Selectiv sau cuprinzător, o dezbatere necesară

În ultimele luni ale anului 2011, spaţiul poeziei americane este scena unei dezbateri necesare. După obiceiul românesc, aceeaşi discuţie a fost ratată de mai multe ori în ultimii ani, mai multe edituri refuzând o antologie care ar fi putut să clarifice multe ambiguităţi din discursul criticii literare legat de poezia de azi.

Povestea americană

Poeta Rita Dove a fost invitată să editeze o nouă antologie Penguin a poeziei americane din secolul XX. Volumul a apărut în luna octombrie şi cuprinde 175 de poeţi.  Desigur, primele reproşuri au fost legate de autori care nu apar în cele 600 de pagini ale antologiei. Cu toate că în legătură cu absenţele lui Allen Ginsberg sau Silvya Plath explicaţia a fost legată de sumele prea mari solicitate ca drepturi de autor, lista s-a dezvoltat până când a ajuns să semene cu tabla de materii a unei antologii cât se poate de serioase:

Zukofsky, Oppen, Reznikoff, Rakosi, Riding, Loy, Bronk, Blackburn, Ginsberg, Eigner, Dorn, Kerouac, Niedecker, Mac Low, Spicer, Plath, Blaser, Bernstein, Schwerner, Lamantia, McClure, Whalen, Corman, Guest, Schuyler, Padgett, Towle, North, Rothenberg, Kelly, Eshleman, Antin, Lansing, Perelman, Armantrout, DuPlessis, Wieners, Tarn, Coolidge, Sobin, Sanders, Taggert, Bromige, Cortez, Fanny Howe, Susan Howe, Keith Waldrop, Rosmarie Waldrop, Grahn, Kleinzahler, Waldman, Rexroth, Joron, Gander, Will Alexander, DiPrima, Notley, Equi, Bukowski, Thom Gunn.  

Schimbul de impresii a explodat la sfârşitul lunii noiembrie, când Helen Vendler, poetă şi critic literar a publicat o cronică a antologiei în New York Times Review of Books. Sub titlul „Sunt acestea poemele pe care să ni le amintim?”, Vendler a pus sub semnul întrebării selecţia operată de Dove, în special faptul că unora dintre poeţii mai puţin importanţi „li se acordă mai mult spaţiu, uneori mai mult chiar decât cel acordat unor poeţi mai bine cunoscuţi. Autorii sunt incluşi în unele cazuri pentru temele reprezentative şi nu datorită stilului. Dove se chinuie să includă izbucniri de furie ca şi meditaţii artistice ambiţioase”.  

Articolul lui Helen Vendler formulează şi problema: “Cei care alcătuiesc antologii, s-ar putea să fie prea primitori. Selectivitatea a fost acuzată de elitism şi o sută de flori sunt invitate să înflorească. (…) Şi pare nepoliticos să critici versurile simţite pe care unele persone le pun în poezie. Se obişnuieşte să se spună (şi e adevărat într-o anumită măsură) că în ceea ce priveşte literatura gusturile sunt diferite şi orice critic se poate înşela. Dar simpla trecere a timpului oferă şansa unei obiectivităţi şi cerne grâul de neghină: care dintre cei 175 de poeţi ai lui Dove vor avea puterea să rămână şi care vor aluneca înapoi în fişierele sociologiei?”.

Mai mult, Vendler îi reproşează editoarei şi preferinţa pentru antologarea unor poeme simple, chiar şi pentru poeţi care s-au remarcat prin complexitatea textelor scrise. Mai mult, scrie Vendler, nici măcar regula dezvăluirii unor poeme simple mai puţin cunoscute pentru autori celebrii nu este respectată din moment ce antologia include „The Waste Land”, una dintre producţiile poetice cel mai des citate şi publicate din secolul XX.

Apoi este demontată prefaţa antologiei, până la judecăţi de genul „Preţul pe care (poeţii confesivi) l-au plătit pentru expunerea intimităţii a fost mare. Atât Sexton cât şi Plath s-au sinucis… Iar în final nici John Berryman nu a putut să îi reziste doamnei cu coasa.” (Dove)

„Ei bine, multă lume s-a sinucis fără să fie poetă a expunerii intimităţii; şi chiar şi pentru poeţii evocaţi de Dove sunt destule cazurile în care cauza sinuciderii este oricare alta decât poezia (traume din copilărie, alcoolism, afecţiuni maniaco-depresive, eşecul căsniciei).” notează Vendler.

Interesant este faptul că şi Rita Dove, în dreptul la replică pe care l-a trimis NYRoB, îi reproşează criticului tot „judecăţi extraestetice”. Lista poeţilor antologaţi rămâne impresionantă şi o puteţi găsi aici:

Edgar Lee Masters, Edwin Arlington Robinson, James Weldon Johnson, Paul Lawrence Dunbar, Robert Frost, Amy Lowell, Gertrude Stein, Alice Moore Dunbar-Nelson, Carl Sandburg, Wallace Stevens, Angelina Weld Grimke, William Carlos Williams, Sara Teasdale, Ezra Pound, Hilda Doolittle (H.D.), Robinson Jeffers, Marianne Moore, T. S. Eliot, Claude McKay, Archibald MacLeish, E. E. Cummings, Jean Toomer, Louise Bogan, Melvin B. Tolson, Hart Crane, Robert Francis, Langston Hughes, Countee Cullen, Stanley Kunitz, W. H. Auden, Theodore Roethke, Charles Olson, Elizabeth Bishop, Robert Hayden, Muriel Rukeyser, Delmore Schwartz, John Berryman, Randall Jarrell, Weldon Kees, Dudley Randell, William Stafford, Ruth Stone, Margaret Walker, Gwendolyn Brooks, Robert Lowell, Robert Duncan, Lawrence Ferlinghetti, William Meredith, Howard Nemerov, Hayden Carruth, Richard Wilbur, James Dickey, Alan Dugan, Anthony Hecht, Richard Hugo, Denise Levertov, Louis Simpson, Carolyn Kizer, Kenneth Koch, Maxine Kumin, Gerald Stern, A. R. Ammons, Roobert Bly, Robert Creeley, James Merrill, Frank O’Hara, John Ashbery, Galway Kinnell, W. S. Merwin, James Wright, Donald All, Philip Levine, Anne Sexton, Adrienne Rich, Gregory Corso, Gary Snyder, Derek Walcott, Miller Williams, Etheridge Knight, Amiri Baraka (LeRoi Jones), Ted Berrigan, Audre Lorde, Sonia Sanchez, Mark Strand, Russell Edson, Mary Oliver, Charles Wright, Lucille Clifton, June Jordan, Frederick Seidel, C. K. Williams, Diane Wakoski, Michael S. Harper, Charles Simic, Paula Gunn Allen, Frank Bidart, Carl Dennis, Stephen Dunn, Robert Pinsky, James Welch, Billy Collins, Toi Derricotte, Stephen Dobyns, Robert Hass, Lyn Hejinian, B. H. Fairchild, Haki R. Madhubuti (Don L. Lee), William Matthews, Sharon Olds, Henry Taylor, Tess Gallagher, Michael Palmer, James Tate, Norman Dubie, Carol Muske-Dukes, Kay Ryan, Larry Levis, Adrian C. Louis, Thomas Lux, Marilyn Nelson, Ron Stilliman, Ai, Yusef Komunyakaa, Nathaniel Mackey, Gregory Orr, Roberta HIll Whiteman, Albert Goldbarth, Heather McHugh, Leslie Marmon Silko, Olga Broumas, Victor Hernandez Cruz, Jane Miller, David St. John, C. D. Wright, Carolyn Forche, Jorie Graham, Marie Howe, Joy Harjo, Garrett Hongo, Andrew Hudgins, Brigit Pegeen Kelly, Paul Muldoon, Judith Ortiz Cofer, Rita Dove, Alice Fulton, Barbara Hamby, Mark Jarman, Naomi Shihab Nye, Alberto Rios, Laurie Sheck, Gary Soto, Susan Stewart, Mark Doty, Harryette Mullen, Franz Wright, Lorna Dee Cervantes, Sandra Cisneros, Cornelius Eady, Louis Erdrich, David Mason, Marilyn Chin, Cathy Song, Annie Finch, Li-Young Lee, Carl Phillips, Nick Flynn, Elizabeth Alexander, Reetika Vazirani, Sherman Alexie, Natasha Trethewey, A. E. Stallings, Joanna Klink, Brenda Shaughnessy, Kevin Young, Terrance Hayes.

Amânarea românească

Situaţia nu a stat altfel de câte ori a fost lansată câte o antologie în România. Marin Mincu a editat o serie de volume pe care refuza să le numească antologii tocmai pentru că puneau accentul pe justificarea critică a selecţiei. Fie că era vorba despre avangarda românească ori despre cele trei volume dedicate poeziei scrise în secolul XX ori despre mai selectiva „Panoramă critică a poeziei românești din secolul al XX-lea”, a fost greu să I se reproşeze includerea sau excluderea unui autor din volume. Nu la fel au stat lucrurile atunci când a alcătuit “Generaţia 2000”, cartea care strângea autori debutanţi de la cenaclul Euridice. Autori care nu au intrar în selecţia iniţială au confirmat mai târziu (Claudiu Komartin, Marin Malaicu Hondrari sunt doar câteva exemple), şi până în ultimul moment, Marin Mincu a anunţat că are de gând să alcătuiască o antologie actualizată. Anul trecut, Daniel D Marin a publicat o antologie (“Poezia antiutopică, o antologie a douămiismului poetic românesc”) cât se poate de selectivă din aceiaşi autori debutaţi după 2000, limitând selecţia la 25 de autori fără să convingă însă prin argumentarea selecţiei făcute. Surprinzător poate dar aceeaşi tendinţă spre hiperbolizare pe care Vendler i-o reproşa lui Dove în argumentaţia sa poate fi sesizată şi în textele introductive pe care Petru Romoşan şi Dan Coman le aşează înainte de „Compania poeţilor tineri în 100 de titluri”, titlu lansat la Compania, o casă de editură care cândva consacrase pe piaţa românească formula antologiilor de poezie tematice.

Dar discuţia românească a fost amânată mai ales pentru că o altă antologie dedicată poeţilor lansaţi după 2000 nu a mai apărut. Criticul Al. Cistelecan adunase o serie de aproape 200 de autori pentru o perspectivă cuprinzătoare asupra fenomenului poetic românesc din ultimul deceniu. Din păcate, între atâtea selecţii personale, în România nu s-au mai auzit argumentele perspectivei integratoare asupra poeziei. Dar poate că o să se audă de acum încolo.
Personal ce aţi alege între o selecţie la sânge şi una care îşi propune să dezvăluie diversitatea peisajului poetic incluzând şi poeţi care de obicei sunt excluşi din antologii. Şi „de ce?”.    

5 comentarii la „Selectiv sau cuprinzător, o dezbatere necesară”

  1. Cred că ambele tipuri de antologii sunt utile; e ideal să ai, ca instrumente de lucru, o antologie de tip tezaur, cuprinzând totalitatea direcţiilor poeziei contemporane/recente, şi una selectivă, reprezentând mai degrabă gustul antologatorului. Realitatea e că avem câteva antologii “de gust”, dar nici una “generalistă” (poate a lui Cistelecan să fi fost aşa).

  2. Pai, tu si claudiu sunteti “vinovati” de una dintre putinele antologii romanesti care nu e deloc de gust personal. Atat doar ca este limitata la poeme reprezentative din 2010. Nu faceti si anul asta?

    ar fi nevoie.

  3. de tip “tezaur”, intr-adevar, nu avem… pe de o parte, pt. ca e de tot nerentabil pt. o editura sa publice asa ceva (cine ar cumpara o antologie cu peste 800 de pagini, cat ar trebui sa aiba, minim, respectiva carte…), pe de alta parte pt. ca sunt greu de “centralizat” atatia autori. daca ma gandesc bine, enumar pe loc vreo 70-80 de poeti debutati dupa 2000 (in sensul ca am cartile lor si-mi mai amintesc cate ceva cat de cat relevant despre ei), dar pana la 200 sigur m-as incurca pe undeva… daca insa Al Cistelecan nu s-a incurcat (si sigur nu, dispunand de o “baza de date” mai mare ca a noastra), ar fi de vazut pe unde s-a incurcat editura unde urma sa apara. sau eventual sa fie contactata o alta editura, care sa “descurce”…
    daca Al Cistelecan a muncit la sa ceva e pacat sa nu vedem si noi rezultatul…

    sau putem astepta 5-6 ani sa se mai stranga poeti (intr-un ritm de 40-50 pe an), in colectia initiata anul trecut de Claudiu si Radu.

  4. Mai facem, mai facem – dacă nu cumva câteva imponderabile se vor dovedi de o strivitoare greutate. 🙂
    Daniel are dreptate, ar fi o investiţie mare pentru o editură. Însă antologiile astea “exhaustive” au totuşi o tradiţie amplă în ţări deloc mai înstărite decât Ro – în Mexic, de exemplu, apar încă de acum 100 de ani.
    Însă, ce-i drept, sunt sigur că bietul editor nu şi-ar scoate banii. Poate cu ceva AFCN sau cu niscaiva proiect european, dar altfel nu.

  5. Plimbând câinele

    Howard Nemerov

    Două universuri hoinărind în josul străzii,
    Conectate de dragoste şi de o lesă – şi atât.
    În general, eu mă uit printre frunze la lampadare,
    În vreme ce el şerpuieşte alături cu coada sus şi botul în pământ,
    Acumulând pe nări cunoaşteri secrete,
    Aproape toate ascunse privirii mele.
    Ne oprim, în vreme ce el rămâne neclintit, vrăjit de o tufă,
    Până când nu mai pot răbda acea oprire
    Şi îl trag de acolo: aşa este relaţia noastră,
    Răbdare balansând între această parte care remorchează
    Şi cealaltă parte care se opune; o pereche în simbioză,
    Fiecare mulţumit să nu gândească gândurile celuilalt.
    Ce mai avem în comun este că ambii, crede el,
    Suntem interesaţi de căcat. Îl cunoaştem în toate stările lui,
    De la cel aburind, păstrând mirosul natural,
    Care se prelinge pe stradă dizolvat de ploaie,
    Până la cel care se usucă şi devine praf purtat aiurea de vânt.
    Ne mişcăm de-a lungul străzii inspectând căcaţiii.
    Simţurile lui sunt mult mai fine decât ale mele,
    Numai când găseşte cu exactitate locul potrivit
    Îl semnalează, adulmecând intens şi interesat,
    Apoi îl înconjoară de trei ori; urinează şi se răhăţeşte;
    După asta amândoi, cu demnitate, o luăm spre casă
    Şi doar pentru a arăta cine este şeful scriu acest poem.

    trad Petru Dimofte

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.