De când nu mai sunt tânăr, suferinţa mea nu mai e legată de exprimare sau public în termeni generali. Mai repede, mă enervez atunci când îmi dau seama că trebuie tot timpul să mă asigur că atunci când spun poezie nu o să mă trezesc interpretat greşit. Iar Facebook îmi dă ocazia să aflu la ce fel de poezie se oferă unul sau altul dintre cei cu care intru în dialog.

Cam acelaşi lucru pe care l-am căutat şi pe alte reţele sociale îl caut şi aici. E destul de uşor să identifici legături cu persoane pe care le cunoşti în funţie de interesul pentru poezie. În plus, aici e ceva mai clar şi despre ce fel de poezie vorbeşte fiecare, astfel că e uşor să îmi trimit invitaţiile atunci când am o lectură de poezie sau vreau să se popularizez un articol.

Pe urma, pe facebook îmi e mult mai accesibil orice anunţă un poet care mă interesează român, dar şi străin şi pot să urmăresc programele instituţiilor specializate: case de poezie, teatrul de poezie sau alte fundaţii dedicate genului.

Până acum nu mi s-a întâmplat să aflu de o carte de poezie nouă de pe Facebook, dar cea mai mare parte a lucrurilor ce ţin de lecturi ori de colaborări am început să le culeg de acolo. Îmi place să aleg „prietenii” pe facebook în funcţie de genul de interes pe care îl au faţă de poezie.

Revista „Steaua” nr 1-2/ 2013

Cartea chipurilor şi figurile ei copilăroase

Unul dintre lucrurile la care mă pricep cel mai puţin ţine de felul în care aş putea păstra legătura cu cei despre care mi-ar plăcea sa ştiu ce mai fac. Poate că asta se întâmplă pentru că nu am niciun fel de răbdare atunci când vreau să ştiu ceva, ideile vin şi pleacă, dar marginea paginii rămâne. Aşa am şi ajuns să mă intereseze mai mult poezia decât orice alt fel de literatură, pentru că îmi dădea ocazia să mut unde vroiam eu marginea paginii. De aici până la facebook nu a mai fost decât o problemă de timp. Continuă lectura Facebook şi poezie (două intervenţii) →