Tag: poeme

http://www.poetic.ro/police-stress-research-papers/

cine pune într-o caserolă și descoperă
cum ești tot ce zici despre mine
și cum astea nu înseamnă nimic
până nu le zic cu tine și
e bine e normal e sănătos
să nu le mai explic

așa că
așa că
așa că

viața este lungă pentru o muscă adultă
aici e un poem pe care nu-l termini deloc
începe și se încheie în ceea ce ascultă
clipești și o clipă ai răsăritul într-un breloc

De bine de rău la întâlnire de Jack Gilbert

De bine de rău la întâlnire

 

Ni se pare că focul devorează lemnele

Ne înşelăm. Lemnul tânjeşte

la flăcări. Flama se prelinge pe

ce-i aciuat în lemn, şi lemnul

se lasă dus în apropierea asta,

modul în care şi noi şi lumea

ne întâmpinăm zi după zi. De bine de rău

la întâlnire. Cum inima găseşte ce

nu e inimă, iar sufletul

dă peste trup şi buzele prind

înstrăinarea în alte buze. Noi zăbovim

ne privim paragina grădinii

în întunericul crud de noiembrie, ciorile se aud

peste noi şi primii fulgi sclipesc rece

peste tot. Mâhnirea scoate inima

la suprafață tot atât cât dintr-o dată fericirea poate.

Jack Gilbert

The Day We Die (o traducere) fără rimă şi ritm, doar sens

Cei de la traieste muzica au tradus versurile piesei “The Day We Day” atat de prost interpretata de cei care s-au grabit sa vada doar coincidente macabre. Cum e cu versurile atunci cand conteaza… îşi fac treaba abia atunci când rezista oricâtor interpretări greşite ar fi supuse. Pornind de la traducerea iniţială a versurilor celor de la Goodbye to Gravity, am modificat expresiile pentru a apropia formulările româneşti de original:

Dă-i drumu’ şi cere libertate Da drumul si roaga-te pentru libertate
Înc-o serie se-aruncă în flăcări
Gurile sparte schimbă conducători Buzele moi sunt liderii schimbarii
De acum încolo toţi sunt de vină De acum incolo oricine este vinovat

Îmi admir tovarăşii Ma uit in sus la tovarasii mei
O artilerie la scară largă O artilerie cu sufletul la gura
Ţine-ţi ochii pe duşman Pastrati privirile atintite catre inamici
Şi degajează anarhia Si dati capacul anarhiei jos

Comportamentul vostru amabil a dat greş Conduita voastra binevoitoare a mers prost
Mi-am închipuit că ştiţi asta deja Ar fi trebuit sa stiti asta in tot acest timp
Nu suntem numere, suntem liberi, suntem atât de vii, atât de vii
Pentru că ziua când renunţăm e ziua în care murim, ziua în care murim Pentru ca ziua in care vom renunta va fi ziua in care murim, ziua in care murim

Uite, un cult se clatină Iata o indoiala de credinciosi
Iuţeala de mână e teza pe care ţi-o dictează Dibacia mainii este lectia ce o tin
La adăpostul constiinţei şubrede Sub disparitia constiintei
Ca să pluseze peste credinţele tale neclintite Catre toate credintele voastre fixe

Rezistă pe câmpul de bătaie Pastreasa-ti locul pe campul de lupta
Plin de viaţă, oase şi dispreţ Umplut cu viata, oase si dispret
Încleştează-ţi pumnii, sunt gata să lupt Strangeti din pumni, sunt predispus sa lupt
Apasă pe trăgaci şi dă tonul

Comportamentul vostru amabil a dat greş
Mi-am închipuit că ştiţi asta deja
Nu suntem numere, suntem liberi, suntem atât de vii, atât de vii
Pentru că ziua când renunţăm e ziua în care murim, ziua în care murim

Apasă pe trăgaci Apasa pe acel tragaci

Să vă fut corupţia ticăloasă Sa va dau dracu’ toata coruptia nelegiuita
A fost aici de la început, dar n-am putut s-o vedem Este aici inca de la inceputurile noastre, dar nu am putut vedea
De fiecare dată când ne-am simţit goi Toate timpurile in care ne-am simtit asa goi
Când speranţele noastre erau ridicate în ştreang Cum dorintele noastre erau spanzurate
Eram închişi In tot acest timp am fost incuiati
Şi n-a mai fost nimic de zis până azi Si nu a fost nimic de spus pana azi

Nu suntem numere, suntem liberi
Nu suntem numere, suntem liberi, suntem atât de vii, atât de vii
Pentru că ziua în care vom renunţa va fi ziua în care murim, ziua în care murim

Nu suntem numere, suntem liberi, suntem atât de vii, atât de vii
Pentru că ziua când renunţăm e ziua în care murim, ziua în care murim

 

untitled

12191623_10153398528058773_6055253104668107885_n

În pat cu ceva tradițional

Noaptea în care m-am îndepărtat de literatură
Poate părea o noapte ca oricare alta Ziua
de treisprezece februarie douămii treisprezece
Trecuse Iar eu redescoperisem radioul
România cultural abia mergea între orașe
Așa că m-am ales cu ascultatul unei muzici
Aproape avangardiste formată mai mult din alb
Un mare concert demonstrativ-festiv de Zgomot alb
De la un moment dat mi s-a cam părut că se repetă

Exprima și în general și în special aproape
Aceleași lucruri așa că am decis să schimb treaba
Cu o înregistrare tradițională ca să-mi
Mai revin și ce-i mai românesc decât enescu în
Plină interpretare a lui Bach după ce abia își
Revenise din boală comuniștii îi pregăteau
Primul festival totul începuse să scârțâie
Ceea ce el a și arătat în înregistrare
Greșeală cu greșeală accent cu accent ratat totuși

Prezent și convingător până la pulverizare
fie până și mama mamelor literaturilor
N-are ea stomac pentru cei care suntem de față