Cristi Cotarcea ma intreba mai deunazi pe unde poate sa gaseasca mai multe despre poetica relationala. Cu exceptia povestii din poezine n-am stiut ce sa ii zic asa ca uite niste indicii, pana cand le dezvolt pentru Poesis International.

o parte din povestea relationala a aparut in romana in supliment la revista Stare de urgenta si poate fi vazut asa:
razvan tupa poetici relationale pt sdu

The instrument is priceless.
You can’t believe it happened.
The restoration flawless.
The voice is almost human.
The sound is almost painful.
The voice is almost human.
I close my eyes to hear it.
The restoration flawless.
The beauty is inhuman.
The terrifying journey.
O strange new final music.
The strange new place I’ve gone to.
The blinding light is music.
The starless warm night blinding.
The odor of a musk rose
Presents itself as secrets.
Paralysis can’t stop them.
The afterburners kick in.
The visitors can’t stop them.
I dreamed that I was sleeping.
Physiatry can’t say it.
I can’t believe it happened.
A handshake is the human
Condition of bereavement.
A thixotropic sol is
A shaken-up false body.
I know another meaning.
A life was last seen living.
A life was last seen leaving.
The summit of Mount Sinai,
the top of their new tower,
The stark New North Pavilion,
Looks out on New York City,
The miles of aspiration,
The lonely devastation.
I listen to the music
Nine years before 2000.

de Frederick Seidel
http://www.poemhunter.com/poem/stroke-7/

Din cand in cand cei mai multi ajungem in Bercenia
ceilalti se impart in doua categorii: cei care nu recunosc
de fapt ca ajung si cei care, in sfarsit,
nu ajung deloc.
iar acestia din urma nici nu stiu ce pierd.

dimineata plecam pe sub soarele inca umed
ori ramanem sa dormim mai departe
altii ne uitam fix in soare si
visul nici macar nu se intrerupe

formele incep sa fumege
ne plimbam dintr-un loc in altul
cu toata lumea dupa noi
intre pietrele uriase dintre ce a fost si ce va fi,
orbitoare Bercenia scapara

lungi alei intesate de capete ale fiecarui drum pe care
il facem

(acest text a fost cenzurat pe un site literar in urma presiunilor executate de tinerii batrani literari)

„nu-mi plac femeile, iar repulsia creste exponential la travestiti…” ubiq. liq.

Tocmai mi-am eutanasiat pisica asa ca ma simt generos, Arian
si acum pot sa vorbesc si cu tine

am vorbit cu femeile si cu travestitii
tuturor le pare rau de tine. dar
mi-au spus ca nu e nimic in neregula nici cand
iti plac hainutele mai decoltate si nici atunci
cand esti femeie. nici macar una veninoasa.

dar parerea lor de rau m-a mirat
si am zis sa intreb „de ce?” Citește în continuare Arian. o melodrama →