Atelier de Poetică Relațională
Festivalul Național Gellu Naum
28-29 mai, Brezoi, 2010
Participanții finaliști au fost invitați la un atelier de scriere creativă care a debutat cu proiecția primelor 10 minute din filmul „Les Maitres Fous” Maeștrii nebuni, o peliculă documentar de la jumătatea secolului XX (1957) care documenta experiențe mistice la Agra. Conform lui David Esrig, care a folosit acest film pentru a le explica actorilor săi de unde vine poezia lui Gellu Naum, acest film era cunoscut poetului care descoperise aici confirmări ale propriilor sale viziuni.
1. Prima etapă a atelierului a constat într-o formulare a categoriilor pe care participanții le folosesc atunci când citesc poezie
Poeme
Care transmit/ care nu transmit
Au impact/ nu au impact
Se raportează
La o realitate personală /la o realitate impersonală
2. A doua etapă a presupus alegerea unui cititor din sală pentru poemul fiecărui participant
3. Cel care a citit a redat ce a receptat din poezia primită, iar cel citit comentează (confirmă sau infirmă) dacă intenția sa a fost cea receptată de cititorul pe care l-a ales. Se poate discuta de ce a fost așa.
4. Cel care a fost citit îi scrie celui care a citit un poem relațional: pe baza întrebărilor pe care le adresează cititorului compune un poem în 8 minute.
Întrebările stabilite de participanți au inclus:
– Ce te dezamăgește cel mai tare?
– Preferi mama sau tata?
– Ai idealuri înalte?
– Trei lucruri care te definesc
– De unde ți-ai luat oja?
5. Citim poemele rezultate
Acestea au fost poemele scrise de participanți:
poemul Dianei Laura
O să vină o vreme când cireșele s-or coace
și-n fundal de chitară vei vopsi orice munte
Într-o toamnă târzie vei uita amănunte
Îmbrăcată în roșu nu vei știi ce vei face
O să treacă o iarnă și prin sloiuri de gheață
O să joci propriul rol într-un film polițist
O să uiți de culori, o să uiți că exist
Eu sunt VERDE și tu mi-ai dat viață
de Andrei Lasc
poemul Andreea
de unde ești?
te ascult…
îți place să vorbești mult?
ce zodie ești?
iubești?
ești singură la părinți?
mai minți?
nu te cunosc
nu știu ce vreau, ce să te întreb.
nu știu nimic concret, corect.
e prima oară când te văd
e-absurd… e mut
de Adana
poemul Biancăi
Bianca este cititoarea poeziei mele
pentru că ea nu primise poem
iar eu cred în întâmplare
vreau
Cititoarea mea să-mi rescrie poemul ,
după forma gândurilor ei
am ocazia să văd chipurile pe care poate să le ia un text
dacă Bianca receptează poemul
atunci știu că m-am scris,
și fără să vreau… am desenat-o
și pe dânsa
de Roxana Baltaru
poemul Roxanei
m-am gândit azi la nunta țigănească
a adus-o Roxana îngânând cântece folk
în timp ce își unduiește codițele mute și
ne zice focoasă despre țara ei
Roxana m-a făcut să cânt trenului
să ne poarte mai repede prin sufocarea sudică
mă face și acum să râd mijind ochii
pe poemul acesta când pe sub
masă dansează step în cizmele de motan
această mică Pocahontas își
desenează cerceii de plastilină peste
nunta țigănească despre care voi scrie
de Deniz Otay
poemul Ancăi
riscam să mi se arate infinitul,
să mi se întindă adevărul pe-o bucată
bună de hârtie de parcă aș fi mânjit-o cu cerneală
când credeam că ai deschis calea spre tot ce e închis
clipind.
ți-ai îngropat visele-adânc în inima visării
ai dat startul la mister.
de Rânja Daiana
poemul Corinei
Corina merge doar cu trenul la București
și cumpără oja roșie
vrea ca tata să o iubească
la fel cum, acum 10 ani
își iubea nevasta
nu e o fată pe care o vezi în fiecare zi în vitrine
Doar noaptea. din sârme, ies corine cu genele rimelate
Tata-și alege corina făcându-i model din ojă.
De Mihaela Matei
pentru Nadia (sau cum e să lași)
pe când sforăie încet în gama si dintre
umerii lui mari/ el dirijează praful din jurul lor adică
inventează un nou timp în care
mama
n-o pune să danseze step de crăciun.
în fiecare seară o
pescuiește din tooooate
visele vii să-i măsoare distanța dintre
mâinile ei care caută cu
mâinile lui care caută
mai bine uită-te la ceas, stop. lasă-mi trupul amprentat, băiete. Că doar
nu suntem singuri pe planetă
de Andreea Teliban
poemul Daianei
Daiana, când seara ochelarii ți-așezi pe-o noptieră,
lângă lampa amorțită. te uiți în oglinda de deasupra?
Și când adormi te visezi cuvânt de poezie? Sau
Negura tristeții zilei care tocmai a trecut nu te lasă să visezi?
Printre pașii tăi zilnici ți se strecoară oare
gândul că tot ce te sufocă ar putea
să dispară în propriile-ți versuri?
de Neagoe Anca
poemul Gabrielei Lazăra
Îți plac…
Hmm, o întrebare stupidă care nu ar trebui
Să-mi deșire gura însetată de cuvinte.
Nu o cunosc, totuși o știu din versuri
Prea fragile pentru a fi înțelese
Iubește frumosul și feericul o adoră…
Te place, dar te impresionează cu aripi deșirate din
adâncul firii
de Amalia Băcan
de Popescu Nadia
poemul Roxana
Momentan îmi vin în minte întrebări obișnuite ale unei conversații între prieteni.
Numele? Ce vârstă? Ce oraș? Cum, unde, ne-am mai văzut undeva?
Dar apoi, da, știu, trebuie să iau seama la poezie.
Mi-ai furat cumva ideea cu ipostaza feminină ieșită din piele?
Matei ăsta, e evanghelistul? Imagine fictivă?
Ce întrebare să-ți mai pun? Cam asta atât
ce-mi fierbe mintea acum.
de Horvath Bianca
Adana
Ei îi stă bine oricum…
Se descurcă la toate…
Spală, scrie, gătește, dar cel mai mult-doarme.
E de treabă…
Dar nu trebuie enervată… s-ar putea să iasă cu scântei.
Cu ordinea are o problemă… s-au certat demult.
Dar n-am ce să spun…
E adana și nimic mai mult…
de Ciprian
poemul Denis
Nu o deranjează aripile ei
mult prea lungi
ce demult nu mai folosesc la zbor,
ci la mers.
Știu că a refuzat să mai lupte
cu morile de vânt din gândul ei,
lăsându-și aripile să crească.
Cu un picior afară din propria viață
precum un schiop pus pe fugă
se îndeaptă grăbită spre zări lumina
cu lumină
tot mai departe, dar mai curând
lasă-mă să cred că te copleșește
complexitatea conturului
ce încearcă să te cuprindă între limitele lui.
Sau cel puțin așa pare.
Caută-mă să îți spun ceea ce acum
nu știu să îți scriu.
de Corina
Secârceanu Raluca
Firea ei calmă, aerul pe care ți-l lasă te copleșește.
Îți dă o impresie tandră, dar fără să îți dai seama
Răzbunătoare
Romanticitatea și fineșea ei te lasă fără cuvinte.
Îți dai seama sigur că e o fire iubitoare
de Gălătușe Loredana
Gabi despre Amalia Băcan
Ajută fluturii
bolnavi de melancolie.
să zboare în
vorbe directe
pentru a se
înălța a cer.
Gabi despre Nadia Popescu
Se ridică
deși doborâtă
pe trepte calcă
pe cioburi
să ajungă la capăt
La Festivalul Gellu Naum ediția Națională au fost nominalizați la secțiunea de poezie:
1. Albulescu Synthia, CN „Ion C Brătianu” , Piteşti
2. Baltaru Roxana – CN „Petru Rareş”, Suceava
3. Ciucă Corina –CN „Gh. Şincai”, Bucureşti
4 .Goreac Andreea – CN „Petru Rareş”, Suceava
5. Hîncu Larisa – CN Mihai Eminescu – Iaşi
6 .Horvath Bianca – CN „Mihai Eminescu”, Oradea.
7..Lasc Andrei Cătălin – CN „N. Grigorescu” – Câmpina
8 Lazăra Elena Gabriela – Liceul Teoretic Balş
9 Matei Mihaela – Colegiul Agricol Fălticeni
1o Neagoe Anca – Liceul „N.Titulescu” , Braşov
11 Nedelcu Pavel – CN „Mihai Eminescu”, Iaşi
12.Nohit Diana Laura – Scoala Generală 25 – Braşov
13 Olteanu Ciprian – CN „M. Eminescu”, Bucureşti
14.Otay Deniz CN „Petru Rareş”, Suceava
15.Popescu Nadia Miroslava – Grupul Şcolar Borşa
16 Rînja Daiana Elena – Grupul Şcolar Borşa
18 Robitu Adriana – CN „Mihai Eminescu”, Bucureşti
19 Segârceanu Raluca – CN „Nicolae Titulescu” , Craiova
20 Teliban Andreea – CN „Petru Rareş”, Suceava