Două spectacole ale Teatro Real din Madrid, sunt prezentate în video-proiecții la București. Numitorul comun al celor două spectacole: Federico García Lorca,cel mai popular și mai influent scriitor spaniol din secolul XX.
În luna noiembrie, două producții celebre ale Teatro Real din Madrid vor putea fi văzute la București, în cadrul Festivalului Internațional MERIDIAN – SONIMAGICON, cu sprijinul Institutului Cervantes din București. Ambele video-proiecții vor avea loc la Universitatea Națională de Muzică București – Studioul de Operă şi Multimedia, iar accesul publicului este gratuit.
The Oude Kerk presents a large-scale, context-specific exhibition by Navid Nuur that invites you to experience the church sensorially. Nuur peels back the history of Amsterdam’s oldest building, emphasising the here-and-now through experiences about seeing, smelling, hearing, earth, air, and light. Notably, an important part of the exhibition will only conclude one hundred years from now, according to e-flux.
Alchemy and art
Navid Nuur is an artist who seeks meaning through an approach that oscillates between art and alchemy. He uses natural transformation processes of materials, influenced by light, darkness, or cold, to visualise immaterial phenomena—such as the flow of energy or the perception of time. In the Oude Kerk, Nuur’s works explore light, time, and space, visible and invisible phenomena, and physical and chemical principles. New and existing works converge in a moving interplay, encouraging us to take a sharper perspective on the world. A ray of sunlight occasionally reveals a streak in the heavens, an instrument periodically exhales a breath of air, and a field of pebbles crunches.
View of Navid Nuur: When Doubt Turns into Destiny, Oude Kerk Amsterdam, 2024. Image: Aad Hoogendoorn.
100 city vases (2125)
During the exhibition, Nuur creates a series of one hundred vases in and around the Oude Kerk. In a workshop, drying room, and grinding room, he mixes clay with raw materials and minerals from Amsterdam, making traces of the city visible in the vases. At the end of the exhibition, the vases will be stored in the Iron Chapel, which served as Amsterdam’s city vault for centuries. A vase will be auctioned each year, bringing When Doubt Turns into Destiny to completion a hundred years from now, in 2125, when all the vases will have left the church.
Playful alchemist
Navid Nuur (Tehran, 1976) lives and works in The Hague. Often described as ‘a playful alchemist,’ he takes an investigative approach that is always rooted in a sense of wonder. His work has been exhibited at prominent venues such as the Centre Pompidou, Paris (2016); Kunstmuseum Den Haag (2021); Bonnefanten Museum, Maastricht (2013); La Biennale di Venezia (2011); among others. His works are part of major collections, including Kunsthaus Zürich; Stedelijk Museum Amsterdam; SMAK, Gent. Nuur received many awards for his work, including the Royal Prize for Free Painting (2011) and the Discoveries Prize at Art Basel in Hong Kong (2013).
Public programme The exhibition’s events programme includes an artist talk, concerts, guided tours, performances, and other activities. More information can be found here. At the weekends, you’ll find guides in the church that are happy to talk about the exhibition.
Support When Doubt Turns into Destiny is generously supported by Ammodo, Fonds 21, Stroom Den Haag, and the Mondriaan Fund Artist’s Honorarium grant. With special thanks to Wilfred Groen and Kesbeke. Courtesy: Navid Nuur; Galerie Max Hetzler, Berlin; Galeria Plan B, Cluj; Jahn und Jahn, Munich; Galerie Martin van Zomeren, Amsterdam.
Navid Nuur When Doubt Turns into Destiny September 7, 2024–February 9, 2025
Oude Kerk Oudekerksplein 23 1012 GX Amsterdam The Netherlands Hours: Saturday–Monday 10am–6pm, Sunday 1–5:30pm
Ce rămâne din Atelier poetic relațional? Ieșiri și înălțări a fost evenimentul final. La o săptămână după spectacol, pe platforma Muzeului Național al Literaturii, înregistrarea întâlnirii este cel mai urmărit eveniment din cadrul Festivalului Internațional de Poezie București 2024. Spectacolul a rămas întâlnirea ta cu poezia. Cu felurile personale în care 10 autori (unii la început, alții cu bibliografie seriasă semnată deja) reușesc să îți iasă în întâmpinare cu poezia lor. Poate sună metaforic, dar poetul poate că nu are viață personală cum îți spunea Nichita Stănescu. Poezia, în schimb, are numai viață personală. De unde și entuziasmele, blocajele întâlnirii cu modurile în care poezia îți oferă ieșiri și chiar înălțări față de tine și de ceilalți. Cătălina Ceaușescu, Daniela Bejinariu, Daniela Toma, Emil Iulian Sude, Ionuț Calotă, Iulia Grigorie, Maria Ciurea, Oana Angelo, Valentina Cornescu și Vlad Minea au făcut demonstrația la capătul zilelor de Atelier poetic relațional în cadrul Festivalului Internațional de Poezie București, ediția a 14-a.
Așa rămâne spectacolul în video complet de la MNLR, filmare de Alexandru Ursu:
Am pornit de la întrebarea cu care a intrat fiecare dintre ei în atelier: Ce este de fapt un performance, în special cel cu poezie? (Oana), Cum se împacă momentele în care poezia te exteriorizează cu secvențele de lectură în care cel care citește este retras? (Vlad), Reușești să te odihnești când te solicită poezia? (Valentina), Care e recuzita de care are nevoie poezia mea? (Cătălina), Cum lucrez cu marca mea în prezentarea poeziei? (Daniela B), Ce are nevoie poezia mea ca să îți lase efectul unui refren muzical în minte? (Ionuț) Cum ar putea să rețină atenția lectura teatrului absurd, în afara inflexiunilor de voce, atunci când folosesc, mai ales, asocieri neobișnuite de cuvinte! (Daniela T.) Când se împacă gesturile și cuvintele? (Iulia) Dar dacă mă copleșește poemul în fața oamenilor? (Emil) Cum lucrez cu furia feminină pe scenă? (Maria).
Critici nesolicitate dar binevenite
De multe ori discuția legată de atelierele de poezie confundă formula relațională cu o întâmplare ceremonială.
Cel puțin așa îmi explic reacțiile de dezaprobare nesolicitate pe care le-am primit atunci când am anunțat întâlnirile de Atelier poetic relațional. Dar fiecare interpretare eronată a unui eveniment are rolul ei în plasarea poveștii în context. Și semnalează, poate, unde nu sunt ( sau nu am oferit eu) destule informații.
Exerciții și referințe pentru poezia în performance
Pentru o imagine relevantă asupra modurilor în care poezia stă în evenimente publice este nevoie să parcurgi drumul invers față de o istorie obișnuită.
O istorie îți propune viziuni de înlănțuire cauzală încurajând iluzia unei progresii în timp. Mai relevantă tinde să devină călătoria inversă, de la ceea ce poți identifica azi ca prilej de întâlnire cu domeniul poetic spre nodurile istorice din care își trage fiecare dintre aceste evenimente forța.
Chiar și cele mai aplicate prezentări ale poeziei în performance (”Live Poetry” -2011- de Julia Novak, ”Poetry Off the Page Twentieth-Century British Women Poets in Performance”- 2004- Laura Severin) complică lucrurile cu liste de nume ori procedee tehnice de specialitate. Fără îndoială necesare. Alteori, cum se întâmplă în ”Poetry as Performance: Homer and Beyond”-1996- de Gregory Nagy, calea aleasă este cea de identificare a surselor istorice pentru prezentarea publică a poeziei. Interpretarea are rolul ei și aici, iar tabelele istorice și listele de nume capătă relevanță imediat ce sunt acoperite teoretic posibilitățile de expresie ale genului. Este și cazul abordărilor concentrate spre intersectarea domeniilor în materie de poezie (”The Poetics of Poetry Film” -2023- de Sarah Tremlett, ”Poesie Sonore Internationale” -1979- de Henri Chopin, ”Essays on Performance Writing, Poetics and Poetry” vol I+II -2013, de John Hall).
Totuși domeniul se dovedește mai efervescent decât te aștepți. Evenimente dedicate prezentării poeziei depășesc stadiul ”muzical-artistic” al prezentărilor care amestecă în mod obișnuit și serbarea școlară și spectacolul actoricesc profesionist. Așa se face că o concluzie care se impune după acest Atelier poetic relațional este că perspectiva necesară este una legată de formularea modurilor tale de a da prilejul poeziei tale să își facă treaba împreună sau în fața celorlalți.
Câteva resurse pentru spațiul românesc în domeniu am lăsat într-un playlist public pe youtube. Se găsesc pe canalul poetic și câteva lucruri teoretice, inclusiv perspectiva lui Richard Schechner care te convinge că tot ce ține de performance este mai degrabă un spectru iar perspectiva este esențială în domeniu. În fond, arată Schechner, în ”Performance Studies An Introduction” – 2013, unul dintre exercițiile cele mai relevante este să propui cuiva să îți privească drept performance acte banale din viața de zi cu zi, ca așteptarea autobuzului ori felul în care stă la coadă la cantină. Actul în sine nu este performance, poate, dar modul de a-l privi în acest fel proiectează lucrurile chiar în zona care ne privește în materie de performance, contextualizare, instrumentalizări și concept.
Atelierul a debutat joi, 12 septembrie într-un eveniment deschis cu public în cadrul expoziției ”Despre sine, cruci și altele”, de Mircea Modreanu, în spațiul MNȚRplusC de la Muzeul Țăranului Român. Au urmat vineri și sâmbătă sesiuni de lucru exclusiv cu participanții selectați pentru program, la Muzeul Național al Literaturii Române. Finalul de Ieșiri și înălțări din Atelier poetic relațional, deschis pentru public la sala ARCUB îl vedeți aici. Atelierul poetic relațional a avut loc în cadrul Festivalului Internațional de Poezie (FIPB) ediția a 14-a.
Participanții la Atelier poetic relațional 2024
Cătălina Ceaușescu este medic rezident în chirurgie toracică și încearcă să nu scrie, dacă nu are neapărat nevoie:
”Beginnings are such delicate times. Humans are almost always lonely. Îndrăgostirea = componentă instinctuală determinată genetic a comportamentului de reproducere. Colapsul temporar al granițelor eului, cauzat de îndrăgostire, reprezintă un răspuns stereotip al ființei umane la o configurație de impulsuri sexuale interne și de stimuli sexuali externi.”
Daniela Bejinariu (n. 24 septembrie 1996, Dorohoi) este purtătoare de cuvânt a Casei de Poezie Light of Ink Suceava. A obținut Marele Premiu în cadrul Concursului Național de Poezie „Nicolae Labiș” (2022) & Premiul I în cadrul Concursului Național de Debut în Poezie „Traian T. Coșovei” (2023).
A citit la Noaptea albă a poeziei (FILIT Iași, 2023), Cenaclul Matca (București, 2023), Noise Poetry (Buzău, 2023), Poetic Hub (București, 2023), Dialog poetic (Cluj-Napoca, 2024), Bookfest (2024). A publicat în antologia „Ce-ți spui noaptea înainte de culcare” (Ed. Cartex, 2024) & antologia „Casa de Poezie” (Ed. Vinea, 2018). A publicat în revistele Matca, Bucovina literară, Alecart, Revista de Poezie L.ink. Volumul său de debut, „New Era Eva”, este în curs de apariție la Ed. Tracus Arte, estimat a fi publicat în octombrie a.c.
Daniela Toma este Absolventă a Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, profesor și director al Editurii Art Creativ, Bucureşti. Debut literar: 1978, în revista ASTRA, Braşov; urmează apoi volumele: Mă numesc Doi, Editura Rovimed Publichers, Bacău, 2013; până la 2020, Vremurile se scriu în jurnalul unei pisici sălbatice, poem teatral (incomod şi chiar bizar), Editura Art Creativ, 2021; Perspective critice – mic discurs inclus (critică literară), Editura Rafet, 2021 (volum care obţine Premiul Editurii Rafet pentru critică literară la Festivalul Titel Constantinescu, ediţia a XIII-a, 2021); Ochi de lună, Editura Universitară, 2021; Sublime et impropre avec confession, Editura BoD, Franţa, 2023, traduit du roumain par Gabrielle Danoux.
Poemele Danielei Toma au fost traduse în limbile: catalană, engleză, franceză, bulgară, ucraineană, italiană, spaniolă. A primit numeroase premii. Daniela Toma a tradus şi a editat în limba latină, volumul SAECULUM – Cultură şi civilizaţie latină, 2002; Scrie cronică literară şi publică, pe lângă poezie, traduceri şi teatru.
Emil Sude (n. 6 septembrie 1974, Bucureşti). A debutat cu cartea de poezie „Scărarul” (Editura Grinta, 2014), tradusă în limba ebraică și publicată în Israel de către Menachem Falek. A mai publicat cartea de poezie „Chiar Nu” (Editura Eurostampa, Timișoara, 2016). Emil completează: ”ai uitat de cartea «Povești», «Paznic de noapte» – publicat în Franța în traducere și în 2025 apare și în SUA- publicat în 7 reviste de limba engleză- universitare, «Rapsodiile unui gelos»- premiul al doilea la Fest. Macedonski 2022”.
”Mă opresc la scriitură, prin și cu aceasta. Calup de, cu energie sau caracteristica densă, vidă, proiectată și reținută pe un suport prin semne convenite unanim sau neconvenite, ce produc semnale care vor fi decodificate, în același fel sau separat, în funcție de subiectul uman”, arată Emil.
Ionuţ Calotă are o primă perioadă activă, ca poet, în anii ’80, finalizând chiar un manuscris cu titlul Manufactură de gesturi, dar după moartea lui Nichita, în timpul armatei obligatorii în care se simte ca într-o puşcărie în care a intrat nevinovat, se retrage din viaţa literară şi alege chitara şi scena rock. La 50 de ani revine şi scrie o serie de 7 volume de poezie, publicate toate ca urmare a câte unui premiu literar, cel mai recent în 2021, la Editura Universitară, cu titlul Oraşul tatuat, încă prezent în toate marile librării online şi la târgurile de carte.
De curând, a lansat, la Muzeul Comunismului din Bucureşti, a opta carte de poezii, una cu amintiri din comunism, Cu secera şi ciocanul la gât. A fost tradus şi publicat în antologii de poezie din Franţa, Germania, Portugalia şi India. A mai scris recenzii de carte, texte pentru cântece, aforisme, haiku, precum şi traduceri din poezia universală.
Iulia Grigorie, cunoscută și sub numele de Kitana Project/Didgiulia, este o artistă cu multiple fațete creative. S-a remarcat cel mai mult prin muzică, susținând peste 500 de concerte în străinătate, dar prima ei iubire rămâne poezia.
Pentru a-și îmbrățișa această latură, Iulia a scris un volum de 55 de poezii în 2021, care rămâne încă nepublicat.
Maria Ciurea se prezintă: Am 21 de ani. Sunt studentă la Facultatea de Drept din Craiova. Fac parte din clubul de poezie POT, coordonat de poeta Ana Andrei. Am publicat poeme în mai multe reviste și pe platforme literare: Mozaicul, Revista Golan, Revista de Povestiri, Revista Planeta Babel, Noise Poetry, Haimanale Literare”.
Am lecturat din poemele mele în cadrul Festivalului de Literatură Transdanubiană, în cadrul evenimentului Poetic Hub și în cadrul Festivalului de Debut organizat de Memorialul Ipotești cu ocazia Zilelor Eminescu”, arată Maria.
Oana Angelo, are 37 de ani, este actriță, scenaristă, poeta și profesoară de limba româna pentru studenți străini. Scrie poezii de la 15 ani, iar până în prezent a adunat texte pentru un volum de debut.
”Am scris și un scenariul de scurtmetraj pe care l-am produs și în care am și jucat. A fost selectat la aproximativ 10 festivaluri internaționale. Am o piesă de teatru finalizată și încă vreo 3 scenarii începute. Scriu poezii în limba română, engleză și spaniolă. Pentru una din poeziile în limba engleză am făcut un poetry film care este înscris și acesta la festivaluri internaționale. Plănuiesc să public curând volumul de poezii de debut și să termin de scris una din piesele de teatru începute, precum și să încep să lucrez la al doilea scenariu de scurtmetraj. Îmi doresc să ma conectez cu oameni din domeniul scrisului și să-mi regăsesc inspirația de a Scrie”, arată Oana.
”mă tranchilizez cu minute de social media mă anesteziez cu ore vizuale ca un dependent de fast food, suntem niște etichete? sunt între două dimensiuni: vechiul eu mă trage la scenarii vechi, știu povestea, e confortabil acolo, aceeași acțiune, aceleași personaje” (fragment din poemele Oanei)
Valentina Cornescu este născută în Republica Moldova, orașul Bender, Transnistria: ”Am venit la București pentru studii, la Universitatea din București, facultatea de limbi și literaturi străine, engleză-germană, secția filologie și apoi am rămas. Sunt de 10 ani aici, iar la recensământ în Moldova m-am identificat și româncă, și moldoveancă”.
”Am lucrat în corporație, am activat și în HoReCa, iar acum sunt copywriter în publicitate. Prima oară m-am apucat de scris la 9 ani, era o poveste. M-am mai întors p-acolo prin a 6-a, erau poezii. Apoi mult timp am crezut că nu-i de mine scrisul, până mai recent. Am obținut locul 4 în cadrul Concursului Național de Poezie Același cer ce nu e – Constantin Virgil Bănescu, ediția a XV-a, 2024. Am participat la masterclassul de poezie cu Anastasia Gavrilovici, organizat de Venus Iese Din Retrograd. Am citit la cenaclul Visceral (București, 2024) și la Venus Iese Din Retrograd (București, 2024)”.
Vlad Minea scrie poezie (la modul serios) de la vârsta de 20 de ani: ”mai exact de când am început să frecventez săptămânal întâlnirile Cenaclului Corpul T, din cadrul Facultății de Litere din Brașov”.
”Odată cu acumularea experienței, poezia mea a evoluat de la acea voce adolescentină și timidă către una mai matură, utilizând un limbaj brut, epurat de pudorile și limitele juvenile autoimpuse. Pentru a demonstra ceea ce am teoretizat până acum, voi lăsa aici două exemple ce cuprind fragmente din poemele mele, primul fiind extras dintr-un text scris la 19 ani”, explică Vlad. O întâlnire prezentată de Răzvan Țupa (insta aici: poetic.ro, youtube aici: citEștioficial).
Am pomenit activitatea pentru care este cunoscută Ariane von Graffenried în textul poetic.ro pentru poezia anului 2023 și perspectivele 2024, atunci când am amintit despre poezia video recent premiată în Europa. Discuția de mai jos este prilejuită de prezența sa în Festivalul Internațional de Literatură Odessa, găzduit în februarie de Institutul Goethe la București din cauza invaziei lui Putin în Ucraina.
(FOR ENGLISH SCROLL DOWN)
– Cum vă vedeți munca de spoken artist la interferența dintre teatru, literatură și muzică?
1. O văd ca pe o îmbogățire și sper ca publicul să simtă la fel. Având o pregătire în studii de teatru, am o slăbiciune pentru hibrizi, pentru „noi” într-o lucrare, pentru frumusețea himerei. Cred în poetica relației. În cel mai bun caz, muzica, literatura și spectacolul se îmbină într-un nou tot. În ciuda interconectarii, genurile rămân zone separate. Granițele dintre ele se estompează dar nu se dizolvă. Îmi place și conceptul de idee colectivă în artă. O bună parte din munca mea din ultimii douăzeci de ani a fost creată în colaborare cu alți artiști. Lucrez îndeaproape cu muzicianul și artistul sonor Robert Aeberhard. Unele dintre poeziile mele au devenit cântece vorbite publicate în cărți și înregistrate pe CD-uri sau ca videoclipuri sub numele „Fitzgerald & Rimini”. Cu toate acestea, o parte considerabilă a muncii mele înseamnă, de asemenea, să stau liniștită și singură la biroul meu și să migălesc la versuri.
– În ce fel vă influențează abordarea fiecare dintre diferitele arte pe care le accesați în performance?
2. Fiecare artă are propria ei modalitate de a crea un anumit efect, poate pentru a spune o poveste. În munca mea, narațiunea joacă un rol la fel de important ca materialitatea limbajului. Formele hibride mă ajută să răstorn normele, să rup zidul monolingvismului, să subminez limitele dintre genuri și să am încredere în anarhia sunetului.
– Care au fost cele mai importante influențe pe care le puteți simți pentru scena vorbirii de astăzi din Europa? Ce lipsește și ce merită mai multă atenție?
3. (Iartă-mă, bănuiesc că nu pot răspunde la această întrebare, e prea generală și chiar nu sunt un expert în spoken word sau purtătoare de cuvânt a domeniului. De asemenea, nu fac o distincție clară între spoken word și poezie. Oralitatea și muzicalitatea sunt importante în creația mea poetică. Aceasta este o perspectivă foarte tradițională a poeziei, deoarece poezia performativă a fost forma literară majoră și a existat cu mult înaintea tipografiei. În același timp, poezia performativă a fost întotdeauna o trăsătură caracteristică pentru toate mișcările de avangardă, peste tot. Cred că formele poetice tradiționale, cultura muzicală, jazzul și avangardele literare ale secolului XX, cum ar fi DADA și Wiener Gruppe, rămas mereu la fel de importante pentru activitatea mea.)
– Ce fel de relație păstrați între o parte scrisă a lucrării și prestația ta în performance (fie live ori înregistrat)?
4. Mă consider în primul rând scriitoare, dar o scriitoare care acordă atenție sonorității limbajului și interpretării. Scena este biroul extins, dar pentru mine este important ca textele să aibă calitate și în forma tipărită. Dar și când citești un text în tăcere, vei auzi sunetul, pentru că cuvântul s-a născut în gură. Motivul scriptural, semnul tăcut, include întotdeauna sunetul, phoné. Sunetul se referă la corp. Iar corpul oferă referința la lume. Nu există lume pentru ființe umane fără trup. Este mijlocul de percepție a lumii și cheia participării la ea. Când citesc textul tipărit mai târziu unui public, textul tipărit devine corp, voce, e un proces performativ. Este un demers foarte diferit de cel de la masa de scris. Vocea mea devine mediul tuturor vocilor și limbilor textului. Corpurile din public sunt și ele prezente în acest moment imediat, trecător și fragil. Ele co-constituie acest moment. Am o pasiune pentru acest moment, pentru aici și acum împreună cu publicul, pentru crearea unei atmosfere de comunitate, în cel mai bun caz o experiență împărtășită. Muzica este o formă de artă care poate să sprijine, să contrazică sau să se îmbine cu sunetul textului pronunțat. Pentru mine este mai versatilă, unifică într-un grad mai mare și este mai profundă decât limba. Toate acestea extind posibilitățile de receptare pentru public.
Poate că literatura poate da morților o voce și îi poate face să cânte
– În ce fel influențată munca ta evenimentele care zguduie pacea în Europa chiar acum?
5. Mă influențează în sensul în care scriitorii sunt întotdeauna și cronicari ai timpului lor. Vin dintr-o țară care a fost mult timp ferită de război. Tot ce știu despre război, știu din literatură. I-am citit pe colegii poeți care se văd nevoiți să trăiască războiul actual, inutil și oribil. Îi citesc, învăț de la ei. Demersurile lor îmi influențează gândirea și scrisul. Bănuiesc că ceea ce avem nevoie astăzi este o literatură care nu este doar angajată, ci una care pune față în față oamenii cu realități și crează empatie. Cu toate acestea, metaforele nu te ajută împotriva oamenilor cu arme. Iar versurile frumoase nu au cum să vindece rănile. Dar literatura poate să creeze comunitate. Aici și acum. Poate să ofere consolare, poate să exprime furie și poate depune mărturie despre frumos și despre groaznic. Poate că literatura poate da morților o voce și îi poate face să cânte.
Ariane von Graffenried este o poetă și dramaturg în Elveția. A absolvit Universitatea din Berna cu un doctorat în studii de teatru. Von Graffenried face parte din grupul de scriitori «Bern ist überall» și este curator al Festivalului Internațional de Poezie de la Basel.
Din 2005, ea colaborează ca artist spoken word cu muzicianul și artistul sonor Robert Aeberhard. Cei doi alcătuiesc duo-ul „Fitzgerald & Rimini”. În 2017 a publicat volumul „Babylon Park”.
„50 Hertz” este cea mai recentă creație a sa, un CD și o selecție de poezii.
În spoken word, Ariane von Graffenried trece cu lejeritate de la dialectele elvețiene la dialectele germane, de la franceză la engleză. Poeta depășește granițele lingvistice și liniile de demarcație geografică și combină estetica cu critica socială, fantasticul cu realitatea, ironia cu controversa. De mai mulți ani este interesată de contactul dintre literatură, muzică și performance. În urma colaborării sale cu Robert Aeberhard („Fitzgerald & Rimini”), unele dintre textele ei au devenit ”cântece vorbite”.
O selecție a textelor sale din „Parcul Babylon” a ajuns la festivaluri, în traduceri semnate de Anne Posten și interpretate de «Fitzgerald & Rimini».
Mai multe pe www.avgraffenried.ch și www.fitzgeraldrimini.ch
Ariane von Graffenried: I believe in the poetics of relationships
– How do you see your work as spoken-word artist in the interfference between theatre, literature, and music?
1. I see it as an enrichment and hope the audience will feel the same. Having a background in theatre studies, I have a weakness for hybrids, for the „we” in the work, for the beauty of the chimera. I believe in the poetics of relationships. In the best case, music, literature and performance merge into a new whole. Despite the interlocking, the genres remain separate components. The boundaries between them blur without dissolving. I also like the collective idea in art. A large part of my work over the last twenty years has been created in collaboration with other artists. I work closely with the musician and sound artist Robert Aeberhard. Some of my poems became spoken songs published in books and recorded on CDs or as videoclips under the name “Fitzgerald & Rimini”. However, a considerable part of my work also consists of sitting, quietly and alone, at my desk and forging verses.
– In what way does each of the different arts inform your approach?
2. All the different arts have their own way to create a certain effect, maybe to tell a story. In my work, the narrative plays just as important a role as the materiality of the language. Hybrid forms help me to subvert norms, to break up monolingualism, to undermine genre boundaries and to trust the anarchy of sound.
The stage is the extended desk
– What were the most important influences that you can sense for today’s spoken word scene in Europe? What is missing, and what deserves more attention?
3. Please, forgive me, I guess I can’t answer this question, it’s too big and I’m not an expert of spoken word or its spokeswoman. I also don’t make a strict distinction between spoken word and poetry. Orality and musicality are important in my poetic work. This is a very traditional understanding of poetry, as performative poetry was the major literary form and existed long before printing presses. At the same time, performative poetry has always been a characteristic feature for the avantgarde movements all over the places. I think traditional poetic forms, song culture, jazz, and literary avant-gardes of the 20th century such as DADA and the Vienna group were always equally important for my work.
– What kind of relationship do you keep between the written part of your work and your performance (either live or recorded)?
4. I consider myself primarily as a writer but one that pays attention to sound of language and the performance. The stage is the extended desk but it’s important for me that the texts also show quality in printed form. But even if you read a text silently you will always hear the sound because the word was born in the mouth. The scripture, the silent sign, always contains the sound, phoné. The sound refers to the body. And the body provides the reference to the world. There is no world for human beings without the body. It is the medium of perception of the world and the key to participation in it. When I later read the printed text to an audience, the printed text becomes body, voice, a performative process. That’s a very different work from the one at the desk. My voice becomes the medium of all the voices and languages of the text. The bodies in the audience are also present in this immediate, transitory and fragile moment. They co-constitute this moment. I have a penchant for this moment in the here and now together with the audience, to create an atmosphere of community, in the best case a shared experience. The music is an art form that can support, contradict or merge with the sound of the spoken text. For me, it is more versatile, more unifying and profound in its effect than language. All of this expands the possibilities of reception for an audience.
Maybe literature can give the dead a voice and make them sing
– In what way is your work influenced by the events that shake the peace in Europe right now?
5. It influences me in the sense that writers are always chroniclers of their time, too. I come from a country that has been spared from war for a long time. Everything I know about war, I know from literature. I read fellow poets who have to live through the current, unnecessary and horrible war. I read them, I learn from them. Their work influences my thinking and my work. I guess what we need today is literature that is not only committed but confronts people with knowledge and creates empathy. However, metaphors don’t help against people with weapons. And beautiful verses cannot heal wounds. But literature can create community in the here and now, give consolation, express anger and bear witness to the beautiful and the terrible. Maybe literature can give the dead a voice and make them sing.
Ariane von Graffenried is a Swiss poet and playwright. She graduated from the University of Berne with a PhD in theatre studies. Von Graffenried is a member of the award-winning writers’ collective «Bern ist überall» and a curator of the International Poetry Festival Basel.
Since 2005, she has performed as a spoken word artist with musician and sound artist
Robert Aeberhard as the duo «Fitzgerald & Rimini». In 2017 her book «Babylon Park» was published. Her most recent work is «50 Hertz», a CD with a collection of poems. She has received several literary prizes for her texts.
In her spoken texts, Ariane von Graffenried switches playfully from Swiss dialects to High German, from French to English. She crosses language borders and geographical dividing lines and mixes aesthetics with social criticism, the fantastic with the factual, the laughable with the questionable. For many years she’s been working at the interface between literature, music and performance. In close collaboration with the musician Robert Aeberhard («Fitzgerald & Rimini»), some of her texts became spoken songs.
A selection of her texts published in «Babylon Park» have been presented at international
festivals, translated by Anne Posten and performed by «Fitzgerald & Rimini».
To provide the best experiences, we use technologies like cookies to store and/or access device information. Consenting to these technologies will allow us to process data such as browsing behavior or unique IDs on this site. Not consenting or withdrawing consent, may adversely affect certain features and functions.
Functional
Mereu activ
The technical storage or access is strictly necessary for the legitimate purpose of enabling the use of a specific service explicitly requested by the subscriber or user, or for the sole purpose of carrying out the transmission of a communication over an electronic communications network.
Preferences
The technical storage or access is necessary for the legitimate purpose of storing preferences that are not requested by the subscriber or user.
Statistics
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
The technical storage or access is required to create user profiles to send advertising, or to track the user on a website or across several websites for similar marketing purposes.
