Domnule,
Ca oricine, am oful meu, mai/mereu el e legat de ce fac
alteori de ce ne amintim
şi, foarte rar, de cum se tradu-/ ce tot. Din când în când îmi ima-
ginez cum ar suna ce îmi tre-/ ce prin cap în varianta du-
blată cu o voce indife-/ rentă, ca pe casetele v
hs piratate în comunism.
„fuck off!” spunea personajul şi/ îşi ridica gulerul unei
Haine de ploaie eterne şi/ vocea feminină dubla în
Română, brusc serenă: „dispari!”/ şi, apoi, apăreau toţi morţii
Ca oricine, am oful meu mai/ mereu el e legat de ce fac
Uneori eu, alteori alţii
Între o dictatură şi un stat democratic/ avem o diferenţă simplă
Cum se răspunde la două cu-/ vinte spuse direct: fac şi of
Şi oricâte traduceri ar fi/
oricâte variante de voce/ în fundal, totul se reduce/
la două răspunsuri pe care le/ poţi primi de la preşedinte
sau încearcă să înţeleagă/ de ce îi vorbeşti ca şi cum n-ar
fi fost cuminte, sau, îţi spune/ el, ce mai faci, ce îi zici… şi ştii…
că minte
foarte bun.
mai ales partea asta: „Din când în când îmi ima-
ginez cum ar suna ce îmi tre-/ ce prin cap în varianta du-
blată cu o voce indife-/ rentă”, dar nu numai.
imi place si felul cum e construit si rimele interioare si tot restul
Umbra lui Romeo şi a Julietei sale
Casele vechi seamănă cu oamenii bătrâni- sunt pline de amintiri…
. Stă întins, cu mâna lipită de corp, cealaltă a pierdut-o în primul război, cu ochii aţintiţi mari spre fereasta afundată în întunericul compact. „Hei, m-auzi?”, se aude un scâncet.
Erau doi prieteni, unul avea o logodnică. Logodnica avea patrusprezece ani. Săruta ca la două zeci. Iar el se simţea ca un rege al Franţei. Au fost ucişi toţi trei. Martor a fost întunericul. Acum, tot ce se numeşte fum, are particule de om, tot ce se numeşte flacără are particule de suflet. Îndemnul, trebuie să trăieşti, l-am auzit de la o stea care a dispărut chiar a doua zi.
Suntem asiguraţi că morala se află actualmente la loc de cinste. Locul de cinste este ascuns într-o peşteră plină cu bijuterii furate. Morala publică este apriori suspectă. Gândirea devansează orice, uneori şi glonţul. Moralitatea este discontinuă. În pauze au loc cele mai mari masacre. Există şi negarea şi refuzul, nu sunt aceleaşi lucruri.
Adesea , printre ore solitare, când Soledad plutea în văi stelare, tăcerea-şi scutura hermina, iar Herr professor ne preda latina. Mă pomeneam vorbind fără cuvinte, cum nu mi se-ntâmpla nainte, mă întrebam ce este nebunia, pe care continent e România, eu ascultam balada lui Manole, departe de sofisme şi de mode…. Ziua-i masivă, albă şi rece ca un colegiu pentru colege, numai iubita, doar ea se zăreşte într-o oglindă ca ochiul de peşte. Trece cu trenul omul cu trenciul luat pe-o hârtie de treisprezece, numai iubita în nouri se scaldă, ziua-i masivă, rece şi albă, numai iubita, subţie şi naltă este. Iar eu sunt în lumea cealaltă.
Închis abur după amiaza în grilaj, vax! Strigă gardianul, vagmistrul, ministrul, marxistul, vax.! Dar unde este umbra lui Romeo? Dar a Juluietei sale? Înger trenul înaintează cu degetul pe bute, ah, Voronca. Rupe serenada maşinilor de lux. Sena – praştie între surâsuri, Celan, Gherasim Luca, asta este situaţia. Violoncelan, poloncel, feldspat. La câţiva paşi liniştea s-a deschis coridor. O fată s-a trezit din mahmureală şi scrie la calculator nişte chestii cu care reuşeşte să provoace un al cincilea răzoi mondial. Drum,dinam, bandajat excepţional. Romeo, Julieta, Punct.
Boris Marian
„ciine eşti, cine sunt
ce mai beau, ce mai cânt…”
Bună ziua
Mă iertați că vă deranjez, vin cu rugamintea la d-voastră să ne sprijiniti cu un logo campania umanitară ”Să fim oameni…”( http://safimoameni.blogspot.com/) Dorind din această campanie să ajutam cât mai mulți copii.Aștept răspunsul d-voastră la pagina de e-mail safimoameni@yahoo.com.Vă rog să-mi trimiteți și link-ul blogului d-voastră
Vă mulțumesc frumos!
Împreună putem schimba vieții!
Campanie initiata de site-ul Pantocrator.ro
ma regasec in oful tau