Acum doi ani, Andrei Ruse mi-a facut o surpriza transformand in videopoem niste inregistrari in care citeam poezie. Nici mie nu imi place vocea cu care dadeam versurile acolo dar e bine sa imi amintesc pentru ca poate nu mai fac asa ceva. In sfarsit, il pun acum aici pentru ca imi place ce a iesit si interactiunea dintre imagini/muzica, discursuri suprapuse si intentia textelor e unul dintre putinele cazuri fericite pe care le-am avut intr-un videopoem.