Premiul Nobel pentru Literatura in 2012 a fost acordat scriitorului chinez Mo Yan. Pentru prima data un autor care reprezinta china este premiat cu Nobelul pentru literatura. Gao Xingjian, premiat in 2000, reprezenta Franta cu toate ca era nascut in China.
Later edit
Nobelul pentru Literatură 2012 – Mo Yan, publicat la Humanitas Fiction
Laureatul Premiului Nobel pentru Literatură 2012 este autorul Humanitas Fiction, Mo Yan, care, cu un halucinant realism, îmbină legendele, istoria şi actualitatea (motivaţia juriului).
Cel mai important scriitor chinez contemporan, Mo Yan, debutează în 1981 cu povestirea Potopul din noaptea de primăvară. În 1985 îi apare primul roman, Ridichea străvezie, care se bucură de mare succes. Devine celebru în China prin Sorgul roşu, publicat în 1987 şi apărut în limba română la Humanitas Fiction în 2008, în excepţionala traducere a lui Dinu Luca. Ecranizarea omonimă din 1987, regizată de Zhang Yimou, a fost recompensată cu Ursul de aur la Festivalul de Film de la Berlin în anul 1988.
Autor prolific, Mo Yan a publicat peste optzeci de povestiri şi zece romane, cele mai cunoscute fiind: Cântecele usturoiului din Paradis (1988), Treisprezece paşi (1989), Ţara vinului (1993), Tâţe mari şi şolduri late (1995), Meşteru-i din ce în ce mai amuzat (1999), Patruzeci şi una de bombe (2003), Obosit de viaţă, obosit de moarte (2006). Romanele şi povestirile sale au fost traduse în numeroase limbi, iar câteva au fost ecranizate. Mo Yan a fost recompensat cu prestigioase premii naţionale şi internaţionale, culminând cu Nobelul pentru Literatură în 2012.
Romanul Obosit de viaţă, obosit de moarte este în curs de apariţie la Humanitas Fiction, în colecţia „Raftul Denisei“, în traducerea lui Dinu Luca şi va fi lansat în luna noiembrie la Târgul Internaţional Gaudeamus 2012.
Ximen Nao, zis şi Ximen Tărăboi, un ţăran înstărit din China, se vede nu doar deposedat de pământurile lui, ci îşi pierde şi viaţa în timpul reformei agrare iniţiate de Mao în China comunistă, la jumătatea secolului XX. În iadul unde este supus la cazne, ţipetele lui îl înduioşează până şi pe regele Yama, stăpânul tărâmului celor damnaţi, iar acesta îi îngăduie lui Ximen să se întoarcă printre cei vii. Însă, pentru a-şi revedea gospodăria, Ximen trebuie să parcurgă un lung şir de reîncarnări: mai întâi măgar, apoi vită de povară, câine, maimuţă, şi tot aşa, potrivit învăţăturilor buddhiste, doar la urmă având şansa de a renaşte ca om. În lungii ani ai vieţilor pe care le trăieşte, Ximen este martorul şi cronicarul unei jumătăţi de secol în China rurală, oglindind chipul unei lumi aparte, în care cei mulţi se văd mereu siliţi să se supună şi să se adapteze în faţa legilor dictate de cei puţini, făuritorii unei Istorii cu chip inuman.
What do you think of the attention Chinese put on the Nobel Prize in literature?
Howard Goldblatt(a world-famous translator of Chinese Literature): I don’t have a problem with the prize; it’s the popular obsession over it that I find objectionable. For populations in countries like China and South Korea, it has become a matter of national validation if successful, and national scorn if not. Come on, folks, it’s an individual prize for a writer’s (or poet’s) body of work. I know, that’s not how a lot of people see it, but … really!
de aici
Is Internet the future of literature?
China’s community of net users is the largest in the world, the literary sites there are most popular and the number of authors contracted by the sites is outstanding.
Mo Yan’s attitude towards the phenomenon is reserved: „The good works are very scarce, anybody can write”. However, he admits that new writers have come forth and that „the most active authors are those on the net”:
„That’s true, the number of readers has reduced since 1980s, but those who publish their works on the net are readers too”.
He knows young authors on the net who apply to him to be introduced to “classic” editors as the net copyrights are meagre. Besides, there is no legal protection on the net, it is far from stable and pirated publications are the norm.
Out-and-out fakes also flourish: a book was published featuring his name as the author and the name of his publisher… they have won the case in court.
The ‘literary idols’ like Han Han that can be found among successful authors of the younger generation are gently mocked, both the phenomenal ‘people’ and their ‘groupies’. However, the diffusion of works by Han Han, Guo Jingming and others are mostly spectacular. Certain readers regret that Mo Yan does not write about young people and the middle urban class in contemporary China.
„That’s true, I do not write about young people of today, maybe because I do not understand them well. I am a little bit immersed in the past and my memories. Maybe if I write anything else within next twenty years, I will turn to the present.”
de aici