De o buna bucata de timp gasesc cele mai surprinzatoare surse de prospetime pentru interesul meu legat de poezie in textele pe care le scriu cei mai tineri autori. Dupa cinci ani in care am facut parte dintre cei care au jurizat poemele participante la un concurs dedicat liceenilor, am avut ocazia sa fiu invitat sa citesc poemele trimise pentru un nou concurs aflat abia la a doua editie. Concursul de poezie „Constantin Virgil Banescu” se intampla la Targoviste si este dedicat autorilor care inca nu au implinit 30 de ani si inca nu au debutat editorial.
Cum deja am trimis notele pentru poemele pe care le-am citit pot sa sun ca deja am confirmari legate de miscarile aproape imperceptibile la nivelul oficial dar complet conturate in zona concreta a poeziei scrise astazi.
Nimic nu se mai intampla ca acum 10 ani si nici macar ca acum 5 ani in poezia pe care o citesc de la cei care se pregatesc sa debuteze.
Cum aici suntem pe un blog, frumos este sa va intreb mai intai pe voi care sunt schimbarile pe care le sesizati in poezie si abia pe urma sa vin si eu cu schita mea.
pot sa spun ca perspectiva din care este observat spectacolul lumii este diferita, la tineri.
temele sunt cele vechi, dar unghiul de observatie difera si aduce noutate tocmai prin surprinderea cu sinceritate a unei alte versiuni.
subiectivism cat cuprinde, abia aceste generatii se poate spune ca au instinct pentru existentialism si, oricum ar fi, ei nu vin cu generalizari, cu filozofii inventate, ci cu trairi personale puse la vedere.
se stie ca sexualitatea, in acest context contemporan, a incetat de cel putin un deceniu sa mai fie un tabu. azi, singurul tabu, dupa specialisti, este invidia.
tinerii insa au nonsalanta de a nu fi interesati de ce se face in curtea vecinului, pentru ca, oricum, au prea multe de explorat.
nu pot spune ca experintele sexuale limita puse pe tava sunt chiar pe gustul meu, ele abunda azi in literatura, desi cred ca se mizeaza prea mult pe socul produs, de parca lumea ar fi inceput ieri.
totusi, acuratetea psihologica a surprinderii atitudinilor de viata este de remarcat.
am citit si multa candoare si realism, lumea poetica este eterogena, insa scriitura, frazarea, pare a unei camere foto ce surprinde ineditul. important in poezie.
as zice ca deja „batranii” tineri remarcati, premiati, cunoscuti, care au mers f mult pe epic, sunt depasiti de o generatie care abordeaza universul liric printr-un fel de metafora a gandirii, nu una de fatada, construita.
contructiile noi poetice fiind unele in miscare, sau/si surprinzatoare ca instinct al trairi.
realismul in poezie este si el depasit, deja, sau, ca s afim mai blanzi, are reprezentantii sai, insa nu mai este o solutie in poezie.
ceea ce mi se pare cat se paote de nou si valoros ar fi acest mod de a gandi poetic din instinct, in cuvinte simple si necautate, care produc o imagine complexa, dincolo de cuvant.
este o poezie care seamana f mult cu arhitectura moderna, unde ideile se comporta ca niste volume cu care poetul se joaca metaforic. cred ca acesta este ultimul „stil” care merita atentie.
Poate ca as fi dorit sa spun ceva, in fond, am mai zis-o de atatea ori, dar ar trebui sa am mult mai multe lecturi ca sa-mi dau seama. Sunt totusi curios cum va arata harta poeziei de azi peste cativa ani, chiar daca poate ca degeaba imi fac iluzii: as fi vroit sa cunosc mai multi poeti cu care sa am reale afinitati…
si eu fac parte din categoria tinerilor…am 20 de ani si ador poezia:) din punctul meu de vedere poezia presupune sensibilitate,subiectivitate,pentru ca nu este o relatare precum in romane ci o incifrare de trairi. probabil ca noi,tinerii,avem mai mult curaj sa ne exprimam liber,cu toate ca aceasta libertate este uneori dusa la extrem,ceea ce face poezia sa nu fie o arta pentru ca nu mai e nimic de descifrat…