Toate articolele scrise de Răzvan Țupa
lirica relationala
Cristi Cotarcea ma intreba mai deunazi pe unde poate sa gaseasca mai multe despre poetica relationala. Cu exceptia povestii din poezine n-am stiut ce sa ii zic asa ca uite niste indicii, pana cand le dezvolt pentru Poesis International.
– poezia colaborativa
– poemul grila
– poeticile investigative
o parte din povestea relationala a aparut in romana in supliment la revista Stare de urgenta si poate fi vazut asa:
razvan tupa poetici relationale pt sdu
Frederick Seidel: Stroke
The instrument is priceless.
You can’t believe it happened.
The restoration flawless.
The voice is almost human.
The sound is almost painful.
The voice is almost human.
I close my eyes to hear it.
The restoration flawless.
The beauty is inhuman.
The terrifying journey.
O strange new final music.
The strange new place I’ve gone to.
The blinding light is music.
The starless warm night blinding.
The odor of a musk rose
Presents itself as secrets.
Paralysis can’t stop them.
The afterburners kick in.
The visitors can’t stop them.
I dreamed that I was sleeping.
Physiatry can’t say it.
I can’t believe it happened.
A handshake is the human
Condition of bereavement.
A thixotropic sol is
A shaken-up false body.
I know another meaning.
A life was last seen living.
A life was last seen leaving.
The summit of Mount Sinai,
the top of their new tower,
The stark New North Pavilion,
Looks out on New York City,
The miles of aspiration,
The lonely devastation.
I listen to the music
Nine years before 2000.
de Frederick Seidel
http://www.poemhunter.com/poem/stroke-7/
Impotriva pierderii vremii si o invitatie la limpezime
Ieri am pierdut foarte mult timp incercand sa inteleg logica de functionare a micilor si marilor gasti literare. Momentul e bun pentru asa ceva pentru ca majoritatea nu mai fac mare lucru asa ca ocupatia lor principala sunt mici gainarii moralizatoare. Din pacate imi dau seama ca orice incercare de a argumenta in fata lor este doar pierdere de vreme. In fond fiecare isi poate face crizele cum se pricepe. Pe mine nu ma intereseaza sa imi stric bunatate de momente paranoice cu jocurile lor de picioare.
Asa ca, succes mici gasti, succes mari sforari. Partea proasta este ca s-ar putea sa nu va treziti niciodata. De la o varsta incepi sa te confunzi cu jocurile tale iar slabele licariri care candva promiteau o iesire din cotloanele obscure ale prafului si pulberii culturale raman doar iluzii. Dar si aceste iluzii au importanta lor si personal sunt interesat mai mult de oamenii care fac ceva concret decat de cei care tin sa contorsioneze dezbateri. Eu unul o sa sterg cu spor toate offtopismele si grosolaniile care imi mai viziteaza spatiul comentariilor pentru ca intr-un tarziu am inteles si eu ca fiecare mananca ce ii place si ca asa e bine dar de ce sa il servesc eu?!
Recunosc si faptul ca speranta mea cea mai dementa este ca intr-o zi, cei mai activi dintre cei care promoveaza literatura in ultimii 2 ani, sa colaboreze intr-un proiect. Continuă lectura Impotriva pierderii vremii si o invitatie la limpezime