delir 2

Câte lucruri vrei sa scrii și la un moment dat trebuie să te oprești și să spui aș putea să simplific tot și pur și simplusă fac un pic de liniște. De mai multe ori
și atunci când murise nu s-a schimbat nimic doar nodurile alea în gât împărțite aproape la întâmplare aproape ilogic aproape intim răsucite într-un fel care provoacă plânsul

să nu ma opresc și bornele km să le definesc mai degrabă prin continuități decât prin pauze

lucruri pe care le regăsești ascunse sub tăceri lucruri vii pe care le-ai tras dedeupt și jocurile formulării inventează forme dezmembrează realități în dâre calde pe care le urmezi tu tot

vorbim clar folosim formule punem repere fragile lucruri pe care ți le amintești sunt numai evenimente care nu au avut încă loc. Sigur, complet diferite pentru că așa ești tu și asta nu ajută

să povestim: zăpada are o perspectivă care refuză absența (și o dată cele mai multe ?!)

ce nu reușești este să închei asta este cel mai greu să strecori ușor cuvintele pe care știi că nu ai cum să le oprești în spatele unui zid pe care am putea să îl numim chiar așa: fictiv inventat doar ca să ținem totul cât mai aproape strâns lipit deja tu
și o formulă care să pară că stabilește distanța optimă între elemente raportul și dorința desenate ierarhic, relațional, lingvistic

scoți limba spui că scoți limba și cerul gurii este mai prezent decât oricând acolo aici articulând oprind pentru un scurt moment sunetul continuu modulat astfel și grătarul seducător al dinților semnează aerul ca pe o piele

de fapt nu sunt atât de multe lucruri care să merite altceva decât atenția iar atenția nu este decât scuza cea mai bună pentru a păstra distanța pentru a inventa exact spațiul de care poate este nevoie ca să nu mai fie vorba decât despre tine și despre lucrurile pe care le faci în continuare ca o pauză în protestul continuu al lumii, în greva inerției, în gaura incredibilă care nu înghite nimic doar tace & asta ar trebui să fie suficient dar devine o ramă care nu are margini decât în jurul tău & uneori rama asta începe să se topească în tine și îi spui dragoste.

Să încercăm alttfel de tehnică: de exemplu să încercăm să ținem minte câteva puncte esențiale în mod obiectiv ideea principală a dimineții, ideea principală a nopții, după amiază poți să întinzi o întreagă întâmplare și deja e dificil să îți închipui că deja poți să taci și să lași lucrurile să își urmeze cursul. Tu doar observi și vezi brusc rapiditatea cu care uiți tot atâta timp cât în sfârșit nu știi să montezi tot într-un circuit la capătul căruia clipesc dinții tăi de lapte ca niște leduri albe.

Aș vrea să nu uiți că erai aici și văd clar și dacă n-am uitat ce? Ce o să faci tu cu deprinderile tale de a scrie cu degetele în aer dacă nu uit și nu nu o să te întreb de ce doar să știi că gesturile tale sunt destul de serioase nu chiar atât de serioase încât să crezi că este posibil să reapari să faci același gest la nesfâșit. știu este enervant să realizezi că, până la urmă, lumina este întreruptă de corpul tău și astfel ești prezent iar în corpul tău este bine că e întuneric și asta să vedem poți să o faci să nu însemne nimic (?) & doar să fii acolo aici

Doar sunt și simplul fapt că zilnic stabilesc o limită dincolo de care noi nu trebuie să ne temem o limită frumos curățată pe care o pregătești pentru un fel de ritual discretal fiecărei zile al faptului că doar ești și alegi lucruri simple ca alergarea ca oprirea treptată a neliniștii în mișcări regulate ale pieptului inspirație, expirație ca un magazin care oferă vreme după dorința cumpărătorului cald ceață soare lipit de pielea noastră și asta trebuie se întâmple în ordine

Marele spectacol. Este mereu acolo și tot ce se poate spune apare încet încet ca o sfâșiere delicată foarte atent stabilită pentru o anumită perioadă a zilei când nu se întâmplă decât să apară această trecere treptată a de la micile întunericuri private la întunericul tuturor și pentru asta nu se fac hârtii, proiecte… se întâmplă pur și simplu dar poți să rămâi pe loc doar o dată și ceea ce televiziunea numește lume ar începe să se deruleze pe deasupra unui film din anii marelui spectacol

Moartea vedetei de film porno e singurul titlu pe care l-ai putea găsi cât de cât potrivit acestei desfășurări de forțe montată doar ca o sărbatoare dedicată fiecărei seri Degete pleoape capul ușor aplecat și hotărârea pecare nu îți rămâne decât să îți scrii numele cineva a văzut cineva a rămas cu gura căscată gata să întrebe de mine. Dar deja mă cunoaște așa ca ar trebui să mă inteeseze. Nu se plătește decât pentru o zi și premiile lac dn tne un adevărat artist. Eu nu cred, eu sunt din ce în ce mai sigur

Sigur, se poate și invers să privești totul cu ochii aprinși de realitate adăugând cele câteva sensuri pe care știi că doar tu poți să le deții și atât și exact asta și faci și lumea îți raspunde mai devreme sau mai târziu exact așa cum te așteptai tu știi

Facem exprimăm cu toată viața
Doar câțiva reușesc să citească tot ce exprimăm tot timpul și scriu ceea ce noi am exprimat. Pam pam

Cum să aibă un lucru mai multe înțelesuri? E doar o iluzie. Înțelesul e unul singur și acela ne lasa în pace pentru că oricum nu am știi ce să facem cu el… de obicei. Între momentele acestui coșmar sunt sigur că am scăpat ceva foarte frumos, care luminează acolo. Ca un soare în toată bezna universului.

Nici nu știu cât de fiu pot să fiu când mă gândesc eu să fiu clar aproape ceva altundeva mereu cât mai rar
Liniștit că tot ce am visat urât se poate întâmpla în visul tău frumos și invers

2 comentarii la „delir 2”

  1. asteptam de ceva vreme texte noi. de cand am terminat corpuri romanesti. uite ca primavara aceasta chiar e primavara, pana la urma.

  2. Hai mai Razvan, zi si tu ca ai iesit pe locul 9 din topul celor mai aratosi intelectuali (Catavencu) si ca dai o bere pe faza asta. Doar te-am votat chiar daca nu ne-ai promis nimic.
    Eu inteleg ca sic transit gloria mundi si vanitas vanitatum, omnia vanitas, dar exista si niste beneficii :P.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.