De la poetica libertății la represiunea poeziei și înapoi

Când e poezia proastă? Asta ar fi una dintre cele mai bune întrebări pe care le-am primit la Colegiul ”Cantemir-Vodă” la întâlnirea cu elevii de Ziua Poeziei. Răspunsul pe care l-am dat cred că mai bine îl pot reda elevii. Eu deja mă gândesc în ce fel aș putea să îmi explic mie faptul că pe măsură ce poezia e mai bine văzută într-o țară, pe atât mai aprigă este represiunea la adresa autorilor în viață.

E cazul lui Aleksandr Byvshev, condamnat la șapte ani de închisoare în Rusia, după ce a citit un poem nepotrivit cu agresiunea lui Putin în Ucraina. Sau al modului în care ne uităm la cultul pentru tradiția poetică în Georgia ori în Armenia. Iar dacă vrei să îți dai seama care sunt direcțiile vii astăzi în aceleași locuri trebuie să treci peste adevărate baraje de oficiali și resentimentari mai mult sau mai puțin lirici.

S-ar putea să doar rezultatul normal al lumilor în care listele de nume au înlocuit argumentația doar ca să nu fie citite textele originale. Sau e doar o teorie… Încă mai urmăresc uimit poeme care vin din Ghana sau Australia și abia ne dăm seama că poezia poate să fie și fără legături de rudenie cu eșafodajele estetice consacrate. Dar încă și mai mult: Uite ce multă lume e gata să îți spună cum se face poezia. Așa bine știu atâția… și uite în ce situație suntem… De-asta zic, nu e poezie importantă despre care să nu fi spus cineva la un moment dat că e proastă. O fi și invers?

Elevii de la Colegiul ”Cantemir” chiar pun întrebări care îți arată ce contează din poezie pentru ei

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.