O să vină moartea și o să aibă ochii tăi
moartea asta care ne însoțește
de dimineață până seara, agitată
mocnită, ca o remușcare uitată
sau un viciu absurd. Ochii tăi
vor fi un cuvânt fără sens,
un țipăt mut, o tăcere.
Așa cum îi vezi în fiecare zi
Când te apleci singură
în oglindă. O, dragă speranță,
în ziua aceea o să aflăm și noi
că suntem viața și suntem nimic.

Pentru fiecare moartea are câte o privire.
O să vină moartea și o să aibă ochii tăi.
Ca și cum ai renunța la un viciu o să fie,
cum ai vedea în oglindă
renăscând un chip mort,
cum ai asculta buzele lipite.
O să coborâm muți în vârtej.

22 martie 1950