Prima lectura a celor zece manuscrise pentru debutul la Casa de editura Max Blecher

Volumele primite de la Claudiu Komartin pentru jurizarea debutului care urmeaza sa fie ales la sectiunea de poezie din concursul Max Blecher/ Herg Benet mi-au sunat asa la prima vedere. Aman putin trimiterea notelor pentru ca vreau sa le revad.
Orice comentariu ma poate ajuta, asa ca nu va abtineti:

Antropoesis – cel mai bun lucru este titlul ciclului de poeme. Versurile sunt scrise intr-un raspar care le dezavantajeaza. Autorul insista asupra jocurilor de cuvinte facile intre referinte care nu par deloc relevante pentru text.

camera dinspre apus – aduna o serie ofertanta de strategii poetice. Vocea lirica este clara si are rabdare sa construiasca imagini. Impartirea volumului in trei sectiuni (atunci, acum, niciodata) ofera indiciile unui demers ordonat de expresie poetica. Ii reusesc formularile nostalgice, chiar daca, uneori nu se indeparteaza prea mult de o imagine consacrata: “recunosc într-o zi ploioasa umbrela ta printre miile de umbrele/ ce aluneca pe bulevard ca florile lasate pe apa”.

cu degetele murdare de vopsea – noteaza comportamente si detalii care reusesc sa formeze o imagine vie a unei identitati. Are claritatea pe care cu cativa ani in urma o aducea in mediul online L.Diamandi si un plus de maturitate. Lipsa de crispare devine aici o calitate cu atat mai mult cu cat poemele par atent curatate de orice ar fi in plus sau repetitiv intr-un mod inutil: “si apoi am luat toate astea/ asa, cum ai lua de colturi un cearceaf. le-am înnodat si mi-a trecut prin cap/ ca poate ar trebui sa ma prefac/ ca-mi pare rau, ceva/ de genul asta”.

zeii platanelor mixeaza pentru tine – Este un poet al actiunii limbajului. Taietura alerta a versului retine o energie a limbajului pe care o doresti exprimata:”…si schimbarea la fata latenta/ desfasurat continuu un sul de hârtie igienica/ cu mici aschii de luciditate/ firimiturile ramase din felia ta de realitate/ unica irepetabila cuminecatura/ în câteva secunde/ totul devine roz/”

egografii– Construieste confesiuni care urmaresc linii de forta poetice, uneori isi submineaza forta versurilor pentru a insista asupra autenticitatii: “mi se parea ca timpul are suflet de porn star si mi-a fost frica”

re: epistola din filipeni – construieste un “mediu”, o lume expresiva: “iubirea lui nenica pentru filipeni era mare/ pentru el moartea era un câstig/ iar viata lozul cel mare/ nenica era ceapa din salata care niciodata nu-i/ într-un singur loc/ el poate fi gasit în fiecare casa din filipeni/”

La o ţigară cu umbrele – acorda o atentie deosebita sintagmelor si cuvintelor cu forta plastica. Problema pe care o are de rezolvat este o senzatie de coplesire a textului cu efecte pe care pare ca nu le controleaza intotdeauna. Poemele sale creaza o senzatie grunge, de margine ce braveaza prin imagini intunecate si ironie amara. De multe ori, insa nu reuseste sa se indeparteze prea mult de simbolizarea plata cu toate ca foloseste elemente inedite:”Orașul negru geme-n omul negru/ În negru se prelinge cerul negru/ și negru se viseaza asasinul/ dar negrul nu există, există numai vinul.//”.

manuscris dumitru vlad– De multe ori demonstrativa, poezia din acest volum urmareste o biografie cu elemente poetizate. Demersul se opreste intr-o serie de poze (unele in miscare): “Fugi.sau lasă. în urma ta/ aerul scrijeleşte gemete pe plamâni/ să le facă şi petalelor ălora/ din faţa blocului, loc,/ numai în tine.//”.

Șoapte în casa scării– UN demers de identificare a elementelor care constituie lirismul elementar. Dincoace de simboluri dar pe granita inselatoare a imaginarului folk (stante estetizante la situatii minore cu tot cu metafizica moralista):”Am făcut câteva chei din lemn de fag, ca să fiu pregătit pentru cazul în care voi întâlni o uşă.
Broscuţa ţestoasă are nisip pe carapace. Ea foloseşte nisipul pentru a deschide apa din valuri.”.

sarbatoarea papusilor rase in cap– Poezia unei investigatii cu elemente mitologice in fiziologia sensurilor:”Domnule corp, ai în tine un bărbat sau o femeie?/ Fiecare ar trebui să mai aibă, pe lângă astea două, un/ animal de companie în// Creier.//.”

2 comments on “Prima lectura a celor zece manuscrise pentru debutul la Casa de editura Max Blecher

  1. Zvârluga spune:

    Bună şi bună să-ţi fie judecata, Răzvan. 🙂

    Nu prea mi se pare “fair” (în sensul de “complet”) să judec un volum de poezie, doar după câteva mostre-versuri sau titlu.
    Pentru că întregul său îmi poate confirma sau dimpotrivă, răsturna această primă impresie.

    Totuşi, doar ca impresie şi doar din perspectiva unei cititoare, mie mi-au mers acolo unde simt eu poezia:

    “camera dinspre apus” – un plus şi pentru acel “niciodată” care subminează subtil un firesc “mâine” pe axa: trecut, prezent şi nu viitor, ci suspendare, iar imaginea “umbrelelor ca florile lăsate pe apă” îmi aduce o emoţie umedă cel puţin acolo sus, în podul palmei.

    “cu degetele murdare de vopsea” – simplitatea nodului care după ce l-ai făcut, despică firul gândului.

    şi mie mi se pare “Antropoesis”, un titlu bun, dar e musai să aibă conţinut, aşa cum o copertă sugerează şi păstrează identitatea textului.

    “Şoapte în casa scării” – are un ecou titlul :), iar o cheie din fag îmi deschide plăcut uşa unui simbol, însă nu mi se pare inspirat acel diminutiv, “broscuţa”.

    “egografii” sună bine titlul, dar parcă nu mă convinge versul ales, în sensul că nu-mi dau seama cât de puternică este spovedenia 🙂

    “re: epistola din filipeni” mă trimite la “eu cred că veşnicia s-a născut la sat” – Blaga şi-mi place să plutesc uneori, în genul ăla de evocare, dar parcă numai la Blaga, pentru că acum simt că m-ajunge din spate şi mai puternic: “eu cred că veşnicia s-a născut la site.”

    Şi eu mă opresc aici.
    but the show must log on 🙂

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: