Poezie universală tradusă în „blagiană”

Un clasic al poeziei moderne româneşti a lăsat posterităţii o consistentă culegere de poeme traduse. Volumul “Patru milenii de poezie în tălmăcirea lui Lucian Blaga” este acum publicat de editura Humanitas.

Poetul “Gorunului” a tradus de-a lungul anilor 40, poeme ce acoperă secole întregi de poezie de la cele mai vechi texte (sec XXI Î.Ch.) până la contemporanii săi din alte literaturi. “Citind şi recitind stihuri cântate în vechiul Egipt, în antichitatea greacă sau chineză, în pădurile negre din străfundurile Africii, subt cerul italic sau galic, s-a ivit în mine dorinţa arzătoare de a anexa şi de a asimila graiului nostru o seamă de poezii, dintre cele mai frumoase, ale literaturii universale. Nu m-a interesat numărul. M-au interesat doar caratele.” mărturisea Blaga. Şi pasiunea lui se simte în fiecare traducere, şi mai ales încântarea care l-a determinat să aleagă un poem sau altul pentru a-i oferi variantă românească este perceptibilă în sintaxa aleasă pentru fiecare poem. Un citotor pasionat de Blaga ar putea să considere acest volum un adevărat regal, stilul poetului fiind recognoscibil la fiecare vers.

Sporesc a lumii taină”

Cu ceva timp în urmă, americanul Sean Cotter observa că atunci “când citim traducerile pe care le face el, îl studiem pe Blaga, şi nu învăţam despre original, ceea ce înseamnă că nici nu învăţam despre ţara străină din care provine”. Blaga însuşi este citat explicând:”„Un poet care traduce din alt poet nu are în nici un fel posibilitatea de a se transforma în oglinda pură o obiectului său. Asemenea posibilităţi sunt date în lumea mecanică şi fizică, dar nu în lumea complexă a fenomenelor spirituale“. Cotter oferă chiar un exemplu legat de una din traducerile reţinute şi în acest volum pentru un poem de T.S.Eliot. El compară varianta originală a unei strofe, „The host with someone indistinct/ Converses at the door apart,/ The nightingales are singing near/ The Convent of the Sacred Heart“ şi traducerea lui Blaga, „Gazda c-o faptură de nedesluşit/stă de vorbă. Cade pe uşă o umbră macră./Privighetorile cântă pe aproape,/ în preajma mănăstirii Inima Sacră“. Americanul observă că poetul român a schimbat raporturile din scena ce se petrece într-un bordel:”Făptura începe să se desluşească mai mult prin umbra sa macră. Aceasta nu apare în versiunea lui Eliot şsi alterează strofa. În original există o legatură între mănăstire şi uşa bordelului, o rimă care ironizează idea de sacru, în timp ce traducerea compară inima sacră a mănăstirii cu umbra macră a unui client nou. <macră> devine un repro;, macrositatea umbrei aratând slăbiciunile clientului. Acest reproş răzbate prin poem ca un ton nou, el se armonizează cu sunetele deja existente. Avem de a face cu un sens în plus, în exces.” notează americanul.

O moştenire

Dorli Blaga, cea care a iniţiat şi a supravegheat ediţiile operelor tatălui său din anii 60 până acum, a îngrijit şi această ediţie în care a adunat traduceri publicate în 1957 sau în 1970, folosind eratele pe care poetul le lăsase după apariţia volumului „Din lirica universală”.

„Doream să văd în ce măsură poezia poate fi trecută dintr-un grai într-altul. Traducând – m-am simţit crescând. Căci m-am ostenit numai cu poezii ce mi-au stârnit încântarea şi care, prin tălmăcire, puteau să devină într-un fel ale mele, ale noastre, ale Românilor.” Lucian Blaga

Pentru ziarul ring

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.