CUCU BAU, micro-festival de cinema erotic, la Apollo111 în luna mai

Apollo111 Cinema anunță prima ediție CUCU BAU, micro-festival de cinema erotic, care va avea loc între 14 și 17 mai. Curatoriat de criticul de film Andrei Rus, programul reunește titluri din întreaga istorie de peste 130 de ani a cinematografiei, construind o experiență care traversează stiluri, epoci și sensibilități diferite.

Filmele selectate explorează sexualitatea nu doar ca temă, ci ca limbaj cinematografic: de la comedii pornografice timpurii la explorări contemporane intense, de la erotism ludic la zone unde dorința se intersectează cu anxietatea, politica sau identitatea. Toate proiecțiile sunt interzise spectatorilor sub 18 ani. Biletele au fost puse în vânzare online, pe https://apollo111.ro/

După proiecțiile de la București, o parte dintre filmele CUCU BAU vor fi proiectate la Cinema ARTA din Cluj-Napoca, în perioada 22 – 24 mai. Biletele au fost puse în vânzare pe https://www.cinema-arta.ro/

Deși în ultimii ani discursul public față de sexualitate pare mai relaxat decât în trecut, rămâne o jenă difuză în fața reprezentărilor directe, inclusiv în cinema. CUCU BAU își propune să testeze această limită și să creeze un context în care publicul poate privi împreună filme pe care, de regulă, le-ar consuma în intimitate. Selecția include titluri esențiale ale cinemaului erotic de artă, unele dintre ele notorii pentru impactul lor, atât critic, cât și comercial, dar și pentru reacțiile controversate pe care le-au generat.

În program se regăsesc titluri precum debutul regizoarei Chantal Akerman, Eu tu el ea (Je Tu Il Elle, 1974), experimentul semnat de Agnès Varda Iubirea Leilor (Lions Love (… and Lies), 1969), filmul câștigător al Ursului de Aur la Berlin în 2001, Intimitate (Intimacy, r. Patrice Chéreau, 2001), radicalul Salon Kitty (r. Tinto Brass, 1976), clasicul Emmanuelle (r. Just Jaeckin, 1974), senzualul Betty Blue – 37.2 grade dimineața (Betty Blue – 37.2 le matin, r. Jean-Jacques Beineix, 1986), dar și povești queer precum cele din Taxi până la toaletă (Taxi Zum Klo, r. Frank Ripploh, 1980) și Necunoscutul de pe lac (L’inconnu du lac, r. Alain Guiraudie, 2013) sau midnight screenings cu filme mute, care vor rula în timpul petrecerilor de noapte de la Apollo111.

Ambiția principală a acestui proiect este resensibilizarea raportului nostru intim cu sexualitatea exprimată în cinema. Nu este doar despre a vedea, ci despre a simți și a gândi mai atent ceea ce vedem”, spune Andrei Rus.

Publicul este invitat la o experiență asumată și intensă: uneori amuzantă, alteori inconfortabilă, dar mereu provocatoare. CUCU BAU nu promite confort, ci un tip rar de cinema care îndrăznește să privească frontal una dintre cele mai fundamentale dimensiuni ale vieții umane.

Identitatea vizuală a CUCU BAU este realizată de artista Diana Vasilescu.

CUCU BAU este posibil cu sprijinul Goethe-Institut România și Forumului Cultural Austriac.Apollo111 Cinema este unul dintre cele mai noi spații dedicate filmului de autor din București, situat în Palatul Universul. Parte dintr-un hub cultural deja consacrat, cinematograful continuă spiritul Apollo111 printr-un program atent curatoriat, care aduce împreună filme independente, clasice restaurate și titluri contemporane relevante.

CUCU BAU festival de filme soft & hardcore la Apollo111 Cinema
(prima ediție)

Andrei Rus – curatorul programului de filme:

Sunt sexul și sexualitatea încă tabu în societatea noastră? Probabil că nu, căci în diverse medii și contexte se discută tot mai deschis și mai des despre ele, iar cultura de la noi le-a abordat din multe unghiuri în ultimii 30 de ani. Și totuși, la nivelul discursului public continuă să persiste o reticență și o jenă în privința emancipării și discutării deschise și pe scară largă a acestor subiecte, în multe cazuri cu un impact nociv, chiar discriminatoriu asupra vieților unor categorii largi ale populației.

De asemenea, dacă ne-am ghida după reprezentarea lor în filmele contemporane românești, în continuare e perceptibilă o oarecare pudibonderie și o lipsă de directețe în abordarea poveștilor și temelor erotice. Deși, pentru a fi corecți până la capăt, trebuie remarcat că ele sunt tratate tot mai dezinvolt și mai complex de unele cineaste și cineaști (de pildă, de Adina Pintilie, Ivana Mladenovic, Radu Muntean, Cecilia Ștefănescu, Radu Jude, Ana Lungu sau Eugen Jebeleanu). Însă calea până la o reprezentare cu adevărat nuanțată a lor e încă deschisă.

Ideea unor proiecții constante cu astfel de filme s-a născut în mintea mea acum vreo 10 ani, în timpul unei vizite la Cinemateca din Paris, unde tocmai se încheia un weekend dedicat cinemaului erotic și pornografic. Cineva mi-a povestit că proiecțiile avuseseră loc atât pe timp de zi, cât și toată noaptea, și că spectatorii chiauni pe care i-a prins dimineața în sala de cinema au putut savura la răsărit croasante în formă de sâni și penisuri la braseria de la parter. Mi-am imaginat că trebuie să fi fost eliberator și distractiv să participi la o astfel de adunare – nu doar să te uiți împreună cu necunoscuți la filme pe care în mod uzual le-ai viziona în singurătate la tine acasă, ci și să împărțiți aceeași sală de cinema mai multe zile și nopți în continuu și să luați parte ulterior la un soi de happening de desacralizare ludică a sexualității și a unor simboluri strâns asociate cu ea.

Acasă, în România, unele dintre cele mai incitante experiențe trăite într-o sală de cinema au fost proiecțiile organizate de mai bine de 20 de ani de Mihai Chirilov la TIFF, într-o secțiune a festivalului ce propunea constant și filme explicite la nivel sexual. Acolo publicul părea că știa la ce venise și savura experiența, însă am trăit zeci de momente inconfortabile la București și în alte orașe mai mici unde spectatorii se simțeau vădit jenați de vederea unor corpuri nude și a unor interacțiuni erotice, foindu-se în fotolii sau chiar părăsind sala de cinema în semn de protest. Cea mai marcantă astfel de situație am trăit-o la o proiecție a filmului gay „Necunoscutul de pe lac”, care conține într-adevăr câteva secvențe hardcore. L-am inclus în selecție și din acest motiv – nu doar pentru că este o veritabilă capodoperă.

Fiind o ediție-pilot experimentală a proiectului, mi-am propus să sap în memoria mea cinefilă după filme din întreaga istorie de 130 de ani a cinematografiei internaționale care să reflecte nu doar multitudinea de abordări ale sexualității – atât la nivel tematic, cât și estetic -, ci să se și constituie într-o narațiune posibilă. Am căutat tot felul de conexiuni între filmele pe care le vom prezenta, în așa fel încât spectatorii ideali – adică cei care ar participa la absolut toate proiecțiile – să fie purtați, prin recurența anumitor motive, de la disperare la extaz, de la iubiri monogame pasionate la poliamorie, de la explorarea dezinvoltă a sexualității la una marcată de blocaje interioare de tot felul. 

Filmele programului sunt clasice ale cinemaului soft și hardcore de artă, iar unele dintre ele au constituit puncte de reper în evoluția genului, fiind succese remarcabile de public și de critică. Registrele lor sunt cât se poate de diferite și virează de la abordări comice (mai ales în filmele mute) la unele de-a dreptul coșmarești. Unele celebrează bucolic iubirea carnală, în schimb altele, din contră, o asociază cu angoasa existențială și chiar cu moartea. Printre ele se numără destule care au șocat – și vor șoca în continuare – audiențele din întreaga lume prin includerea unor secvențe de o duritate grafică sau prin caracterul lor explicit până la extrem. Însă, fără excepție, sunt filme care nu doar creează emoții puternice variate în timpul vizionării, ci invită la reflecție și discuții ulterioare.

Așadar, așteptați-vă la experiențe cât se poate de transgresive, pregătiți-vă să fiți amuzați, excitați, dar și stânjeniți uneori. Plonjați în aceste filme cu totul și raportați-vă la ele, dacă puteți, ca la bijuterii prețioase și rare care și-au permis și au avut temeritatea să abordeze cu franchețe una dintre cele mai importante instanțe ale vieții și naturii umane. Puține dintre ele („Emmanuelle” și scurtmetrajele queer porn ale lui Peter de Rome, de pildă) recreează acea lume feerică tipică pornografiei unde toate dorințele și gândurile personajelor se învârt în jurul dorințelor de explorare sexuală. Majoritatea plasează sexualitatea în cadre mai ample – social-politice („Salon Kitty”), identitare („Je, tu, il, elle”, „Intimacy”), sau sunt critici directe și acerbe asupra desensibilizării generate de consumul de pornografie („Norul plutitor” sau „Ia-mă”). Aceasta este, de altfel, ambiția principală a acestui proiect: resensibilizarea raportului nostru intim cu sexualitatea exprimată și expusă în mod explicit în cinema. 

CUCU BAU ori va fi intens, ori merită să dispară de unde s-a ivit. 

Andrei Rus – curatorul programului de filme

Programul festivalului:

Program Cucu-Bau
14 – 17 aprilie, Apollo111 Cinema
Toate filmele au rating 18+
Bilete: apollo111.ro/cinema

Joi, 14 mai, 18:30
Floarea albastră a lui Novalis

A Rosa azul de Novalis
Regia: Gustavo Vinagre, Rodrigo Carneiro
An: 2019
Țara: Brazilia
Limba: portugheză
Subtitrări: română
Durată: 70’
Rating: 18+
Protagonistul filmului, Marcelo Diorio, a ajuns la concluzia că toate generațiile anterioare de femei și de bărbați din familia sa, obișnuite să se conformeze normelor sociale și să nu-și exploreze propria sexualitate au creat un context karmic ce l-a împins pe el, acum, spre desăvârșirea unor astfel de căutări.
Din acest motiv, principala lui preocupare existențială este de a-și accepta acele părți ale corpului considerate inferioare de morala creștină, de a le acorda o importanță cel puțin egală cu a membrelor umane considerate nobile, de a le răsfăța și a medita asupra lor.
Nu întâmplător, filmul debutează prezentând de aproape exteriorul anusului lui și se încheie prin pătrunderea în orificiul anal al protagonistului. Este o imagine simbolică – așa cum era „floarea albastră” pentru Novalis – a preocupării pentru explorarea homosexualității, prin tot felul de formule ritualice, și a aspirației de a găsi, la acest nivel, sensul vieții și chiar pe Dumnezeu.

Joi, 14 mai, 20:00
Intimitate

Intimacy
Regia: Patrice Chéreau
Distribuție: Mark Rylance, Kerry Fox, Marianne Faithfull, Timothy Spall
An: 2001
Țara: Franța
Limba: engleză
Subtitrări: română
Durată: 119’
Rating: 18+

  • film câștigător al premiului „Ursul de Aur” (2001) în cadrul Festivalului de Film de la Berlin
    Un bărbat și o femeie se întâlnesc în fiecare săptămână, în aceeași zi, în apartamentul lui dărăpănat dintr-o suburbie a Londrei. Fac sex pasional fără a-și împărtăși nimic despre viețile lor. Însă magia riscă să se destrame când curiozitatea și îndrăgostirea înlocuiesc treptat pura
    plăcere carnală.
    Adaptat după mai multe povestiri scurte ale lui Hanif Kureishi, „Intimitate” a obținut în 2001 premiul „Ursul de Aur” la Festivalul de Film de la Berlin și a zguduit sistemele de cenzură din întreaga lume. Secvențele de sex avându-i în prim-plan pe Kerry Fox și Mark Rylance,
    doi actori redutabili ai teatrului și cinemaului britanice, au șocat la momentul respectiv prin caracterul lor frust și extrem de explicit.
    Văzută în zilele noastre, capodopera lui Patrice Chéreau nu a îmbătrânit niciun milimetru.
    Dacă într-o primă parte se concentrează – precum un film pornografic tipic – pe dinamica relației sexuale a celor doi, consumate într-un soi de bulă, pe parcurs raportează acest aspect la un mai amplu și contradictoriu context al realității din afara celor patru pereți.
    Interpretările lui Rylance și Fox surprind ceva din disperarea existenței umane, din solitudinea ei adâncă, dar și din plenitudinea grațioasă a contactului tandru dintre două corpuri în timpul actului sexual.
  • Vineri, 15 mai, 18:00
    Faster! Pussycat! Kill! Kill!

    Regia: Russ Meyer
    Distribuție: Tura Satana, Haji, Lori Williams
    An: 1965
    Țara: SUA
    Limba: Engleză
    Subtitrări: română
    Durată: 83’
    Rating: 18+
    Trei dansatoare în cluburi de noapte uitate de lume pornesc într-o expediție prin deșert la volanul bolizilor lor puternici. După o cursă spectaculoasă care a inspirat numeroase replici (în primul rând, pe Tarantino) intră în vorbă cu o serie de necunoscuți și călătoria lor deraiază într-o experiență mortală.
    Filmul lui Russ Meyer a devenit, în timp, un clasic al genului exploitation, care a cucerit ecranele drive-ins-urilor americane în anii 1950-1960, prezentând nu doar povești mult mai violente decât majoritatea producțiilor hollywoodiene, ci și femei din ce în ce mai dezgolite și
    cu o sexualitate tot mai debordantă.
    Deși „Faster! Pussycat! Kill! Kill!” nu conține nicio secvență de nuditate completă, prestațiile celor trei vedete ale scenei underground Tura Satana, Haji și Lori Williams se numără printre cele mai erotice interpretări actoricești ale tuturor timpurilor, iar adrenalina interacțiunilor dintre ele și cu alte personaje atinge în repetate rânduri intensități orgastice.
  • Vineri, 15 mai, 19:30
    Betty Blue – 37.2 grade dimineața

    Betty Blue – 37.2 le matin
    Regia: Jean-Jacques Beineix
    Distribuție: Béatrice Dalle, Jean-Hugues Anglade
    An: 1986
    Țara: Franța
    Limba: Engleză
    Subtitrări: română
    Durată: 185’
    Rating: 18+
    Film nominalizat la premiile Oscar în anul 1987
    Unul dintre filmele-cult erotice ale anilor 1980, „Betty Blue – 37.2 grade dimineața” a avut un succes fulminant de public și de critică, fiind unul dintre cele mai de succes exporturi ale cinematografiei franceze din deceniile recente și obținând o nominalizare la Premiile Oscar.
    Succesul lui poate fi explicat, măcar parțial, prin numeroasele secvențe de sex și de nuditate captate senzual și calofil de Beineix, în estetica chic – amintind de pictorialele de modă – atât de dragă realizatorilor din mișcarea cinema du look. Actorii Béatrice Dalle și Jean-Hugues Anglade au devenit peste noapte staruri internaționale interpretând un cuplu pătruns de o amour fou de o vară.
    Ea e îndrăgostită deopotrivă de corpul și de talentul lui de scriitor, pe care îl încurajează să șil desăvârșească, renunțând la meseria sezonieră de zugrav. El e atras de corpul și de temperamentul ei vulcanic, deseori exprimat prin ieșiri violente și (auto)distructive.
    Într-o atmosferă de toropeală leneșă de miez de vară, partidele de sex pasional și exploziile protagonistei sunt singurele manifestări de energie. Frumusețea plastică a peisajelor și decorurilor e concurată serios de cea a trupurilor atletice ale actorilor în această idilă pulp cu final imprevizibil și șocant.
  • Vineri, 15 mai, 00:00
    Începuturile pornografiei în cinema – filme din anii 1900-1940

    Proiecția va rula toată noaptea în sala de cinema, în paralel cu party-ul Apollo111 Selecția de scurtmetraje pornografice mute va fi proiectată toată noaptea și include numeroase exponente ale primei perioade în care pornografia s-a manifestat în cinema. Așa cum veți putea constata în timpul vizionării, inițial majoritatea acestor producții erau mai curând comice, dar extrem de ludice și de creative (în multe privințe, mult mai diverse și mai spectaculoase decât cele din viitor). Sunt plasate în tot felul de contexte neașteptate și prezintă sexualitatea în moduri explicite și uneori didactice – căci multe erau dedicate proiecțiilor în casele de toleranță și, deci, inițierii tinerilor veniți să experimenteze pentru
    prima dată un act sexual.
    Așteptați-vă la o noapte în care corpurile umane se vor încleșta în cele mai improbabile și delirante întâlniri sexuale și pregătiți-vă pentru o inițiere în toată regula în expresivitatea și frumusețea plastică a acestor începuturi pornografice ale cinematografiei. Printre cele mai spectaculoase prezențe în program se numără selecția Saturn de filme timpurii (1907-1910) prezervate de Arhiva de Film din Austria.
    Proiecția Saturn Collection în Cucu Bau este sprijinită de Forumul Cultural Austriac.
  • Sâmbătă, 16 mai, 15:00
    Eu tu el ea

    Je tu il elle
    Regia: Chantal Akerman
    Distribuție: Chantal Akerman
    An: 1974
    Țara: Belgia
    Limba: Franceză
    Subtitrări: română
    Durată: 90’
    Rating: 18+
    Protagonista din Eu tu el ea, debutul în lungmetraj al lui Chantal Akerman – interpretată de realizatoarea însăși – e surprinsă inițial într-un apartament mobilat sumar, mâncând compulsiv zahăr, stând goală în diverse poziții, mutând obiecte dintr-o parte în alta, scriind sau privind ascunsă după perdea la ce se întâmplă afară.
    Fiecare gest, fiecare postúră a corpului, prin insistența pentru un timp îndelungat asupra lor, au o pondere considerabilă, devin subiectul principal al filmului, nu doar momente de tranziție într-o construcție cu mize mai spectaculare.
    Ulterior, protagonista se aventurează într-o călătorie în afara spațiului protectiv. Întâlnirile ei cu un șofer de tir care-i povestește vrute și nevrute și, apoi, cu fosta ei iubită, se materializează într-o serie de explozii, de data aceasta manifestate prin acte de natură sexuală.
    Scena cu cele două femei surprinse într-un lung act sexual vulcanic și explicit exprimă, într-o coregrafie a ciocnirilor și a încleștării corpurilor nude, emoții contradictorii, deopotrivă violente și tandre, o disperare existențială ce își găsește astfel o manifestare în planul unei
    realități concrete.
  • Sâmbătă, 16 mai, 17:00
    Iubirea Leilor

    Regia: Agnes Varda
    Distribuție: Viva, Gerome Ragni, James Rado, Shirley Clarke, Eddie Constantine
    An: 1969
    Țara: Franța
    Limba: Franceză
    Subtitrări: română
    Durată: 115’
    Rating: 18+
    În filmul lui Agnès Varda, doi bărbați și o femeie experimentează împreună amorul liber în timpul unei veri petrecute într-o vilă hollywoodiană. Ne aflăm la apogeul culturii hippie de la finalul anilor 1960, iar revoluția sexuală e trăită de ei în cel mai plenar mod posibil.
    Realizat în estetica neșlefuită a undergroundului american al perioadei, filmul îi are în rolurile principale pe cei doi creatori ai musicalului „Hair” (Gerome Ragni și James Rado) și pe Viva,
    starul feminin al filmelor lui Andy Warhol. O altă prezență notabilă e cea a cineastei underground Shirley Clarke, interpretându-și propriul rol.
    De altfel, granița dintre documentar și ficțiune e constant blurată de registrul în care funcționează filmul, accentul fiind pus mai curând pe detaliile cotidiene și pe interacțiunile mundane ale protagoniștilor și mai puțin pe spectaculozitatea vreunor premise dramatice.
    Puține filme captează mai nuanțat și mai precis atmosfera hippie a perioadei, impregnată de explorări sexuale și identitare pe cât de hedoniste, pe atât de genuine.
  • Sâmbătă, 16 mai, 19:00
    Ia-mă
    Baise-moi

    Regia: Virginie Despentes, Coralie Trinh Thi
    Distribuție: Karen Lancaume, Raffaëla Anderson
    An: 2000
    Țara: Franța
    Limba: Franceză
    Subtitrări: română
    Durată: 77’
    Rating: 18+
    În acest film-cult care a marcat începutul anilor 2000, două femei tinere pornesc împreună într-o călătorie prin Franța, întreținând raporturi sexuale cu tot felul de necunoscuți și ucigându-i pe unii dintre ei cu sânge rece.
    Realizat în estetica pornografiei hardcore, „Fute-mă” descrie o explozie de violență a protagonistelor îndreptată – uneori complet aleatoriu – împotriva tuturor și a societății, în general. Secvența de viol inițială, cât se poate de explicită și de intimă, e suficient de revoltătoare încât să transforme ceea ce urmează într-un veritabil manifest feminist punk, de
    o virulență rămasă intactă până azi.
  • Sâmbătă, 16 mai, 21:00
    Taxi până la toaletă

    Taxi zum klo
    Regia: Frank Ripploh
    Distribuție: Frank Ripploh, Bernd Broaderup
    An: 1980
    Țara: Germania de Veste
    Limba: Germană
    Subtitrări: română
    Durată: 94’
    Rating: 18+
    În acest film-cult din Germania anilor 1980, un tânăr profesor gay, interpretat de realizatorul Frank Ripploh, se îndrăgostește de un alt bărbat, dar are o viață sexuală activă în continuare. Acesta din urmă se mută cu el și aspiră la o existență monogamă și casnică împreună, ceea
    ce-i provoacă destule frustrări și bătăi de cap mai libertinului său partener. Într-un registru de comedie (auto)satirică, „Taxi până la toaletă” descrie frust și tandru cotidianul unui bărbat homosexual, punând accentul în primul rând pe complicațiile traiului de cuplu într-o cultură atât de dezinvoltă a sexului. Fără a supradramatiza situațiile prin care trec protagoniștii și ferindu-se de discursuri moralizatoare, filmul funcționează mai curând ca o autobiografie lipsită de inhibiții și de cosmetizări.
    Scenele sale de sex extrem de explicite au condus la cenzurarea filmului în multe țări, deși sunt abordate în cea mai naturală și nelibidinoasă manieră imaginabilă.
    Proiecția Taxi zum Klo în Cucu Bau este sprijinită de Goethe Institut România.
  • Sâmbătă, 16 mai, 00:00
    Avangarda feministă + queer și pornografia

    Proiecția va rula toată noaptea în sala de cinema, în paralel cu party-ul Apollo111
    Programul propune o selecție de scurtmetraje care explorează deopotrivă sexualitatea feminină și pe cea masculină, prin intermediul unor filme avangardiste realizate de artiste precum Carolee Schneemann, Peggy Ahwesh sau Vali Export și a unor foarte erotice filme gay ale lui Jean Genet și Peter de Rome, acesta din urmă fiind prezent cu o retrospectivă a celor mai incitante realizări pornografice de artă.
    Programul va rula toată noaptea în sala de cinema Apollo111, în paralel cu petrecerea din club, și include filme precum „Fuses” (Carolee Schneemann), „Mann & frau & animal” (Vali Export), „The Color of Love” (Peggy Ahwesh), „Un chant d’amour” (Jean Genet), „Moulage” sau „Brown Study” (Peter de Rome).
  • Duminică, 17 mai, 14:00
    Salon Kitty

    Regia: Tinto Brass
    Distribuție: Helmut Berger, Ingrid Thulin, Teresa Ann Savoy
    An: 1976
    Țara: Italia, Germania de Vest, Franța
    Limba: Germană
    Subtitrări: română
    Durată: 133’
    Rating: 18+
    Societatea germană din epoca nazistă e tratată ca un mare și desfrânat bordel, unde cei puternici își fac poftele sexuale cu cei mai slabi, iar legăturile și contactele dintre oameni funcționează exclusiv pe baze tranzacționale. Când iubirea chiar ajunge să pună stăpânire pe
    inimile unui cuplu, ea e imediat strivită de ceilalți, deoarece încalcă principiile cinice după care ar fi trebuit să se ghideze.
    Realizat de Tinto Brass, maestrul italian al cinemaului erotic, „Salon Kitty” face parte dintr-o serie de filme „nazi sexploitation”, foarte populare în anii 1970, deceniul de glorie al pornografiei internaționale.
    Spre deosebire de majoritatea celorlalte exponente-cult ale genului, bugetul notabil al acestei
    producții a permis prezența unor staruri europene importante (Helmut Berger și Ingrid Thulin), decoruri și costume luxoase și o estetică glamuroasă șic în reprezentarea nudurilor feminine și masculine.
  • Duminică, 17 mai, 17:00
    Emmanuelle

    Regia: Just Jaeckin
    Distribuție: Sylvia Kristel, Alain Cuny
    An: 1974
    Țara: Franța
    Limba: Franceză
    Subtitrări: română
    Durată: 94’
    Rating: 18+
    Emmanuelle e frumoasă, cuminte și pură. Mutată de curând în Thailanda, împreună cu soțul ei ambasador, are o viață confortabilă și hedonistă. Provocată de acesta, va începe să-și exploreze propria sexualitate, trecând printr-o gamă largă de experiențe – deopotrivă cu femei și bărbați – până va ajunge la un catharsis veritabil al propriului erotism.
    Realizat într-o estetică calofilă des întâlnită în epocă în numeroase filme softcore, „Emmanuelle” e deconcertant de simplu. Descrie exclusiv evoluția experiențelor sexuale ale protagonistei sale, nu psihologizează și nu pune în discuție niciun episod (nici măcar un act sexual violent prin care trece aceasta, ca o etapă în devenirea ei). Peisajele sunt de multe ori
    spectaculoase, Sylvia Kristel e ca un sfinx de nepătruns în rolul lui Emmanuelle, muzica e seducătoare, exotizarea localnicilor e la cote maxime.
    Filmul a fost un fenomen al anilor 1970, bucurându-se de un succes de public imens în întreaga Europă și generând o franciză care continuă până în zilele noastre. Puține filme despre sex au impactat cultura lumii mai mult decât „Emmanuelle”.
  • Duminică, 17 mai, 19:00
    Necunoscutul de pe lac

    Regia: Alain Guiraudie
    Distribuție: Pierre Deladonchamps, Christophe Paou
    An: 2013
    Țara: Franța
    Limba: Franceză
    Subtitrări: română
    Durată: 100’
    Rating: 18+
    Pe o plajă de nudiști frecventată de bărbați gay în căutare de aventuri sexuale protagonistul asistă la o posibilă crimă. Ulterior intră într-o relație nebună cu cel care pare să o fi comis, într-un traseu sexual cât se poate de explicit și pe o traiectorie emoțională periculoasă și imprevizibilă.
    Filmul lui Alain Guiraudie descrie o lume tranzacțională în care atracția pentru corpurile nude și sexualitatea se dovedesc mai puternice decât rațiunea și chiar decât instinctul de autoconservare. E o rescriere seducătoare a tropilor filmului noir, doar că eterna femeie fatală
    e înlocuită de un bărbat diabolic de atrăgător, iar plotul polițist e eclipsat de tânjirea lacomă după plăceri carnale.
  • Duminică, 17 mai, 21:00
    Norul plutitor

    Regia: Tsai Ming-liang
    Distribuție: Lee Kang-sheng, Chen Shiang-chyi
    An: 2005
    Țara: Franța / Taiwan
    Limba: Mandarină
    Subtitrări: română
    Durată: 112’
    Rating: 18+
    Film câștigător a două premii în cadrul Festivalului de Film de la Berlin din 2005 Într-un univers aproape apocaliptic, o echipă de filmare din industria pornografică își vede de treabă și produce pe bandă rulantă secvențe explicite dintre cele mai insolite, folosind pepeni și alte obiecte surprinzătoare. În paralel, o tânără izolată în propriul apartament ajunge s-o întâlnească pe tânăra vedetă masculină a filmelor și să trăiască împreună cu el ceva ce seamănă cu o poveste de iubire. Doar că în această lume dezumanizată, finalul nu poate fi decât unul pe măsură.
    Sunt dificil de redat ultimele 20 de minute ale filmului lui Tsai Ming-liang – și sunt musai de experimentat individual -, dar se numără cu siguranță printre cele mai șocante comentarii critice ever la adresa abrutizării provocate de consumul de pornografie. Personajele cineastului taiwanez sunt atât de singure și de alienate, le e atât de imposibil să ajungă emoțional unele la celelalte, încât unicele momente genuine de tandrețe sunt secvențele artificiale de musical care întrerup din când în când, ludic și de nicăieri, monotonia vieților lor aseptice.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.