„Un corp românesc este celălalt / căruia îi transferi tot ce ești.” Pornind de la acest vers-manifest, Republica respirației urmărește cum un proiect poetic început în plin fracturism a devenit, pas cu pas, o infrastructură civică alternativă: cenacluri deschise, o „Republică Poetic” (poetic relațional, editura Cartier, 2024) cu constituție proprie, poeme scrise pentru fiecare zi a anului ca niște SMS-uri trimise dintr-o izolare către alta (poetic interfața sonoră, editura Cartier, 2022). Lectura politică și ecocritică propusă aici nu răcește poezia în concept — dimpotrivă, îi arată miza fierbinte: într-o lume care comunică enorm și ascultă puțin, a respira împreună, a tăcea împreună și a vorbi cu accent rămân cele mai radicale forme de a fi cetățean.