13 februarie
1911 – Faiz Ahmed Faiz, poet de limbă urdu din Pakistan (d. 1984)
1939 – Raôul Duguay, poet, artist, activist politic şi musician canadian
ÈVE
Ève mère de la Terre
Écoute ma prière
L’ombre de la folie
Plane autour de la vie
Les vils conquistadors
Te tiennent en tutelle
Profanent ton or bleu
Font des mers leurs poubelles
Ève mère de la Terre
Viens tôt me secourir
Viens tôt me secourir
Viens m’apprendre à mourir
L’eau de ton sein s’épuise
N’est plus un bien commun
Devenue marchandise
Aux mains de quelques-uns
Ce droit universel
A plein de plomb dans l’aile
L’eau qui tombe des nues
N’est plus celle de Noé
Ève mère de la Terre
Viens tôt me secourir
Viens tôt me secourir
Viens m’apprendre à t’aimer
Ève pure fontaine
De rires lumineux
Viens tôt tarir ma peine
Ramène-moi dans l’Éden
Car toute l’espèce humaine
Se fanera à jamais
À moins que ne lui vienne
L’eau vive de la paix
Ève mère de la Terre
Viens tôt me secourir
Viens tôt me secourir
Viens m’apprendre à t’aimer
14 februarie
1884 – Kostas Varnalis, poet grec (d. 1974)
ANTI-DACĂ (după Rudyard Kipling)
De poţi să faci pe prostul cînd altul te repede
Făcînd-o pe deşteptul şi c-un cuvînt nu-l cerţi,
De nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede,
De-ţi poţi ierta păcatul, dar altora nu-l ierţi;
De nu amîni o clipă un rău să-l împlineşti,
Şi dacă minţi mai tare cînd alţii nu spun drept,
De-ţi place în iubire cu ură să loveşti,
Şi totuşi îţi pui mască de sfînt şi de-nţelept,
De te te tîrăşti ca viermii şi-n visuri nu-ţi iei zborul,
Şi numai interesu-ţi îl sui la rang de ţel,
De părăseşti învinsul şi treci cu-nvingătorul,
Şi-i vinzi, fără sfială, pe amîndoi la fel;
(sursa)
1928– Radu Cârneci, poet român
Cea mai frumoasă
Ea era Ceamaifrumoasă
eu am fost Celmainebun
şi astăzi iată cum apun:
suflet sânge spaimă joasă –
ea era Ceamaifrumoasă!
Eu am fost Celmainebun:
în genunchi rugam o piatră
inima-mi murea curată
şi-astăzi iată cum apun –
eu am fost Celmainebun!
Astăzi iată cum apun –
cine-o să-mi mai plângă oare
ochii verzi de cer odoare
peste mine lin răsun’ –
astăzi iată cum apun!…
Suflet sânge spaimă joasă
m-au purtat prin cer prin iad
şi-acum clipele mă scad:
suflet sânge spaimă joasă –
ea era Ceamaifrumoasă!…
(sursa)
1935– Grigore Vieru, poet român, membru de onoare al Academiei Române (d. 2009)
SUS
Lui Vasile Leviţchi
În munţii cu brazi
Alb răsărit.
Orice necaz
M-a părăsit.
Am văzut veşnicia
Era singură.
Tăcută
Ca laptele mamei.
(sursa)
15 februarie
1835 – Nguyen Khuyen, poet vietnamez (d. 1909)
1931– Petre Stoica, poet, traducător şi jurnalist român (d. 2009)
CÂND MAESTRUL ROUSSEAU A PLECAT UNDE TREBUIE
În ultima zi a sfintelor sale geneze
iubitul maestru şi-a consultat ceasul din turn
văzând că e timpul şi-a spălat cele câteva pensule
apoi şi-a pus la umeri aripi de serafim
plecând unde trebuie
îl însoţeau dirijabilul cu trup de delfin
şi Libertatea cu trâmbiţa-n mână
în cinstea maestrului fotbaliştii cu lungi mustăţi
au jucat pe alee un meci jubiliar
Poetul cu Muza i-au cântat din antica liră un imn grandios
copacii din Parcul Mountsouri au înflorit a doua oară
iar căpitanul vasului cu zbaturi a ordonat
să se cânte valsul închinat doamnei sale Clemence
iubitul maestru era însă departe
grăbit să ajungă unde trebuie
(sursa)
1947 – Ádám Nádasdy, poet şi lingvist maghiar
I make a poor glow, with a lightless red
or I flare up, a cold flashlight, sometimes –
you can find no device for proper lighting
within my head; my heart gives bad advice
since it enjoys, like fungi, to live in
a dark, wet silence where it can dispatch
its threads into my body, and into yours.
(“Negotiating with Nature”, translated by István Tótfalusi)
1948 a murit într–un accident de maşină Subhadra Kumari Chauhan poetă indiană (b.1904)
1
The throne got shook, and the tension erupted among the Raajvanshs, the royal heirs of the throne,
In aged India, a new wave of youth was spreading,
All the inhabitants of India had realized the worth of their lost freedom,
All of them had decided to get rid of the British rule,
The old swords started glittering again like new ones in the form of the freedom movement in 1857.
From the mouths of the Bandelas and the Harbolas (Religious singers of Bandelkhand), we heard the tale of the courage of the Queen of Jhansi relating how gallantly she fought like a man against the British intruders: such was the Queen of Jhansi.
(sursa)
1956– Aurelian Titu Dumitrescu, poet român
Zare fiecàruia trupul celuilalt
Unde
pietrele sînt vesti
si nimeni de nimeni nu se desparte,
iatà-l pe omul acela hotàrît în drumurile lui :
îi asfintesc umerii,
sà-i dai o càmasà cînd o sà adorm
de vei avea timp sà îl ajungi din urmà,
si o goanà albastrà de aer sà-i dai,
sà-si steargà ochii
de vor plînge
cîndva.
(sursa)
16 februarie
1826– Joseph Victor von Scheffel, poet german (d. 1886)
1866 – Viaceslav Ivanov, poet rus (d. 1949)
Clothed In Beauty
As if chiseled, a fruit-laden branch
Hangs in my garden, asleep – so low…
The trees sleep – and dream? – in moonlight;
And the mystery of their life is near, near…
Even if we cannot grasp it,
The mute language is still intelligible:
They use our beauty to express
How we are one amidst rays and spots of light.
1915 – Elisabeth Eybers, poetă sud-africană (d. 2007)
1929 – Peter Porter, poet australian (d. 2010)
1939– Ilie Constantin, poet, prozator și eseist român stabilit în Franța
Pe malul râului în întuneric,
la ţărmul trecerii şi neîntoarcerii.
Nu văd nimic, peştera cerbului e stinsă
şi niciun suflet nu mai bâjbâie după jăratic.
Aud cum umblă apa.
Pe malul râului în beznă,
cu simţurile mişunând de apă;
în întuneric ca o piatră
pe malul apei, şi aştept.
M-am aplecat adânc pe râu, şi tot nu-l văd,
e apa doar un strat al întunericului?
Mă încovoi asemenea unui pod nesigur:
o, nu pe mine, vreau să mă zăresc
ci râul însuşi!
Tot mai aproape-i apa, Doamne,
fiinţa ei pe care în zadar
trecutul stăruie să se aşeze.
Mă încovoi tot mai primejdios, şi iată
mă prăbuşesc pe râu întreg, pe totdeauna,
şi-un strigăt mă îneacă, fiindcă simt
de jos în sus cum mă izbeşte în obraz
celălalt chip al meu – precum un peşte odios.
17 februarie
1836 – Gustavo Adolfo Bécquer, poet spaniol (d. 1870)
Yo sé un himno gigante y extraño
que anuncia en la noche del alma una aurora,
y estas páginas son de ese himno
cadencias que el aire dilata en las sombras.
Yo quisiera escribirle, del hombre
domando el rebelde, mezquino idioma,
con palabras que fuesen a un tiempo
suspiros y risas, colores y notas.
Pero en vano es luchar, que no hay cifra
capaz de encerrarle; y apenas, ¡oh, hermosa!,
si, teniendo en mis manos las tuyas,
pudiera, al oído, cantártelo a solas.
(sursa)
1862 – Mori Ōgai, poet şi romancier japonez (d. 1922)
1863 – Feodor Sologub, poet şi romancier simbolist rus (d. 1927)
1864 – Banjo Paterson, poet australian (d. 1941)
The strongest creature for his size
But least equipped for combat
That dwells beneath Australian skies
Is Weary Will the Wombat.
He digs his homestead underground,
He’s neither shrewd nor clever;
For kangaroos can leap and bound
But wombats dig forever.
The boundary rider’s netting fence
Excites his irritation;
It is to his untutored sense
His pet abomination.
(sursa)
18 februarie
1818 – Pedro Figueredo, poet, muzician şi revoluţionar cubanez, autorul imnului naţional al Cubei (d. 1870)
1896– André Breton, poet francez (d. 1966)
1898 – Luis Muñoz Marín, poet din Puerto Rico (d. 1980)
El invierno ha colgado sus harapos de nieve
en los pinos del norte, bajo un palio de plomo,
y, arropándose en sol, se nos presenta como
una virgen friolenta, la Primavera breve.
Por las zanjas de piedra de las urbes pasea
con sus rachas de oro escapadas del sud
y las yerbas del parque vibran como un laud
que una mano de brisa, caprichosa, rasguea.
Las bufandas de lana se dan a la polilla
de los viejos armarios, se hace flor la semilla
que en octubre sembró la alegría en su caja,
por las calles se vuelven decadentes las prisas
y hay flores en los árboles y en las caras sonrisas
y una como estridencia de sombreros de paja.
(sursa)
1934 – Audre Lorde, poet şi activist caraibean (d. 1992)
19 februarie
1754– Vincenzo Monti, poet italian (d. 1828)
Poi, quando al fine dell’etade il gelo
de’ sensi avrebbe il primo ardor già spento,
e in fuga si vedrian volti i diletti
all’apparir delle canute chiome,
amor darebbe all’amistade il loco;
dolce amistade, che dal caldo cenere
delle passate fiamme altra farebbe
germogliar tenerezza, altri contenti.
Oh contenti! oh speranze!… Un importuno
fremer di vento mi riscosse, e tutta
sparve col mio delirio anche la gioia.
(sursa)
1812– Zygmunt Krasiński, poet și dramaturg polonez (d. 1859)
1869 – Hovhannes Tumanyan, Armenian poet and writer (d. 1923)
1876 – Constantin Brâncuşi, Romanian sculptor (d. 1957)
„Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esenţa lucrurilor.”
1936– Marin Sorescu, poet, dramaturg și eseist, ministru al Culturii (1995), membru al Academiei Române (d. 1997)
Capriciu
În fiecare seară
Strâng de prin vecini
Toate scaunele disponibile
Şi le citesc versuri.
Scaunele sunt foarte receptive
La poezie,
Dacă ştii cum să le aşezi.
De aceea
Eu mă emoţionez,
Şi timp de câteva ore
Le povestesc
Ce frumos a murit sufletul meu
Peste zi.
Întâlnirile noastre
Sunt de obicei sobre,
Fără entuziasme
De prisos.
În orice caz,
Înseamnă că fiecare
Ne-am făcut datoria,
Şi putem merge
Mai departe.
(sursa)