Toate articolele scrise de Răzvan Țupa

exista tot felul de oameni. unii, pe care o sa-i intalniti in lumea literara, sunt asa:

Postul meu de acum cateva zile agita apele intr-o gasca literaturnica din orasul lui Mazare despre care am mai vorbit.
Cam asa se argumenteaza intr-o dezbatere altfel simpla si clara. legea spune ca prietenul lor a abuzat, iar daca eu imi permit sa ma amuz de asta primesc urmatoarele argumente.

comentariul spunea asa:
1.plagium | nuamadresadeemail@yahoo.com | IP: 79.117.10.186

stii ce-i teribil de amuzant? cu cat te agiti mai mult sa pari competent, serios, relaxat sau cu simtul umorului (dupa caz), cu atat mai mult ma convingi ca-ti sunt straine cele mai elementare resurse pentru un intelect mediu… si ca exact ce incriminezi la ceilalti ti se potriveste ca o manusa: urechismul, mediocritatea, fanfaronada, bombasticismul, semidoctismul si, fireste, obsesia aia psihanalizabila – tabloidismul. chiar si acest articol, aparent serios, e o fanfaronada demna de Antenele lui Felix. ‘gravitatea’ falsa cu care insiri nimicurile de mai sus imi aminteste la fix de mutra grava cu care Madalin Ionescu isi prezinta “cazurile” la Acces Direct. acelasi lucru imi inspira si maimutarelile de la asa-zisele tale Poetici ale mundanului… hai, recunoaste ca esti tabloid, si chiar un pic travestit. ca n-o sa radem de tine :))

Ca si cum daca eu as fi prost, travestit (sesizati si alaturarea competenta de calitati), urechist, fanfaron (asta cred ca e foarte amuzanta la Constanta), semidoct, sau orice manusi as mai purta s-ar schimba legea si ar fi brusc moral un mic abuz de coltul blocului doar pentru ca prietenul lor constatean a calcat pe bec.

si ca sa nu risc sa fiu luat drept paranoic recunosc eu de pe acum sunt paranoic si e asa amuzant in asemenea momente:

79.117.10.186 server location: Constanta in Romania

altfel toate sunt la locul lor. Nu mi-am inchipuit niciodata ca le-ar lipsi ceva bibliografie la sectiunea tabloid. dar cat sa rizi de asa ceva. cu logici de prietenie de genul asta sunt oameni care si-au luat zilele. Nu de alta… dar pentru cine? Pentru copii lui „ba tu!”?!

cred ca m-am amuzat destul si cu o lipsa de simt al umorului care ma caracterizeaza o sa imi permit sa le asigur intimitatea comentariilor lor docte de acum incolo si o sa-i rog pe aceasta cale sa isi aminteasca faptul ca parerile sunt libere dar nu obligatorii si ca sunt sigur ca prietenii lor gusta mai mult logica dezbaterii cultural-moralizatoare in termenii revolutionari de mai sus. revolutionari maoisti, evident.

Cam asta-i motivul pentru care e bine sa nu luati decat cu mare moderatie in serios comentariile de la care le veti primi de la tot felul de tineri consacrati pe scara blocului de poezie si literatura in general. Competenta lor s-a oprit candva intr-o gluma cu amicii. asa ca nu puteti sa va bazati decat pe voi.

Bucurati-va atata timp cat colegii vostri inca nu au devenit o asemenea gasca. Partea proasta este ca asta nu e decat una dintre gasti. Dar acum sper ca o sa stiti sa le primiti recomandarile cum merita ca sa nu va treziti deziluzionati.

P.S. cand o sa va plictisiti va invit sa mergeti cu + la cea mai mare rezolutie a hartii din Constanta care arata unde este ip-ul comentatorului de literatura. Si o sa aveti o mare si paranoica surpriza. Centrul Militar Constanta, o ocupatie cel putin fistichie sa imi spameze mie blogul pentru un trebaluitor prin Centrul militar. (bine, in realitate nu e decat un bar imi spune un prieten, dar ce amuzament paranoic am pierdut) Dar acestea nu sunt decat deliciile paranoice cu care fracturismul s-a hranit si i-a facut bine (sort of).

Bine ati venit in Bercenia

Din cand in cand cei mai multi ajungem in Bercenia
ceilalti se impart in doua categorii: cei care nu recunosc
de fapt ca ajung si cei care, in sfarsit,
nu ajung deloc.
iar acestia din urma nici nu stiu ce pierd.

dimineata plecam pe sub soarele inca umed
ori ramanem sa dormim mai departe
altii ne uitam fix in soare si
visul nici macar nu se intrerupe

formele incep sa fumege
ne plimbam dintr-un loc in altul
cu toata lumea dupa noi
intre pietrele uriase dintre ce a fost si ce va fi,
orbitoare Bercenia scapara

lungi alei intesate de capete ale fiecarui drum pe care
il facem

Ce trebuie sa stie cei care intra in lumea literara

In ultima vreme am fost pus de mai multe ori in situatia de a raspunde pentru alunecarile colegilor mei pe diferite site-uri literare. Fie ca tineri scriitori candva promitatori se baricadeaza in zona prejudecatilor jenante, fie ca la fel de cruzi experimentalisti sunt gata sa calce in picioare orice regula a coerentei doar ca sa se simta bagati in seama, aceste gesturi risca sa fie confundate cu „mediul literar”.
De fapt, ceea ce pot spune este numai ca, in lipsa unui cadru serios in acest domeniu specializat, seriozitatea ramane datoria fiecarui participant in parte la schimbul de idei.

„Plagiati sunt doar prietenii”

Acum jumatate de an eram acuzat ca incurajez plagiatul si nu respect drepturile fundamentale ale unui autor. Din punctul meu de vedere era o dezbatere valida despre ceea ce un drept de autor poate sa acopere si ce nu. Nu m-ar fi interesat o asemenea discutie daca nu as fi avut impresia ca Mugur Grosu, cel care era gata sa faca un mic altar in fata legii dreptului de autor, nu mi s-ar fi parut cat se poate de onest in opiniile sale.
Deunazi descopar ca tocmai revista in care opinia lui Mugur Grosu era publicata ca unica perspectiva asupra problemei (daca ignoram banda desenata care arata defapt cine reclama dreptul de autor) isi da seama ca mult mai ofertanta din punct de vedere literar este intertextualitatea. Sigur, este doar o ironie pentru ca a cita un text in intregime fara acordul autorului nu este deloc intertextualitate ci doar incalcarea legii.
Si asta nu este o opinie a mea. E o lege care in nemernicia ei sustine ca

Art. 10. Autorul unei opere are urmatoarele drepturi morale:
a) dreptul de a decide daca, in ce mod si cand va fi adusa opera la cunostinta publica;

Acum, in virtutea drepturilor pe care colegul Grosu le apara ar fi frumos sa se autosesizeze. Dar, cum stim ca totul este interpretabil, ridicolul situatiei stim ca ar putea duce totul intr-o zona a tabloidizarii excesive.

Imi pare rau ca nu ma pot abtine atunci cand ma lovesc de schimbari urechiste de atitudine mai ales din partea celor in care la un moment dat am crezut. Dar e dreptul lor sa se razgandeasca. Eu unul m-am plictisit sa ma mai amuz. asa ca incepand de spatamana viitoare am 2 propuneri de schimbare a poeticilor cotidianului. Si o surpriza care nu e a mea, e a lui Andrei Ruse.

prima este legata chiar de noua cafenea din Cotroceni, Arts Concept Cafe – curand o sa lansez Concept. lecturi relationale, unde o sa citim. atat. o sa citim carti noi, carti care ne plac, carti.

Brandul de tara frunza care incearca si ea sa acopere ceva care nu e doar din Romania dar de ce sa nu promovam si Ucraina, Cehia, Slovacia, Serbia, Ungaria si un pic Polonia

Cum vedeta zilei este brandul turistic imi place ca marea problema este a cui e frunza.
De unde ma uit eu, inca si mai haioasa este reprezentativitatea sloganului. Vizitati gradinile din muntii Carpati suna cumva ca si cum ne-am juca. dar doar in romana. In engleza e cumva in cinci timpi Explore the Carpathian Garden
Treaba lor. Ba chiar mi se pare o afacere buna: de banii luati pentru promovarea unei tari (Romania) se promoveaza cu ocazia asta inca vreo 5 (Ucraina, Cehia, Slovakia, Serbia, Ungaria si Polonia.

In afara de asta „explore the garden” iti da cam 153 de milioane de resultate la o cautare. Altfel de unde a venit ideea tot google te lamureste. Aveti si voi grija ce titluri puneti la poze pe net pt ca s-ar putea sa platim de la buget inspiratia voastra.

acum slogan avem. unde punem gradina?

cam asta e si poezia mea