Arhive etichete: București

20 septembrie – ultima zi de înscrieri pentru artiști la cea de-a doua ediție a Collage Festival București

20 septembrie este ultima zi de înscrieri pentru artiști la cea de-a doua ediție a Collage Festival București, arată un comunicat. Programul eclectic al evenimentului invită la experiment.

 Creionetica, în parteneriat cu Celula de Artă, Să fiți cuminți și Asociația Green Hours au conceput un festival menit să promoveze arta colajului, care deși are mulți artiști reprezentanți în România, nu se bucură de atenția cuvenită. Între 25 și 27 octombrie la Green Hours, sub titlul Playing with reality, organizatorii propun un program ludic care subliniază eclectismul și flexibilitatea artei colajului, invitând totodată artiștii interesați să înscrie lucrări în festival. Termenul limită este 20 septembrie la ora 23:59, artiștii pot înscrie maximum cinci lucrări folosind formularul de pe site-ul www.collagefestival.ro, iar câștigătorii vor fi anunțați prin email pe data de 7 octombrie 2024. Lucrările selecționate de la 30 de artiști vor fi expuse timp de o lună, începând odată cu deschiderea festivalului, pe 25 octombrie, iar festivalul va promova artiștii respectivi și prin realizarea de portofolii digitale găzduite pe platforma online. Primii trei artiști selecționați vor primi și premii în bani.

Pentru publicul larg, festivalul a pregătit o serie variată de activități, de la evenimente de pictură live cu Să fiți cuminți (în fiecare zi de festival), la spectacole de dans contemporan, proiecții de film, DJ seturi și concerte, discuții cu reprezentanți și teoreticieni ai artei colajului, performance-uri artistice și spectacole de teatru.

Astfel, vineri, 25 octombrie de la ora 18:30, festivitățile vor fi deschise printr-un performance al Oanei Iordăchescu, artistă cunoscută pentru implicarea sa și în Festivalul Scrisorilor, în spectacole de teatru labirint și în expoziții colective ca „Flori, fete, filme și băieți”. De la ora 19:30 va avea loc vernisajul expoziției Playing with reality, al cărei curator principal este Daniel Loagăr, fondatorul Celulei de Artă și a atelierului Wood be nice. Apoi, de la ora 20:30, seara este dedicată muzicii, începând cu un concert Tony Baboon, care amestecă muzica reggae cu rap-ul, jazz-ul, afrobeats și funk, realizând totodată clipuri video și animații. Atmosfera relaxată și eclectică va fi întreținută apoi de Dilimanjaro, iar de la ora 23:30 va începe after-party-ul, cu DJ Ioan Straton la butoane.

Sâmbătă, 26 octombrie, între orele 16:00 și 17:00 va avea loc prima discuție deschisă a acestei ediții de festival, pe terasa Green Hours, cu conf. Univ. Dr. Sebastian Grama, pe tema „Filozofia colajului”. Moderator va fi Andrei Stan, artist de colaj digital și analogic, regizor de videoclipuri și muzician. DJ Obeah va pune muzică pe terasă între 17:00 și 18:00, iar de la 18:30 în Sala GDS va avea loc o reprezentație a one-man-show-ului „Jurnal de singurătate”, o călătorie plină de povești și emoții, un rollercoaster de trăiri intense, umor și profunzime, o plimbare prin tablouri de viață și teme precum singurătatea, identitatea și condiția umană, în regia lui Andrei Stan, cu Laurențiu Stan. De la ora 19:30, cei de la FilmColorat au pregătit o serie de proiecții în Mansarda Green Hours. Concertele vor începe de la 20:30, cu The Mo Chits, o trupă care combină elemente de rock, muzică psihedelică, muzică clasică și folk american într-un colaj muzical unic. De la ora 22:00, Truthday și Cristiana Dicianu propun o experiență muzicală și vizuală cu influențe pop, electro și drum&bass, inspirând stări de fericire, energie, dar poate și de melancolie. After-party-ul cu Seb începe la 23:30.

Ultima zi de festival, duminică, 27 octombrie, începe la 16:30 cu o discuție ce se anunță pasionantă, în care Cornel Moraru, conferențiar universitar în cadrul UNAB, va schimba idei cu Andrei Stan pe tema „Istoria colajului în artă”. Urmează spectacolul de dans contemporan „Luați de VAL…s”, o producție itinerantă a Centrului Național al Dansului București, cu Alexandra Mihaela Dancs și Vlad Benescu și sound design de Lala Misosniky. Acesta este spectacol de dans realizat în Casa Kerim și inspirat de arhitectura și istoria acesteia. Pe lângă casa din Parfumului 19 procesul de creație a fost susținut pe perioada verii de lucrul propriu-zis cu valurile de la Marea Neagră, în timpul sesiunilor îndelungate de surf, transformând gestul de a fi „luat de val” în practică artistică. Atmosfera văratică va fi apoi întreținută apoi pe terasă de cei de la 7th Sense, o trupă care clădește jazz proaspăt și imprevizibil pe fundații solide de groove, condusă de bassista Laura Benedek. La mansardă, Film Colorat continuă seria de proiecții începând la ora 20:30. Începând la ora 21:00, cea de-a doua ediție a Collage Festival va fi închisă de un concert Acoustic Lovers, un final plin de energie, cu piese acustice originale născute dintr-un filon de muzică samba.

Echipa festivalului este formată din artiștii Cristiana Bucureci, Andrei Stan, Ada Moisă, Nicoleta Ababei, Ruxandra Nicolae și Livia Marinescu, fiecare cu studii și cunoștințe complementare. Cei 6 artiști sunt fondatorii comunităților Bucharest Collage Collective și Romanian Collage Collective. Împreună, aceștia promovează arta colajului și artiștii reprezentativi din România, atât prin intermediul festivalului propriu-zis, cât și prin platforma online pe care vor fi expuse cele 30 de portofolii selecționate. Mai departe, echipa plănuiește realizarea unui podcast cu invitați din această sferă artistică, dorind să lanseze 10 episoade înainte de finalul acestui an. Mai multe informații și vești se găsesc pe site-ul www.collagefestival.ro.

Ce vezi în septembrie la CNDB

”Vacanța s-a terminat la Centrul Național al Dansului (CNDB) și suntem gata de o toamnă plină de evenimente”, arată un comunicat de presă.
”V-am pregătit cu multă grijă și cu entuziasm o serie de întâlniri cu artiști și energiile, texturile și sensibilitățile lor. Seria de evenimente găzduite, care a început în prima săptămână din lună cu cele din cadrul Bucharest International Dance Film Festival continuă toată luna. În plus, dansăm despre muncă la finalul lunii cu Work in Progress și ne încălzim pentru noiembrie cu Miercurea lejeră și un party Totally Spice”, notează reprezentanții CNDB.
13 & 14.09, ora 19:30 – Pluta: artă contemporană emancipatoare despre violența psihologicăPLUTA este un spectacol-manifest de emancipare feministă anti-violență.
PLUTA desfășoară, chestionează și deznoadă o dinamică dezechilibrată de putere, în care abuzul și violența psihologică se insinuează treptat, în feluri subtile, până împânzesc aproape fiecare interacțiune și acaparează sănătatea mintală a supraviețuitoarei.
Printr-un spectacol de teatru-în-teatru, PLUTA relevă și deconstruiește un tip de agresiune mai puțin vizibilă, dar prezentă în diverse medii de muncă artistică și educațională – violența psihologică care apare în relații de putere, adesea între persoane tinere profesioniste și persoane în poziție de profesor/mentor/ghid.
PLUTA încurajează empatia, emanciparea, solidaritatea și ruperea tăcerii despre violența psihologică.

Intrarea este liberă, pe bază de rezervareRezervări 13 septembrieRezervări 14 septembrie15.09, ora 19:00 – The Last Raid of HumanKind: spectacol în aer liber, în curtea CNDBThe Last Raid of HumanKind reprezintă manifestarea fizică a sentimentelor în momentul conștientizării unui eventual factor ce ar putea să ducă la dispariția fiecăruia dintre noi. Ce am dori să lăsăm în urmă? Cum ar arăta o ultima urmă lăsată de fiecare individ în parte?
Spectacolul este construit pe ideea unui ultim drum în care corpurile oferă și transformă sentimentele într-o pulsație fizică comună menită să meargă până la epuizare, moment de golire în care corpurile devin transparente, sincere.

Intrare liberă.20 & 21.09, ora 20:00 – Rokolectiv x Shape+ Pe 20 și 21 septembrie, Rokolectiv continuă seria de evenimente în care invită la București artiști din platforma europeană SHAPE+.
20.09: Kinga Ötvös, Admina și Sofia Zadar prezintă un performance colaborativ rezultat în urma rezidenței de creație ATOPIA. Performance-ul este urmat de un concert de harpă și electronics al artistei ateniene Sissi Rada.
21.09: Santiago Latorre prezintă o versiune solo a performance-ului „Architecture of Friendship”, care explorarează noțiunile de ecosistem și interdependență prin manipulări ale vocii în timp real. Artistul coreean Ha Kyoon prezintă noul său show live ce aduce în prim plan relația dintre sunet și corp.

Intrare liberă.18.09, ora 19:00 – Warm-up Iridescent. Miercurea lejeră și party Totally SpiceSuntem entuziasmați și nerăbdători pentru luna noiembrie, când va avea loc a 3-a ediție 𝐈𝐫𝐢𝐝𝐞𝐬𝐜𝐞𝐧𝐭 – 𝐟𝐞𝐬𝐭𝐢𝐯𝐚𝐥 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐧𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐝𝐞 𝐝𝐚𝐧𝐬 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐞𝐦𝐩𝐨𝐫𝐚𝐧 𝐬̦𝐢 𝐚𝐥𝐭𝐞 𝐫𝐞𝐜𝐨𝐧𝐟𝐢𝐠𝐮𝐫𝐚̆𝐫𝐢 𝐚𝐥𝐞 𝐬𝐞𝐧𝐬𝐢𝐛𝐢𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢, așa că vă propunem un warm-up timpuriu. Vă invităm să vă contaminați încă din septembrie cu atmosfera specială a festivalului la un eveniment dublu, care propune două energii diferite, dar complementare, care subliniază multitudinea de culori și discursuri ale Iridescent. Miercurea lejeră revine și propune tuturor celor interesați să performeze pe scena CNDB, iar colectivul Totally Spice aduce la pupitrul de DJ participantele la Academia Totally Spice.
Evenimentul începe la ora 19:00 cu ediția Miercurea lejeră și continuă până seara târziu cu party-ul Totally Spice.

Așteptăm înscrieri pentru momente performative la Miercurea lejeră. Dacă ai în sertar o idee amuzantă, radicală, banală sau de oricare, hai să o prezinți într-un scurt moment pe scena CNDB. Te poți înscrie cu momentul la adresa de e-mail miercurealejera@yahoo.com. Pentru participarea în public la Miercurea lejeră e necesară o rezervare prin formularul de la link-ul de mai jos.Rezervă locul aici25 & 26.09, ora 19:30 – All in Good Time: o lume intimă, caldă, cu straturi multiplePETEC și Echo Echo Dance Theatre Company prezintă co-producția internațională All in Good Time, ce a rezultat în urma procesului de cercetare și creație din cadrul proiectului „No reason to dance? – poetici ale apropierii”.
O lume intimă, caldă, cu straturi multiple – un spectacol de dans ce își caută sursa în sensibilitatea poetică a mișcării pe care o împărtășim cu toții.„Ce-ar fi dacă am privi dansul mai aproape de poezie, decât de artele vizuale sau de teatru?
Fiecare mișcare – deschiderea unei lumi, a unui limbaj cu semnificații proprii?
Fiecare pauză – o așteptare atentă, un spațiu încărcat de sens?
Fiecare spectacol – o lucrare completă, egală cu sine, fără nevoia de a se justifica prin medierea altor arte?
Cum ar fi dacă dansatorii și coregrafii ar lucra eliberați de înrâurirea muzicii și a narațiunilor textuale, înarmați cu încrederea că limbajul lor artistic este sieși suficient, accesibil totodată publicului?”Bilete aici27.09, ora 19:00 – Work in Progress: un spectacol de dans în coregrafia Cameliei NeagoeWork in Progress surprinde fragmente din parcursul Elei și Inei, două femei a căror viață este structurată în jurul unui punct central – munca lor. Ela este angajată a Companiei și așteaptă promovarea promisă, iar Ina este în training pentru a-i lua locul.Sensibil, glumeț, ironic, serios, spectacolul este un dialog în mișcare, despre locul pe care îl ocupă munca în viața noastră. Cât și cum lucrăm? În ce mediu? Ce obținem și ce am avea nevoie, de fapt? Care sunt modurile în care munca pătrunde și acaparează spațiul personal? Care sunt efectele pe care le resimțim? 
Work in Progress
 înglobează răspunsurile întâlnite în cadrul etapei de documentare a proiectului, punctează problemele care apar cu cea mai mare frecvență și comentează cu umor absurditatea manierelor de rezolvare care ne sunt propuse printr-o varietate de medii exterioareBilete aiciMai multe detalii despre evenimentele noastre, pe site

Cum ți-au pus poezia în oraș Noctambulele Visceral

August rămâne lună de ateliere pentru cei de la Cenaclul Visceral. Proiectul a ieșit în lume la finalul lui 2023 și de atunci a adunat evenimente cu public gândite ca laboratoare dar și o antologie tipărită cu titlul ”Vederi”, una dintre cele mai consistente întreprinderi poetice din 2024. Și-au pus ce aveau nevoie în genți și au ieșit în trei tururi prin București. I-am rugat pe Clara Caradimu, Irina Francisca Ion, Călin Niță, Ștefan Pușcașu, Andreea Roxana Ghiță și pe Mihail Lucian Florescu să povestească pentru poetic.ro cum s-a adunat povestea fiecărei întâlniri.

TUR IANATOMIA MEMORIEI (3 august 2024)

foto: FB Cenaclul Visceral

GHIZI: CLARA & IRINA au răspuns:

  1. Clara face parte din Atelierele Scînteia și are un spațiu de lucru la etajul 3 al clădirii, pe care l-am inclus și noi la finalul turului. Am ținut toamna trecută câteva întâlniri de cenaclu aici și ne-a plăcut foarte mult atmosfera. Nu mai eram într-un loc călduț în sufrageria cuiva, eram într-o mică parte de istorie. Oamenii care au lucrat în trecut în Casa Presei și antiteza dintre un grup de tineri, care vine să discute poezie contemporană și spațiul în care ea ar fi fost clar interzisă era mereu în gândurile noastre. 

Poezia se preocupă foarte mult cu trecutul, cu nostalgia, ce loc mai bun care să servească drept suport al nostalgiei decât o clădire imensă căreia să îi disecăm memoria, care are în față corporații și arhitectură modernă. Clădirea este singura care păstrează intact simbolul partidului comunist, un regim care încă își lasă amprenta asupra comunităților azi.

  1. Noctambulele au apărut din dorința de a face ceva diferit, de a scoate poezia din serile de lectură și a o aduce pe străzi. E atât de multă inspirație în jurul nostru de fapt, mai ales noaptea când e liniște și poți auzi vibrația orașului. E un atelier în mișcare care formează și mici comunități, așa cum fac și Laboratoarele, dar de data asta într-un cadru mult mai intim. În particular la turul Anatomia Memoriei am urmărit să privim mult mai atent locurile prin care mergem, să ne punem mai multe întrebări cu privire la trecut, ce putem învăța din el și ce putem să dăm mai departe în lume. Să fim conștienți că este o parte din noi așa cum și noi avem o datorie față de el. 

Nu în ultimul rând, în Casa Presei a lucrat Nora Iuga, care a fost interzisă și a fost nevoită să-și scrie poeziile pe ascuns. Ce înseamnă asta pentru noi acum, pentru un grup de tineri care vin în Casa Presei și sunt liberi să scrie orice își doresc, în carnețele, în notes app, să se exprime așa cum simt. 

Ne-am dorit să strângem o comunitate căreia să-i prezentăm poezia în noi moduri creative și credem că ne-a reușit.

  1. Ni s-ar fi părut interesant să mergem cu participanții și în zonele mai puțin accesibile ale Casei Presei, cum ar fi subsolul, curtea interioară sau acoperișul clădirii, însă acolo deja ne-am fi dus într-o zona de urban exploring și ne-am fi îndepărtat de scopul și povestea atelierului nostru. Chiar dacă toată Casa Presei în sine e un prilej pentru “Anatomia Memoriei”, ne-am rezumat la cateva puncte cheie care sa mențină firul roșu al turului. 
  1. O nevoie vitală pentru noi este prezența unui public. Mai exact a unei audiențe care să te susțină, să fie prezentă la majoritatea evenimentelor, să-ți urmărească activitatea online și să participe activ, practic, să-ți permită ca toate ideile și proiectele să poată fi realizate. Cât despre poezie ca atare, genul de comunitate cum este cea creata în jurul Cenaclului Visceral este fix platforma de care cred că orice scriitor tânăr, la început, are nevoie pentru a continua să găsească inspirație, să învețe alături de alți, să intre mai în profunzime în tot ceea ce presupune poezia. Așa că, în afara de prezența comunității noastre și de resurse financiare, pentru a putea continua să ne extindem și mai mult în această sferă, nu cred că am mai avea nevoie de mare lucru:).

​​Am explorat tema turului nostru prin trei exerciții ținute în Casa Presei. Mai exact, pe holuri, la sediul unei televiziuni, într-un atelier de artă și, nu în ultimul rând, am interacționat și cu bazinul secătuit al unei foste fântâni din fața Sălii de Marmură. 

În primul exercițiu, a trebuit să construim noi o memorie a Casei Presei, să ne imaginăm ce personaj ar fi putut lucra aici sau s-ar fi putut afla cu orice alt scop în acest spațiu, atât în trecutul, cât și în prezentul clădirii. Participanții au fost neașteptat de creativi și, printr-un performance gândit în grupe de câte trei, ne-au arătat ce gândesc și cum se mișcă personaje precum un cenzor indignat, un tânăr gen z supărat pe capitalism, un preot care a luat-o razna, fantoma unei tinere inspirată din tragicul caz ,,Anca” și o femeie de serviciu îndrăgostită de Ceaușescu.

Mai departe, apropiindu-ne de memoria generației noastre, am staționat în sediul unei televiziuni din Casa Presei. Pornind de la relația cu televizorul și tipologia de conținut media pe care îl consumam în anii noștri formatori, participanții au avut de scris câteva versuri cu tema ,,nostalgie, ca atitudine”. 

Partea a treia a turului nostru a presupus explorarea operei literare dar și a poveștii de viață a poetei Nora Iuga, care a lucrat în tinerețe în Casa Presei ca traducător la Editura Enciclopedica, în perioada în care era catalogată drept autor interzis. Am citit din poemele ei, iar participanții și-au prezentat câte un obiect drag din trecutul lor pe care l-au adus fizic la tur. Tot în această etapă, fiecare din participanți a trebuit să-și tasteze versurile scrise în exercițiul anterior la o mașină de scris, într-o cămăruță decorată cu scenografia pe care ne imaginăm noi că ar fi avut-o biroul dactilografei de noapte. 

În final, la ieșirea din Casa Presei, am dăruit acestui spațiu poemele noastre scrise la mașină, ascunzându-le în crăpăturile fântânii abandonate din fața sălii de marmură, încheind turul cu ideea că versurile pe care le-am scris aici fac parte acum din memoria clădirii. 

TUR II POEZIA CA PRODUS ARTIZANAL (10 august)

Foto FB Cenaclul Visceral

GHIZI: CĂLIN & ȘTEFAN descriu așa povestea:

1. Călin: Iniţial ne gândeam că am putea face ceva care să se lege de ideea de spaţiu interzis/inaccesibil, aici „culisele” berăriei s-ar fi potrivit bine, iar insula de pe lacul morii poate părea un loc foarte străin noaptea. Totuşi, aici mergeam mai mult pe sentimentul de spaţiu liminal pe care l-am avut eu când am fost prima dată în locurile respective, iar asta e greu de repetat într-un context organizat, de asta am mers pe ceva mai uşor de transmis, anume ideea de a pătrunde în procesul de scriere şi a îi analiza şi aprecia etapele în loc de a vedea poezia ca pe un produs pe care îl consumăm fără să ne întrebăm de unde vine.

2. Ștefan : Având în vedere tema finală turului, poezia ca produs artizanal, dar și aspectul de atelier al turului, ne-am dorit să le oferim participanților alte perspective pentru procesul de creație și diverse metode prin care se poate întâmpla poezia. De asemenea, ne-am dorit să încurajăm prin exercițiile alese ca participanții să iasă din zona de confort, să descopere formule noi pentru propria creație, astfel să descopere în ei idei noi de care ar putea profita pe viitor pentru a evolua în parcursul lor. Fiind prima oară cand facem un atelier coordonat de noi, ne-am dorit foarte mult și să fie un eveniment plăcut și productiv pentru participanți. 

Rezultatele au fost mulțumitoare chiar în acel moment, participanții fiind foarte energetici, activi și entuziasmați să ducă la bun sfârșit fiecare exercițiu. Câțiva dintre ei scriau doar despre teme care se învârteau în jurul unor sentimente de tristețe, angoasă, dar în urma exercițiilor au experimentat scrisul momentului prezent, despre momente fericite sau plăcere. Datorită naturii primului exercițiu organizat de mine, toți participanții au scris folosind formule, câmpuri lexicale, stiluri care le erau străine sau peste mână, dar în urma exercițiului au realizat că o limitare auto-impusă nu este benefică și s-au bucurat să găsească în interiorul lor și alte moduri de a scrie. De asemenea, exercițiul lui Călin i-a ajutat să recunoască importanța procesului de editare, realizând că și asta poate fi o etapă creatoare. Astea nu sunt numai observații din exterior. După finalizarea întregului tur, i-am întrebat pe participanți cum li s-a părut per total ceea ce au făcut, iar ei singuri au făcut aceste observații asupra propriei poezii și lucrul ăsta îl găsesc cel mai important. Cât vine vorba de emoțiile anterioare atelierelor, acum mă uit înapoi și mă bucur că le-am făcut. Participanților le-a plăcut foarte mult, au spus că și-ar mai dori o ediție sau ceva asemănător. Iar pentru mine a fost o altă provocare de creativitate care mi-a prins foarte bine.

3. Călin: Eu aş fi vrut mult de tot să facem ceva de explorare urbană pentru că merge mult mai bine pe conceptul de spaţiu interzis. O clădire abandonată are un efect mult mai puternic asupra oamenilor, oricine ai fi simţi că locurile astea au o energie specială, dar e foarte greu să faci aşa ceva cu un grup mare în condiţii sigure şi legale, deci ideea a picat rapid.

Ștefan : Pentru mine spațiul a fost secundar ca importanță, desigur a influențat foarte mult tipul de exerciții și comunicarea, dar aș fi putut adapta exercițiile în funcție de orice alt spațiu și s-ar fi potrivit în cele din urmă, iar pentru mine cel mai important a fost ce pot să ofer participanților.

Totuși, mi-ar fi plăcut să fac un atelier pe temă ecologică și să fi accesat un spațiu seminatural pentru a observa în poezie interacțiunea unui mic ecosistem cu artificialul, să înțelegem specificitatea locului sau să ne ducem într-o zonă retrocedată și să încercăm să înțelegem durerea nespusă a locului, a perimetrului. Desigur ultima ar fi fost destul de greu de pus la punct tot din motive legale, dar prima idee ar putea rămâne ceva de făcut pe viitor. 

4. Ștefan : Evenimentele Visceral sunt destul de diversificate ca scop. Totuși, ceva ce unește de exemplu Laboratoarele cu Tururile este dorința de a învăța de la alții și a-i învăța pe ceilalți ce e poezia, metodele prin care ea se propagă sau se înțelege. Încercăm să facem asta prin metode cât mai friendly față de celălalt, astfel să ajungem în punctul în care Visceral este și un cenaclu, un cerc închis în care noi ne simțim ca o familie poetică, dar și o comunitate, comunitatea Visceral fiind deschisă și prietenoasă, cu cât mai mulți membri pasionați de poezie care sunt foarte dornici să învețe unul de la celălalt. 

Evenimentele Visceral mi-au oferit un orizont mult mai mare de posibilități când vine vorba despre poezia proprie, iar schimbul continuu de sfaturi, aprecieri și critici, mă face să vreau să-mi perfecționez poezia și să o privesc din cât mai multe unghiuri posibile. 

Tema turului nostru a fost Poezia ca Produs Artizanal. În această idee am fost la Berăria Anagram, unde participanții au putut să afle cum este produsă berea artizanală direct din spatele cortinelor. Fiecare participant au putut să guste o băutură din hamei cu diferite arome interesante și au aflat care este primul exercițiu pregătit de noi. Participanții au fost rugați înainte să vină la tur cu un poem încă în lucru, nefinisat și au fost rugați să îl citească. Așa cum au putut să afle cum se face berea, așa fiecare participant a împărtășit cu ceilalți colegi de atelier cum se face poezia, spunând care sunt detaliile din spatele creației, de unde le vine inspirația, care e povestea fiecărui poem. După acest moment, participanții au adăugat la poemele nefinisate diferite versuri inspirate din gustul berii, turul fabricației, afișele de pe terasă, drumul până la locul desemnat sau căldura insuportabilă. 

După terminarea acestui exercițiu, ne-am dus pe o insulă de la Lacul Morii. Acolo am testat ecoul interesant al unei construcții vechi și după ne-am așezat pe câteva pături puse pe iarbă. În acest vibe a început următorul exercițiu al poeziei artizanale. Fiecare participant a fost rugat să pregătească o poezie preferată scrisă de un alt autor. Din poezia lor preferată au realizat un blackout poem care să aibă doar 4 versuri mici pe care să le scrie cu creioane colorate pe câte un bilețel mic. Biletele au fost apoi amestecate și împărțite, fiecare participant având în față alte versuri decât cele pe care le-au scris. Din acele versuri surpriză au făcut o poezie nouă unde să includă versurile de pe bilet cu libertate deplină, au putut să le spargă, să le pună în orice ordine au vrut sau orice altceva de care dispunea imaginația lor. După ce au citit toți noua creație a urmat o mică pauză. După 10 minute, participanții au fost foarte entuziasmați să înceapă ultimul exercițiu. Au fost puși în perechi de câte doi și au povestit câte o amintire fericită. După au scris câte o poezie din perspectiva celuilalt. Cu multe emoții le-au citit pe rând și au fost foarte fericiți când au aflat că partenerului de exercițiu i-a plăcut poemul cu amintirea sa.

TUR III (A)CASĂ. O POVESTE DESPRE PIELE (17 august)

Foto poetic.ro

GHIZI: ANDREEA & LUCIAN

A pornit cu un text postare Instag: Care e legătura dintre alunițe, Mihai Eminescu și o fabrică de trăsuri? Dacă vrei să le facem să comunice între ele și cu noi, ăsta e turul pentru tine! 

Andreea și Lucian te invită într-o excursie all inclusive în planul astral și pe străzile mai puțin cunoscute ale Bucureștiului. Suntem turiști la noi acasă și explorăm pielea care ne face să aparținem.

Ce înseamnă acasă? Ce înseamnă să pleci? Ce înseamnă să vii și să te întorci?

Cât de mult e corpul tau acasă?

Nu trebuie să aduci cu tine decât un carnețel, un pix, o pereche de căști și cât mai multă încredere în realitateaticțiune pe care ți-o propunem.

Am construit turul în jurul pielii înțeleasă ca spațiu al ambiguității, al protecției și al porozității. Pielea este matricea care ne permite să comunicăm cu lumea, dar care ne și protejează de ea. De asemenea, am fost interesați și de istorii dermale, urmele pe care timpul le lasă pe pielea noastră. Plecând de aici, am construit o punte între conceptele de piele și (a)casă, concentrându-ne pe asemănări: ambiguitatea protecție/porozitate, urmele lăsate de istorie, existența publică a pielii și a casei.

În cadrul turului, alternăm exerciții de meditație activă cu momente performative. Prin ele, ne propunem să explorăm afinitățile dintre piele și arhitectura orașului și să accesăm trecuturi reale sau imaginare ale celor două spații.

LUCIAN & ANDREEA spun povestea așa:

1. Lucian: Am o legătură specială cu străzile de pe traseul turului, este zona în care am crescut și în care mi-am petrecut cea mai mare parte a vieții de până acum. Mă simt foarte în largul meu mergând noaptea prin aceste locuri și am vrut să împărtășesc cu participanții acest sentiment. În plus, e o zonă plină de clădiri cu istorii interesante, dacă te deschizi față de ele, e imposibil să nu te inspire cumva.

Foto poetic.ro

2. Andreea: Ne-am dorit să conectăm într-o oarecare măsură oamenii cu orașul lor printr-o altă perspectivă, aceea a eliminării barierei dintre corp și spațiul locuit. În același timp, în cadrul turului am fost în mișcare și am încurajat participanții să privească în jur și să descopere clădiri/străzi mai puțin populare din punct de vedere turistic, dar reprezentative pentru București și locuitorii lui tocmai prin aparenta lor eterogenitate și diversitate. Cred că e foarte ușor să treci nepăsător pe lângă niște locuri care te pot inspira, iar acest tur a presupus o redescoperire a  capacității poeziei de a fi produsă oriunde și din orice. 

Rezultatele cele mai palpabile sunt poeziile participanților și desigur și capacitatea acestui tur de a ne inspira pe noi. În plus acest tur a fost benefic și pentru că am reușit să integrăm în el și câteva momente de performance. Totul a funcționat ca un performance continuu și uneori ideile veneau pe parcurs și lucram cu ele ca atare. 

Lucian: Nu am de adăugat la ce a spus Andreea decât că amândoi suntem interesați de legăturile dintre performance art și poezie, de moduri posibile în care dispozitive performative se pot naște din actul de scriere și de tactici de a traduce experiența trupului în poezie. Acest tur a fost o ocazie perfectă de a experimenta cu toate acestea.

Foto poetic.ro

3. Andreea&Lucian: Am gândit turul de o manieră foarte site specific, dacă am fi adăugat sau eliminat un loc sau altul, ar fi trebuit să refacem întregul parcurs. Activitățile pe care le-am propus în cadrul noctambulei au fost dictate de locuri, nu am ales locurile în funcție de activități.
4. Andreea&Lucian: De frecvență, cel mai probabil. Nu în sensul în care să repetăm același lucru de mai multe ori, credem că am avea nevoie de un cadru în care să putem propune astfel de experiențe în mod constant. E posibil să găsim în curând o soluție pentru această nevoie, stați cu ochii pe Cenaclul Visceral 😉

Foto Fb Cenaclul Visceral