”Deschidem anul cu sentimentul unei lumi care nu mai are răbdare cu propriul ei ritm”, arată un comunicat de presă privind lansarea numerelor 1-2/2026 ale publicației Teatrul Azi. Societatea, privită din fiecare unghi, pare să înainteze în salturi, cu o intensitate care comprimă distanța dintre eveniment și reacție, dintre trăire și înțelegere. În acest ritm accelerat, teatrul rămâne unul dintre puținele spații care nu se grăbesc să simplifice, ci aleg să privească mai atent, să decanteze și să țină deschise dezbaterile publice.
Numărul 1-2 din 2026 al revistei Teatrul azi adună tocmai aceste priviri: texte care urmăresc cu finețe tensiunile prezentului, acolo unde realitatea se fracturează și se reconfigurează continuu. Artiști și teoreticieni deopotrivă surprind în noul număr al revistei un teatru atent la pulsația lumii, capabil să transforme urgența în reflecție și incertitudinea în material viu de gândire.
în căutarea TIMPULUI…
Prezentul arde, (se) consumă, creează sau poate distruge simultan… Din dorința de a păstra totul drept o arhivă vie pornește, aproape organic, dosarul accente al acestui număr, cu tema: teatrul acut. Iar întrebarea de la care se pleacă este: „Într-o lume care oferă tot mai rar răgazul distanței sau confortul regăsirii în sine, scena mai are azi forța de a deveni refugiul proximității radicale?”
Deschiderea semnată de Milo Rau (regizor de teatru) nu este întâmplătoare: fragmentul din Arta rezistenței funcționează ca un prag de lectură, dar și ca un avertisment discret al faptului că teatrul nu mai poate mima implicarea, ci trebuie să o conțină! În continuare, rubrica accente propune un exercițiu de gândire critică lansat către autori și observatori ai fenomenului teatral european, invitați să răspundă – fără plasă de siguranță – la presiunea unui prezent care nu mai poate fi ocolit. Nu este doar o simplă anchetă, ci o punere în tensiune a unor perspective care privesc teatrul din interiorul realității sale imediate, acolo unde reflecția se construiește în contact direct cu lumea. Au răspuns acestei invitații, din propriile lor contexte și practici, Mihaela Michailov (dramaturgă și critic de teatru) și Matei Vișniec (autor și dramaturg) – cu analize privind experiența românească, alături de Irina Wolf (critic de teatru) – cu o diagnoză a teatrului acut în spațiul german (Austria, Germania) și cel italian, Christian Müller (regizor, dramaturg german) – cu o incursiune în propria sa creație sau Mirella Patureau (critic de teatru) – cu o analiză despre teatrul francez. Raluca Rădulescu (jurnalist cultural) face o largă anchetă legată de abordările din țările Europei Centrale și de Est (Serbia, Georgia, Țările Baltice, Polonia, Cehia, Slovacia, Ucraina, țări din Balcani), iar Albena Tagareva (critic de teatru) vorbește despre atitudini în teatrul din Bulgaria. Împreună, aceste intervenții compun un spațiu de reflecție dens și neliniștit, în care teatrul este privit nu ca refugiu, ci ca formă de prezență activă, prinsă în dinamica unei realități care cere, mai mult ca oricând, reacție și luciditate.
În contrapunct, reflecțiile reunite în dosar sunt susținute de perspectiva teoretică a eseului Teatru, durată și politicile încetinelii, semnat de criticul Savas Patsalidis(Grecia), care propune o lectură atentă a raportului dintre timp, ritm și interpretare în teatrul contemporan.
Oglindiți în interviul ediției
În acest an editorial, interviul ediției va avea un nou format, construit ca un paralelism între două voci regizorale aflate într-o tensiune fertilă. Nu este vorba despre un dialog de validare a pozițiilor, ci despre o traversare onestă a experienței ‒ un schimb de priviri între creatori aflați în momente diferite ale parcursului lor artistic, dar uniți de aceeași nevoie de a interoga teatrul din interior. Conceptul aduce față în față doi regizori care își asumă o relație intensă cu scena, prin forme personale, unice de luciditate. Între experiență și reinventare, între memorie și căutare, acest dialog pavează calea întâlnirilor valoroase dintre artiști și spectatori.
Prima astfel de întâlnire îi reunește pe Carmen Lidia Vidu și Radu Afrim în două interviuri realizate de Andrada-Ioana Coiciu și Silvia Dumitrache, într-un flux al ideilor și atitudinilor, care nu urmărește să fixeze concluzii definitive, ci să deschidă piste de gândire. Două discursuri distincte, două sensibilități recognoscibile, care, puse în oglindă, conturează o hartă complexă a regiei contemporane în România.
Deschideri internaționale: scena, fără granițe
Într-o continuă nevoie de raportare la dinamica globală a artelor performative, Teatrul azi își menține, în acest număr, privirea îndreptată spre scena internațională, acolo unde temele prezentului capătă alte nuanțe și forme de expresie. Rubrica internațional funcționează ca un spațiu de observație atentă și de conectare la discursuri artistice diverse, în care teatrul se redefinește constant în raport cu realitatea socială și politică.
Secțiunea este deschisă de spotlight regizoral, unde Rieke Süsskow devine punct de interes printr-un interviu realizat de criticul de teatru Irina Wolf, curatoarea rubricii. Conversația despre nevoia de reinventare a limbajul scenic și despre riscul asumat al fiecărui nou demers artistic este continuată de o serie de cronici și reflecții asupra unor spectacole europene relevante, de la Povestiri din pădurea vieneză la analize care pun în discuție teme precum misoginia, violența sau mecanismele subtile ale puterii în societatea contemporană (L’angelo del Focolare, r. Emma Dante, Piccolo Teatro Milano). Privirea se lărgește apoi prin contribuțiile criticului de teatru Oltița Cîntec, care trasează un portret al performativității londoneze, și ale jurnalistei și traducătoarei Raluca Rădulescu, care reafirmă, cu claritate, rolul teatrului ca formă de insurgență și intervenție în spațiul public – printr-o analiză a realității teatrale chiliene. În același registru al interogației, criticul de teatru Denisa Neațu și Isabella Drăghici, doctor în filosofie, explorează, din unghiuri complementare, relația tensionată dintre estetic și etic, dintre frumos și grotesc, într-o lume în care granițele axiologice devin tot mai fragile, în spectacolele Chiens, r. Lorraine de Sagazan (Théâtre des Bouffes du Nord Paris), respectiv Titizé, a Venetian Dream, al Companiei Finzi Pasca (Italia).
Rubrica se încheie într-o notă deschisă, cu reflecții asupra memoriei colective, identității fragmentate și posibilitatea unui dincolo în afara rațiunii, toate împletite în articolul Irinei Wolf, Putem să ne stabilim propria existență după moarte?, o radiografie a tehnologiei VR în artă, aplicată pe proiectul [EOL]. End of Life – Un peisaj virtual în ruine a duoului vienez DARUM.
Din scenă-n scenă, tot mai aproape
Scena românească este observată în numărul 1–2 ca un teritoriu viu, în continuă reconfigurare, unde fiecare premieră, microstagiune sau festival construiește imaginea de ansamblu a lumii ce ne-nconjoară. Autorii revistei Teatrul azi străbat fenomenele teatrale naționale cu o disponibilitate autentică pentru surpriză și construiesc, din cronici, interviuri și incursiuni personale, un corpus compact a ceea ce numim astăzi comunitate teatrală.
De la montări care revin asupra unor teme sensibile, precum Femeia, câmp de luptă de Matei Vișniec, în regia lui Botond Nagy, la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, la reactualizări ale unor texte clasice de referință precum Macbeth, regizat de Slava Șambriș la Teatrul Luceafărul Chișinău, și până la spectacole care aduc tribunalul conștiinței direct în mijlocul spectatorilor, așa cum reușește Radu Nica prin Teroare, montat la Teatrul Bulandra, actualitate.RO reunește pluralitatea direcțiilor și formulelor artistice ale teatrului de dramă și de animaţie. În același registru se înscriu și articolele care analizează microstagiunile unor instituții precum Teatrul de Nord Satu Mare sau Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timișoara. Nu lipsesc nici deschiderile internaționale ale scenei locale, precum Stagiunea Internațională de Teatru ARCUB, aflată deja la a doua ediție și debutată în 2026 cu spectacolul argentinian Gaviota/Pescărușul, regizat de Guillermo Cacacce, eveniment care consolidează rețeaua de schimburi culturale necesare unei evoluții necesare pe plan național.
Pentru cei care știu că teatrul nu se oprește la cortină, raftul de teatru continuă această experiență în pagină, acolo unde reflecția critică atinge performanța unor lecturi seducătoare despre teatru, lume și oameni. Lectura devine, la rândul ei, o formă de spectacol prin recomandările lui Carmen Mihalache (Învinși și învingători. Artiști în culisele scenei socialiste de Cristina Modreanu), Doina Papp (Meserii nerecomandate femeilor de Gabriela Adameșteanu), Raluca Tulbure (Fericirea e în actul următor de Marius Manole) și Irina Wolf (Narațiuni ale corpului. Boală și discurs de Daniela Șilindean).
Copertele numărului 1-2/2026
Prezenta ediție își prelungește temele și în plan vizual, unde copertele funcționează ca o primă întâlnire cu tensiunea și fragilitatea lumii scenice contemporane. Cu o grafică semnată de Laurențiu Buglea, revista se deschide cu Andreea Boboc în Femeia, câmp de luptă (r. Botond Nagy, Teatrului Național Iași, fotograf Andrei Văleanu), o imagine care concentrează ideea corpului expus într-un spațiu al conflictului. În rezonanță, coperta finală propune un alt tip de radicalitate, printr-un cadru din Petrol (r. Sylvain Creuzevault, Odéon Théâtre de l’Europe, fotograf Jean Louis Fernandez), care păstrează neliniștea și ambiguitatea unei lumi în permanentă descompunere și reinventare.
Citiţi Teatrul azi?
Dacă doriţi să citiţi revista Teatrul azi, o puteţi găsi alături de volumele publicate de Fundaţia Culturală „Camil Petrescu” pe site-ul www.teatrul-azi.ro sau puteți scrie la adresa comenzi.teatrulazi@gmail.com. Dacă preferaţi să faceţi o plimbare până la librărie, revista se află în Bucureşti la Cărtureşti (Verona şi Carusel), iar la Craiova în magazinul specializat situat în interiorul Teatrului Naţional „Marin Sorescu”. Nu uitaţi să verificaţi site-ul oficial al revistei Teatrul azi pentru articole exclusive online!