Lucrul care te frapeaza la comentariile de poezie de astazi sunt legate mai ales de ruptura pe care o sugereaza intre textele comentate si orice alt lucru contemporan. Am avut şansa să mă număr printre cei care au jurizat ultimele trei ediţii ale concursului de poezie din cadrul festivalului Licart. Anul acesta am fost entuziasmat să îmi dau seama că a devenit din ce în ce mai greu să departajez poemele nominalizate. Ca în fiecare an, m-am apucat să punctez poemele pe care le-am primit de la Radu Herjeu, organizatorul evenimentului, fără să am nici cea mai mică îndoială că foarte puţini dintre cei nominalizaţi în acest an vor continua să scrie poezie. Şi tot ca în fiecare an, pe măsură ce am citit poemele, am renunţat la ideea de a acorda punctaje pentru ceea ce aceste poeme promit, puncte de încurajare. Şi asta pentru că poemele pe care le-am citit (chiar dacă uneori pripite, alteori înşelate de rezonanţe facile) conţin deja, toate, reperele unei hărţi poetice contemporane. Mai mult decât oricând, demersul jurizării poemelor semnate de tineri mi-a acordat ocazia de parcurge aproape toate zonele vii ale poeziei care se scrie astăzi.
Am avut surpriza să descopăr că poezia care începe să se scrie astăzi comunică din ce în ce mai clar cu tendinţe şi poetici contemporane din toată lumea şi am ales să arăt acest lucru în eseul de faţă. Cele patru părţi ale eseului încearcă să folosească alte instrumente decât eternele judecăţi de valoare plimbate de critica de întâmpinare de azi. Continuă lectura Poezia azi. Licart 2009 →

a bit of English for the new friends I’ve made in Szigliget at JAK camp.
fellow „workhoppers”, dear all

this is the po-ezine #02 with a bit of English some Hungarian and part Romanian. Have fun, each poet has one text in the e-zine, all programs descriptions are provided by Zsofi and I allowed myself to add the test-poem that made you laugh in the end of re:verse

pana duminica facem poezii la Balaton

de fapt traducem. de fapt corectam traduceri.

Dan si Diana sunt cei mai cuminti poeti cu care m-am plimbat pe undeva
ton semiton se intrec intre ei care e mai cuminte la Balaton.

azi a fost a doua zi de atelier. traducem trei poeti din ro si trei poeti din hu prin engleza dar
mai mult prin traducerile pe care Noemi (László) le-a facut de-acasa din romana in maghiara si invers.

azi erau niste oameni atarnati din cer. S-au invartit un pic cu parapantele inceeeet inceeet
si au disparut.

„O sa fiu ca mierea in fagure
Llichid la temperatura
camerei, sa nu-ti fie mila.
Sa te lipesti la perete cand imi dau drumul.

O sa fiu ca banii falsi
La ultraviolete n-o sa-mi vezi semnele
pe care trebuia sa-l ascunda prin colturile mele
vreun angajat constiincios al bancii.

Asa se misca sufletul. O coloana fara sfarsit
Din mana in mana, din carne in fier, ranjind,
ma schimb din forma in amorf si invers
intins pe paine cu unt si luat acasa.

Avem un raspuns, nu? sau cum?
Sunt atat cat vreti sa ma folositi
recunosc. Sunt gata
capcanele cu care tradez pe toata lumea”

e din poemul lui Adam Mestyan.