Cel mai usor poti trece cu vederea poezia importanta.
Poti chiar sa iti pastrezi senzatia ca nu se mai scrie poezie adevarata de zeci de ani.
Dar asta nu a omorat pe nimeni.
Partea cea mai interesanta este ca nici macar poezia proasta nu se pierde niciodata. persista o vreme ca orice cliseu.
dar partea buna e ca oricum se pierde. si uite ca te trezesti avand nevoie de zeci, sute de ani.
practic singurul lucru pe care nu ti-l poate lua nimeni. doar sa nu uiti.
Fain. Uite ceva din Ioan Moldovan: „facem ce facem şi pierim” (poemul PORUMBEL).