Poet la Nocturnă/ Radu Nițescu: Momentul în care simt că am terminat un poem mă ajută

Foto: Alberto Groșescu pentru Nocturne de poezie contemporană ARCEN

La opt ani de la debut, Radu Nițescu pregătește cel de-al treilea volum de poezie la Casa de Editură Max Blecher.

A debutat cu volumul ”Gringo”, în 2012. A publicat traduceri și poeme proprii în ”Poesis international” și ”Zona nouă”. În 2016 a lansat volumul ”Dialectica urșilor”. A citit poezie la mai multe festivaluri din România și a participat la lecturi la Berlin, Sofia și Istanbul.

  • Debutează poeții noi astăzi mai degrabă pe cont propriu decât în grup, cum se întâmpla în deceniile în care se tot vorbea despre generații?

Probabil, da. Cred că acum funcționăm mai mult pe cont propriu. Ai putea să o iei și generațional, dar cred că după generația 2000, lucrurile funcționează mai degrabă pe cont propriu. E greu să mai închegi un grup între cei care au debutat după douămiiști. Poți să găsești trăsături comune între unii și alții, dar e destul de greu să închegi un grup. Și grupurile de prieteni funcționează la fel. Nu sunt un specialist în critică literară.

  • Ai făcut Litere și pe urmă ai trecut la ASE. Cum s-au legat lucrurile astea?

Am făcut Finanțe-Bănci la Hyperion. Acum studiez tot la Litere, fac un master în publicitate  – deci nu s-au legat. Nu pot să spun că m-a atras ce am făcut la Finanțe-Bănci, mi-a plăcut facultatea, dar nu mă prea văd lucrând în domeniu. Deși matematica mi-a plăcut când eram mic, am mizat pe asta când am încercat și acolo. Când eram mic mergeam și la olimpiada de matematică, luam și premii… La litere am amânat lucrarea de licență vreo 2-3 ani. Am amânat-o tot crezând că o să o scriu încât să fiu mulțumit de mine. N-am mai scris-o, m-am luat cu altele… Între timp, am terminat cealaltă facultate. Deci mai degrabă s-au suprapus decât s-au legat, două filme cumva diferite.

  • Ce s-a schimbat pentru tine de la un volum până la cel de-al treilea, la care lucrezi acum?

Am citit mai mult. Nu mai eram atât de tânăr. În ”Gringo” erau unele poeme pe care le-am scris la 16-17 ani. Nu prea știam foarte bine ce voiam să spun. Era, mai degrabă, o antologie de poeme decât un volum, cred. Cine o să ia ”Gringo” și o să-l (re)citească, e apărut la Casa de Pariuri Literare, o să vadă. Sunt patru grupaje foarte diferite între ele, patru voci. Mi-e greu să îmi dau cu părerea despre poemele mele. Pe măsură ce am citit mai multă poezie, am început să scriu o poezie cu care mă împăcam mai bine. Și m-ajută, în sensul ăsta, că după ce scriu un poem care îmi place, indiferent dacă îl văd și alții sau nu, în seara în care l-am terminat și îmi place, mă bucur, mă simt împăcat cu mine.

  •  Ăsta e momentul în care e gata pentru tine un poem?

Eu lucrez mult pe un poem. Nu îl scriu într-o seară. Îmi ia uneori două săptămâni – nu că aș lucra în fiecare seară în alea două săptămâni – dar oricum, scriu mult și după, tai mult sau compun un poem din fragmente scrise în seri sau zile diferite. De-asta spun că în momentul în care simt că am terminat un poem, mă ajută. E o treabă îndeplinită.

  • Ai vândut poezie cât ai lucrat în librărie?

Am lucrat un an și un pic. Înainte, am mai lucrat câteva luni într-un anticariat. Nu erau înfiorător de multe cărți de poezie în librăria în care am lucrat eu. Se găseau de la Humanitas, de la Polirom. Dar nu pot să spun că se vindea foarte mult poezie. Cea mai vândută cred că a fost cartea Anei Blandiana, ”Variațiuni pe o temă dată”, apărută la Humanitas. Dintre cele de poezie românească. Se mai cumpărau traduceri, dar nici alea foarte mult.

  • Dacă ai alege un singur fragment din ce ai scris, pe ce ai merge?

Nu știu, am și versuri care îmi plac, așa cum am și unele care nu prea îmi mai plac. Din ”Proxima paradis”, citit mai devreme: ”mă trezesc în vise pe o planetă pustie/ unde încrederea în tine nu moare ca să învie”.

  • Tu cum resimți poeții contemporani, ce îți atrage atenția?

E greu de răspuns. Pot să vă spun poeți contemporani care-mi plac foarte mult, dar s-a mai văzut că nu-mi place să fac liste, îți încheagă prea mult încrengăturile. Cred că sunt oameni obișnuiți care simt nevoia să se exprime sau să exprime niște lucruri anume și dezvoltă și atenție pentru felul în care o fac, îi preocupă să se gândească la asta.

VIDEO LECTURA Radu Nițescu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.