Cretinul cultural este una dintre formele de manifestare cele mai serioase în România. Pentru că, de obicei, cretinul cultural resimte tot ceea ce nu înțelege ca o agresiune, el va avea tendința să dea lecții și să dezvolte mici teorii de morală practică.
Încercând să descriu cele câteva feluri de cretin cultural pe care sunt sigur că le cunoașteți, încerc să înlătur câte ceva din prejudecata conform căreia un cretin cultural ar trebui disprețuit. De fapt, ca și în cazul istericilor culturali despre care am mai scris aici, “atitudinea față de o astfel de persoană trebuie să fie întotdeauna fermă. Nu trebuie să se manifeste emoție sau milă, ci blândețe. Dupa criză, bolnavul nu trebuie ridiculizat iar episodului, pe cât posibil, trebuie să i se acorde cât mai puțină importanță.”
Cea mai des întâlnită formă de cretinism cultural este cea moralistă. Cretinul cultural moralist știe că nu stăpânește foarte bine domeniul pe care se simte chemat să îl reprezinte dar se bazează pe imaginație. Fără să știe despre ce vorbește, va judeca orice fapt cultural din perspectiva decenței și a utilității moral-religioase, încercând să își închipuie ce este plăcut sau neplăcut pentru cei mai importanți decât el.
Ceva mai rar întâlnit este cretinul cultural estetist. Acesta are obiceiul să își scuze orice porcărie prin valoarea estetică a produselor muncii sale. Cu toate că aparent, frecvența acestui tip de cretinism este mai mică pentru că ar trebui să implice un bagaj de cunoștințe ceva mai bogat decât în cazul variantei de cretinism prezentate mai sus, este un loc comun faptul că frumos este ce îmi place mie (și șefului meu) astfel că, în măsura în care în România nu a fost niciodată criză de cozi de topor, acest tip este destul de frecvent.
Un tip special al acestei afecțiuni intelectuale îl reprezintă cretinii culturali mimetici. Aceștia vor încerca să vorbească întotdeauna cu vorbele șefilor lor sau ale celor pe care a auzit că alții îi consideră culturali și își vor însuși cu consecvență posturi care ar putea să pară juste, pentru că uneori modelele pe care ei le aleg au gusturi și chiar judecăți corecte, dar încercați să urmăriți raționamentele prin care încearcă să dovedească plini de conștinciozitate că albul este alb și că negrul este negru. Veți avea surpriza să constatați că nici măcar aceste cuvinte nu le stăpânesc foarte bine. Doar le-au auzit undeva și știu că este frumos să le folosească.
În principiu cele trei tipuri de cretinism cultural pe care le enumăr aici funcționează ca niște canale de televiziune cu emisie non-stop astfel că este destul de ușor să găsești câte un cretin care trece de pe un canal pe altul ca și cum ar fi invitat permanent al posturilor călduțe. De altfel un cretin cultural va avea întotdeauna morgă și va încerca să sugereze că există valori care nu se discută fie că este vorba despre un cretin conservator sau despre cretinul avangardist. Cretinul cultural se va feri întotdeauna de dialog pentru că el deja știe ce e mai bine și, în fond, pentru el cele mai importante întâlniri sunt cele pe care le-a avut deja și, de cele mai multe ori, o să te surprindă cu logica trasă de păr și cu multitudinea de concluzii și judecăți de valoare pe care le poate include într-o singură propoziție. Ca o emisiune de televiziune proastă, discursul său pierde din vedere verificarea premiselor pe care și le însușește cu spor, ca și justificarea lozincilor pe care își încheie aparițiile. Cel mai important, însă este să nu îi urăști pentru că aceasta ar fi o relație stabilă cu ei și nimic nu le-ar alimenta mai mult sentimentul că sunt neînțeleși. De altfel ei nu fac decât să ilustreze cele mai proaste variante ale propriilor noastre iluzii.
Până la urmă, fiecare dintre noi zapând vom constata că ne aflăm din când în când pe un post cretin sau pe altul, dar este foarte greu să ne luăm în serios atunci când ni se întâmplă asta. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră.
P.S. Un cretin cultural o să înțeleagă mereu altceva decât îi spui și, dacă începi să vorbești prea mult cu el, îți dai seama că și tu începi să faci la fel. Dacă ești atins de cretinism cultural o să crezi că e doar vina lui.
E așa plăcut să dai ignore câte unui cretin de felul ăsta. Îl și vezi cu fața lui de rechin cum se victimizează. Pentru că unul dintre talentele cretinului este să se victimizeze dar, spre deosebire de un om care a suferit o nedreptate, cretinul cultural îți va înșira idei primite de-a gata ca răspuns: „ba tu”, „dar eu vin cu tata”, „ia uite cum ma cheamă pe mine”, „am acasă toată colecția de timbre cu fluturi” și alte ghidușii. Să nu te miri, mai mult decât orice, cretinul cultural vrea să fie respectat.