Atunci când moralitatea intra in conflict cu arta ne punem în mod justificat întrebarea dacă are cineva căderea să contrazică valorile interioare ale unei persoane. Valorile morale au obiceiul ciudat de a părea absolute pentru a fi cât se poate de ridicole după numai câteva decenii. Să spunem că exagerez.

Dar s-ar putea ca valorile morale să nu aibă nicio treabă cu moralismul de doi lei vânturat de marii trăncănitori ai oricărei zile. De exemplu văd mereu un domn politician pe care am înţeles că îl cheamă Codrin Ştefănescu. Nu ştie niciodată despre ce vorbeşte dar „se bazează întotdeauna pe rapoarte”. Întotdeauna e scandalizat de ceva. Mai deunăzi perora pentru închiderea magazinelor de etnoboptanice pentru că rapoartele pe care le cita arătau că 7 persoane au fost internate într-o singură zi la un spital din Iaşi. S-ar putea să fie chiar bine să se închidă, să se desfiinţeze. Dar când îi pasează şi lui cineva un raport cu persoanele internate cu alcoolism? Închidem alimentarele?

Şi atunci are asta legătură cu moralitatea? probabil că deloc mai mult decât onoarea nereperata a celor care au interzis rularea imaginilor de mai jos in filme. De fapt, poate ca, daca nu le-ar fi interzis ei, nu le vedeam niciodata. La fel, daca nu ar fi interzise sunt sigur ca nu as fi incercat multe din substantele cu care se distreaza politicienii prin studiouri, inclusiv poezia.

Şi atunci cum să nu mă amuz să îmi dau seama că moralitatea e bine mersi, aceiaşi, ca şi moralismul de serviciu. Sunt sigur că ar fi fost un scandal dacă imaginile de mai jos ar fi rămas pe ecrane la vremea lor, dar s-ar fi destrămat societatea din cauza lor? pentru moraliştii de colţul vremurilor de atunci sigur că aşa părea. Pentru noi, nu pare în niciun fel, pentru noi sunt doar ridicoli.