Mi s-a parut că nimic
nu e aiurea. că oriunde
de obicei ești alergic,
să mergi să faci puncte,
poți oricând să tragi
aer în piept, să o faci
să pară ca prima oară,
când nimicul a rămas pe-afară.
Se auzea din cd…
când încă mai era zi
și crengile vii
agățau nori străvezii.
Se întuneca și, cum era destul de devreme,
ne-am trezit că nu avem destule perne
prin jur. Ne-am apucat să strângem de prin casă
lucruri moi, dar noaptea fițoasă le întingea deja în gem
Acum un an si jumatate cotrobaiam cu Constantin Vica pe culoarele de la MoMa in New York. Dupa vreo ora de opere de arta importante lucrurile incepeau sa se amestece. Trebuia sa fac efort sa le separ si asta era cam ametitor. Dintr-o data, in aglomeratia aia de capodopere printr-o deschizatura in zid m-a lovit imaginea unei uriase pete de culoare.
In zgomotul acela continuu de capodopere un tablou pulsa si schimba complet raportul de forte dintre cel care cauta si tabloul cautat.
Mai vazusem doar reproduceri dupa tablourile lui Mark Rothko dar in dupa amiaza aceea a fost prima data cand m-am trezit inghitit de un tablou. Exact senzatia pe care o aveam atunci cand pe marginea unui hau incepeam sa am vertij. Dar niciun vertij pe care l-am avut vreodata nu se compara cu experienta pe care am avut-o atunci.
Si totul are o explicatie (un documentar BBC dintr-o serie intitulata puterea artei):
Un Cristian a dat ocazia Norei Iuga sa trimita o scrisoare vorbita Angelei Marinescu.
Asculta mai multe audio Blog
Despre nedreptate si orgoliu, despre omul gol si adevaratele haine ale imparatului si despre premii si glorii care cui apartin aici puteti asculta in limba „celei mai batjocorite tari din cele patru puncte cardinale”.
Doua filme umbla libere cu chestii poetice prin festivalul de la Venetia. Unul vine din partea unui independent convins ca Amos Poe si este o alta prelucrare dupa Comedia lui Dante. Poate intr-o zi o sa caut aparitiile in film pe care le-a capatatin timp poemul. Pana atunci uite un trailer 2.0 zice prezentarea.
Regizorul a tot zis ca ideea fundamentala care l-a urmarit in proiectul asta a fost libertatea creativa. Mai exact s-a bazat pe faptul ca ideea profunda si ajutorul primit de la prieteni pot duce la un film chiar si atunci cand nu ai la dispozitie milioanele unui film „industrial”.
Altfel se pare ca filmul a fost facut doar din banii regizorului, cu o limita de buget care a urcat pe la 12.000 de dolari. Aproape 40% au fost pentru drepturile de a folosi diferite bucati muzicale si cam tot restul pentru post-productie. Poe a vrut sa aiba in film piese de Philip Glass (inParadis), Tom Tom Club (Purgatoriu) si Sonic Youth (Infern). Altfel pentru film a folosit o camera obisnuita, Olympus 1050 care nu trece de 200 de dolari.
Ce a iesit arata asa si eu ma bucur ca unele cadre fix kitsch dau onorabil atunci cand sunt bagate in viteza 🙂
Dante’s Divine Comedy from Dawn Of Man on Vimeo.
Partea fericita a povestii de azi e altfel. Intamplator tot la Venetia o sa ruleze si filmul asta, The Happy Poet. Dar e o comedie. eu unul abia astept sa vad cum un baiat care scrie poezii n-are ce face si se plimba cu o toneta cu hot-dog cum altfel decat vedetarian. De aici vedeti si voi cum suna: