Ko Un (născut pe 1 August sau 11 April 1933) este un poet sud-coreean enumerate printre favoriţii la Premiul Nobel pentru literatură şi în 2011. Este unul dintre scriitorii obişnuiţi să fie închişi, de-a lungul timpului fiind trimis de mai multe ori în spatele gratiilor. De fapt, an de an, înaintea anunţului official al câştigătorului de la Stockholm, ziariştii se instalează la uşa sa sperând să fie primii care îi iau o declaraţie proaspătului câştigător.
Ko Un este unul dintre cei care au fost traumatizaţi de războiul Coreean. În anii 50, înainte de sfârşitul războiului s-a retras pentru a deveni călugăr budist. După un deceniu a revenit în lume şi a lucrat ca profesor de poetică. În anii 70, pe fondul unei depresii acute a încercat de mai multe ori să se sinucidă. În perioada imediat următoare fost arestat de patru ori (1974, 1979, 1980 şi 1989) pentru că a protestat faţă de tulburările politice prin care trecea ţara sa, ultima dată fiind condamnat la 20 de ani de închisoare cu acuzaţia de trădare de stat. A fost eliberat după 2 ani. De atunci trăieşte în Anseong, supranumit “Oraşul Maeştrilor”. Abia la sfârşitul anilor 80, a primit permisiunea să călătorească în lume. Ko Un este un Bodhisattva al poeziei Coreene condus de un demon, exuberant, abundant, obsedat de creaţia poetică” a spus despre el Allen Ginsberg

O noapte lungă

Ridicasem cortul peste noapte
între Shigatse şi Latse.
Imediat ce a fost cortul pus
s-a stârnit o furtună.
Cortul tremura gata să zboare.

Apa a crescut
peste malul râului,
şi cu ea şi sunetul asurzitor al curentului.

Puţin mai devreme apa noastră dăduse în clocot la 80 de grade.
Nici vorbă de 100.
Mi-au fiert atunci şi frica şi resemnarea.

Viziuni uitate mi s-au şters.
Bubuitul râului creştea încă şi mai tare.
Nu-mi rămânea decât să fiu spulberat în torentul umflat.
Mi-am amintit chipul soţiei.
Mi-am amintit chipul fiicei.
N-aveam ce face cu lucruri ca adevărul.