ultima îmbucătură

coloana mi se rupe cu sunetul degetelor pocnite în timpul unui examen
dar eu știu să lipesc cu scotch și totul e exact așa cum trebuie să fie

un imperativ categoric de plastilină

Id lucrare:2960



5 – mă mulțumesc

cu puțin cu ochii în jos îmi simt tălpile fericite
atingând parchetul rece al apartamentului și
mesele reîncălzite la microunde sunt tot la fel de
bune

mă îndepărtez de asta de singra cale de a supraviețui
pe planeta-groapă-de-gunoi1
de cozile la ghișee și de persoane cu herpes

la fel ca atunci când stau lângă un extinctor pe
holuri și mă mut
din loc fiindcă nu vreau să fiu primul responsabil
de a-i salva pe ceilalți
incapabil să concep          situația imaginară
las responsabilitatea pe o fată curajoasă cu
tatuaje caractere chinezești pe antebraț moda
2009 înaltă care face sală miercuri și vineri zile în
care ține și post în care
parcă se pregătește de
momente de panică incendiare ca ăsta pe
coridoarele instituțiilor

fug ca antilopele pe nat geo wild

voi purta cu mine vina ascunsă sub geacă
și frica de răspundere
anihilarea oricărei dorințe de glorie
părinții mă privesc înecându-mă în cristelnița
maturității și mă felicită
cu un pahar de vin de țară
din grădina bunicului

Id lucrare:3114



6- o boală care se tratează de la sine

mereu ți-am vorbit
despre micile mele aventuri.
am avut
cu doi oameni mai puțin decât tine
și pe toți i-am înapoiat spațiilor de care
au aparținut.
sunt un om bun
îmi repet
sunt un om bun
mă conving.

ele mi-au spus că
la un moment dat
mă voi plictisi să aștept
transferul energiei tale în
fel și fel de femei
care pot aduce
mai multă euforie prin
simpla lor prezență
decât pot eu
și atunci voi spune
/totul este bine
până și mahmurelile mă liniștesc mai mult
în momentul ăsta/
și voi avea în sfârșit curajul
să plec.

într-o zi vor dispărea toți acești
stimuli artificiali
care mă fac să cred
că ceea ce faci mă privește
direct și voluntar.

se va așterne
o liniște atât de mare
care va lăsa totul să dispară
ca o boală
care se tratează
de la sine.

Id lucrare:3386



9- ultima resursă de kitsch

știu exact cum ar arăta profilul ideal de tinder/să slăbesc încă 5 kilograme/să nu mă mai culc la 22/să ambalez la loc tot ce am lăsat despachetat de crăciun/să stau picior peste picior/obligatoriu stângul peste dreptul/să țin pastilele sub limbă/să ascund țigările la spate/apa de gură cu alcool poate va ucide într-un final halena
adolescenții de la 1800 aveau și ei acnee/dar pozele alb negru o ascundeau/i-am arătat bunicului de pe tată o poză fancy cu filtru/a plâns și m-a făcut comunistă/de ce am ucis culorile în care am acum privilegiul să mă văd/nu știu/poate în alb negru mă simt mai safe
o fi de la pigmenți sau de la faptul că orice poză mărește cu exact 5 kilograme/ nonculoarea îmi amintește de oglinda de acasă
în care mă vedeam pitică și bucălaie/mereu cu o șapcă hidoasă pe urechi ca să nu mă prindă curentul/a venit o inundație peste toate pozele alea fără filtru de prin 2000 înainte ca tata să se întrebe când (dacă) va avea timp să le developeze
nu regret nimic/înainte să moară bunicul de pe mamă avea o vorbă/mai bine apă decât foc și de foc a murit oricum
când eram mică s-a oprit curentul/toată casa era plină de lumânări parfumate&am ars o draperie/a fost prima dată când mi-a fost cald&bine/ cu adevărat bine

Id lucrare:3503



8- spelling bee

cubulețe galbene de maggi
în nisipul de pe minecraft
urmăresc corpul ei gras

șapte centimetri de păr înseamnă
10 lei la frizer diferența lui
dintre adidas și abibas
uneori licențe virtuale sau
micul giuvaier din prânz
și o bătaie sau nu

singurul tricou galben care îi mai vine
între glumele lui misogine despre soare
e pătat în dungi de sosul extra iute de la kfc
luxuri ce și le permitea numai la mama acasă
în scăunelul supraetajat de la doi ani
și bețele anorexice lovind în aer
e ok poate o să ai și tu un tip
cu picioarele pe pământ
formele tale vor fi
glutamat de sodiu
pentru cineva

Id lucrare:3524



boys cry (too)

am pierdut ieri un cercel în tramvai/poate că mi l-a furat tipul ăla când gâfâia în urechea mea/nu voi ști niciodată/
spune-mi de câte ori ai de gând să închizi ochii la ce se întâmplă pe stradă/ca să știu câte cruci mecanice trebuie să mai mimez în drum spre casă& de câte ori să mă mai prefac că îmi merg căștile& că playlistul meu încă mă reprezintă în mod neironic
lasă-mă întinsă pe covor cu picioarele desfăcute să mă gândesc la tot ce puteam să fac și n-am făcut/la tot ce am putut să fac& oare cum era dacă nu făceam/ la toate mersurile de noapte ale trenurilor/ la toate cluburile unde alor mei le-a fost frică să mă lase să mă duc/ la toate reuniunile de familie la care mama ar fi preferat să mă îngroape de vie/ au sunat-o prietenii după prima poezie să o întrebe dacă am de gând să mă sinucid
nu
nu încă

Id lucrare:3555



8- LegendAlacrity: tot binele spre și mai bine

când lumea o să mă întrebe
ce am vrut să zic aici
voi zice nu știu spune-mi cum se simte
să trăiești pe aceeași planetă
cu mine să mai am doar
9 ani până să-mi permit să plec de tot
cum e să ne uităm
la aceeași lună aceleași răsărituri
totuși percepem muzica
dragostea viața
în moduri sinistru de diferite

afecțiunea mea se propagă prin routere wifi
îmi curge în sânge fibra optică
în virtualul meu mirosul cafelei de dimineață
pătrunde prin ecran aici pofta se pune în cuie
iei o brichetă formezi umbre tribale pe pereți

când voi dispărea nicio
calitate umană nu va putea compensa
inexistența unei iubiri soulbound
ca în world of warcraft

și când lumea o să mă judece
tot fibrele astea îmi vor spune
tot ceea ce am nevoie să știu

când o să trec pe lângă tine o să poți spune
că am faza lungă pornită
și mi-am jurat că n-o să prizez nimic sintetic
de-aia umblu cu pachete de silica
în buzunare când trec pe lângă tine
căci amice infintul n-are parte de indice
căci amice moartea mea nu se măsoară
în timp și spațiu ci în fapte și moșteniri
în legende și sentimente împărtășite pe minut

aici tot răul e spre bine
aici tot binele e spre și mai bine

Id lucrare:3622



6- Liebe ist für alle da

vino să-ți arunc gâtul
ca pe undița unui pescar priceput

sprijină-te în podul palmelor și lasă vâltoarea valurilor să te doboare
îți promit că spuma purulentă va păși pe capul tău cu neajutorarea unui buchet de flori de câmp
rupe petalele microscopice și
coase-mi o plapumă țărănească
vreau să-mi umplu cu ea golul dintre picioare ori de câte ori dormi
și-ți promit acum că
nu voi lăsa sarea să mănânce hulpav din hălcile de carne

în spatele tău
pe animal planet
sub privirea mândră a leului său
o leoaică își înfinge hămesită colții în pulpa unei zebre

Id lucrare:3633



10 – Păstrarea distanțelor

unele avioane îi transportă pe cei decedați
către casă
sunt un mort care simte că e trimis
spre țara greșită

înălțimile albastre curăță corpul aeronavei
un sânge transparent se propagă cu tristețe
stoluri de păsări
recunosc din depărtare
mult sărbătorita damnare

nu am spus nimănui că mă las de poezie
fiindcă am ascultat-o pe una
de o mie de ori mai bună
iar cum viața
lovește cu un miliard de pumni
el mi-a dat mesaj cerându-mi să păstrăm distanța
o păstrăm

ploile interioare de la atâta hăituire
devin acide
totul din jurul meu îmi cere să păstrez distanța
tu și poezia ca o supă dulce de-a mamei
în momentele de fragmentare
o păstrez
n-o putem păstra împreună

există un singur om
în întregul univers însărcinat cu păstrarea
distanțelor
sunt eu

îmi cunosc limitele
nu voi accede la intimitatea voastră

dacă iubirea și poezia mea
se vor întâlni vreodată pe același fir roșu de ață
de la încheietura unui bebeluș
deochiul din somn încleștându-le mâinile
de nerecunoscut întreb:
față de care dintre voi ar trebui
să păstrez distanța prima oară?

Id lucrare:3887



9.25- the bleeding edge

lover boy de catifea / cine te dă nu te mai vrea
/ singura revelație care te-a ținut viu în diminețile astea / au fost fete frumoase și la 1800 / și n-aveau insta și n-au disperat // pentru că era un tip bine în spate care le ținea umbreluța / ca tine un fel de factor plus-valoare numai că
/ singurul lucru la care îmi servești fără să îți servesc / înfiletezi becul doar ridicând mâna
ceea ce aș putea face și eu / de pe un scaun
îți zic asta ca să fii liniștit ție îți place egalitatea / când ești tu mai egal decât mine /
atunci pot să te conving că pe stema australiei e un cangur-femelă că nu se justifică diferențele salariale din lumea întâi sclavia industrială din lumea a treia
și cafteala din dragoste din lumea a doua
atunci ești cel care ne dă permis de port-armă ne trimite la antrenamente de box
sau ne înveți scheme din mortal kombat ca să ne apărăm de ceea ce tu nu ești
noi micii bărbați-șoareci care chițăie în mâna ta drăgăstoasă de mâță ov

it is a men world & orice identitate se presupune că îi aparține unui mascul
vecina divorțată de lângă făcea duș doar când făceam eu / am crezut până acum că îi place muzica pe care o pun / dar ea și-l imagina pe tata în locul meu / un david bowie johnny cash robert plant de apartament // mi-a bătut în perete când am început să fredonez erotismul ei congelat intra în circuitul de apă al oceanului planetar
ori taci ori începi să cânți cu vocea unui bărbat

îmi explici de ce ar trebui să / ca un agent de turism care vede în sânii compacți ai fetelor din pub-uri un arhipelag virgin / unpachetultraallinclusivelaunprețaproapedecent / unde niște băștinași și-au plantat vilele pe buza unui vulcan / banii tăi îi ajută cu relocarea // pentru 15 euro în plus ai garanția că lava nu o să frigă decât după 2 minute / atât cât poți explora / nu se supără nimeni că nu poți să stai mai mult nu ți-a zis nimeni ședere plăcută
și nimeni nu îți va zice vă mai așteptăm pe la noi

Id lucrare:4107



6.75- simpatie pt. roboții cu sentimente

mereu sunt pe minus când vine vorba de
asistență tehnică
bag în priză                               scot din priză
ochii urechile pielea                ochii urechile pielea
și ciclul e o povară când se încâlcesc firele
de fiecare dată când șterg praful găsesc una din
mărgelele
ce alcătuiau brățara pe care mi-ai dat-o la 15
în așa fel încât o reconstruiesc o dată la două
săptpmâni
pentru exercițiu mintal reapar probleme vechi
găsesc soluții noi
nu pare nimic greșit
nu pare să rămână nimic ieșit de sub vedere

(trebuie să mă comport cu mine ca un muncitor
pe șantier cu femeile tinere care trec strada
să fiu un bu hypeman să îmi admir picioarele
după care să îmi văd de treabă)

am nevoie de o mașină de salvare cu motor
NASCAR care să asigure sănătatea persoanelor
mele preferate să asigure că nu există miros de
gaz în casă să asigure traiul bun al creioanelor
colorate din penare neatinse de ani buni
   să le ajute să-și simtă propria atingere

Id lucrare:4121



9- capitalism mon amour

(la sfârșit, când n-o să mai fiu utilă
am să ajung o păpușă frumoasă și ștearsă din vârful deșeurilor toxice
prăvălite în năvodari din cerul asfaltat al italiei)
mi-au zis că

„nu avem suficient spațiu pentru mintea ta, ia-ți gândul /
după tranziție ne aflăm în acest loc rodnic /
ești desăvârșit de liber, fiule, lanțurile s-au topit, fiică /
fii util(ă) societății —– după burnout și boală de disc n-o să mai avem nevoie de tine /
munca este religia costul mijlocul rezultatul /
poate după ce te pensionezi îți iei un job în orașul de la câteva comune distanță, o să faci naveta”

(când ne doare noi luăm morfină și ne ducem misiunea până la capăt
cărăm lăzi facem clăi de fân avem șase picioare suntem păianjeni
sfârșitul de lună e ca să plătim datoriile dar nu-i nimic
în cealaltă viață nici n-o să am nevoie de operație, nici n-o să mă mai doară
hernia de disc ține numai până la morfina adusă de șeful sau până la moarte)

mi-aș dori să se aloce suficient timp dualității mele de cetățean al democrației /
să avem și noi niște ani separați pentru muncit pe șantier și prin spania, pentru pauzele de țigară în care voiam să citim /
pe care dumnezeul din doctorate și icoane să nu-i pună la socoteală
să ne întoarcem apoi la cărțile de pe birou la proiectele la lucrările la viețile noastre
insuficiente /
ca și cum nimic din soarele aspru și schimbul 3 în spania n-ar fi existat
să ne întoarcem la copiii lăsați acasă îmbrățișați prin telefon la generația
cu părinți migratori
ca și cum nimic din zilele apatice ca badantă și frica
de a nu fi prins și trimis înapoi acasă
n-ar fi existat

dar libertatea noastră e de confesiune capitalistă
și ne întoarcem prea târziu la planurile inițiale
cu creierele îmbibate în alcool sau tristețe
e totuna

Id lucrare:4132



10.00 așa arată frumusețea acum

sunt tânără și nu știu ce să fac cu acest trup
mama cu cancerul ei a crescut în toate organele mele ca o colonie de fluturi

dar așa arată frumusețea acum

o pisică își asfixiază rând pe rând puii în plus
și asta nu va opri aerul să treacă în continuare prin mine

așa arată frumusețea acum

mâinile mele o învelesc pe mama în cârpe și o pun în gunoi ca pe un pui de mâț
îmi așez capul în culcuș și mama să se așeze pe mine

Id lucrare:4226


Dacă vreți să ghiciți sau să revendicați cui aparțin, be my guests.

La fel dacă vreți să dați alte note decât am dat eu oricărui text de aici, nu ezitați să lăsați un semn. Cu tot cu explicații ar fi super, dar, cum se vede mai sus, eu am punctat oricum alte poeme decât au ajuns remarcate până la urmă.

Las aici textele și notele doar pentru că e bine să mă mai gândesc din când în când la cât de mari sunt diferențele între cele mai apropiate sisteme de punctare.