caut un fascicul intens că au trecut niște oameni după ce am vorbit despre înălțimea ideală la care ar fi bine să își țină ochii melcul care prinde viteză ca să nu amețească și ne-au zis că suntem clienții lor preferați pentru că râdem la masă apoi s-au auzit adolescenții groaznici care am fost în unele zile eu și tu nu m-ai crezut fiecare cu puterea lui magică și le luăm pe rând cum strănută o girafă cum strănută o broască țestoasă cum strănută în spațiu un astronaut STATUTUL MIRACOLULUI SATISFĂCUT) sms depolarizat (precaut între ce mi s-a părut că nu te interesează și tot ce te lasă abătut am uitat că n-am putut decât foarte rar să am schimburi de prezență cu obiectele care contează acum mă uit la placa asta de lemn și îi spun poezia pe înțelesul skateboardului meu sigur că ar trebui să fie mai mult din picioare numai că spune tu un poem care să nu fie desfăcut din cel mai preverbal țesut

3 februarie- Miră corporală

vreun vixi, at the edge of e ce adun și recompun în săpun scăpat din mână pe picior și sărit iar la nivelul ochilor în mersul regulat al câinilor străzii tot mai rari în mesaje electronice eliptice în capul omului străzii care a împins pe cineva în fața tramvaiului din greșeală în contul unei datorii mai vechi în uruitul unui motor pierdut printre blocurile masive de lumină artificială și mută în laptele uitat pe frigider o lună după data de pe capac în recipientul transparent al mirosului de fructe proaspăt tăiate în spate în față într-o parte și în cealaltă încordare când întețire când încântare într-o scenă de șaptesprezece rânduri de păsări care trec pe cerul nopții cu burțile luminate doar de pe stradă aparatul foto nu le vede tind să le juxtapun doar eu și tu le știm acum și tot mai pun pentru cât nu sunt imun SUPUN MAGNITUDINEA SCHEUNATULUI) sms delirant (dejun în iar, băi băiatule încă o dată ești inoportun cum să crezi că are relevanță succesiunea de obiecte care apun semnalizezi pe unde te mai intersectezi notezi viața de zi cu zi a persistentului grăsun cât o s-o mai dai pe după prun ai ajuns să ai coșmaruri cu notițele rămase prin carnete înghesuite pe sub scaun încă un sac și încă unul în care să le pun până le citesc ca să am ce să îți spun altă dată de ce nu acum când peisajul îl propun perspectivei dinăuntrul desenului ce să mai învăț cum să mă opun

1 februarie- Miră corporală