ca idee, lectura a sunat asa:
cum aici nu se aude prea bine, pun si cateva mostre de poveste din „Corpuri românești. Dimensiuni narative: 60/90/60 (sau invers)”
4. Totul este bleu Mai ales atunci când/ nu ne înțelegem alt poem cu toți/ prietenii care cred în Dumnezeu
De pe vremea în care ne simțeam ca/ niște elefănței purpurii tot țin/
Să îți spun ceva despre sfințenie/ doar știi că eu nu reușesc prea des să/
Vorbesc cu cei la care țin și atunci/ de fiecare dată mă gândesc să/
le spun ceva despre sfințenie un/ lucru care, la un moment dat, să/
nu mai însemne nimic tot așa ca/ toate porcăriile care ne-au/
enervat și, pe urmă, ne-am amuzat/ sperând că nu or să ne reprezinte/
cum o fi amuzamentul în fața/ lui Dumnezeu? De când ai devenit un/
mujahedin creștin cu pușculița/ ta, sunt sigur că îmi spui că e păcat/
și asta ne localizează în timp/ pentru că ar fi fost absurd să îmi spui/
înainte sau după ce am cărat/ frigiderul ăla despre care zic/
la școală că e literatură și/ nici acum n-o să termin ce am să-ți spun/
acum trebuie să întind la uscat/ cuvertura de in roșu cu zeul/
Ganeș A spălat-o iubirea mea O/ pătasem cu suc sau mă așezasem/
Pe ea cu hainele de afară sau/ așa ceva Așadar, ne desprindem//
7. Din perversiunile mele sexuale
Odată am luat un bolovan în brațe/ simțeam că numai atât cât îl strâng așa/
pot să zbor Era suficient să-l ridic/ sau să-l cobor ușor ca să îmi controlez/
la orice etaj și chiar peste Plutirea/ Printre tarabe cu mărunțișuri Lângă/
asa de table din fața chioșcului cu/ flori Peste cei ce vând țigări fără timbru/
îmblăniți în intersecția lumiilor/ prin laserul din Măgurele extreme light/
până ajung la un fel de voce a ta/ toate astea în același timp cu toții//
8. Cabaret afectiv
Ce-o să povestești din ce s-a întâmplat/ aici? Ce o să ții minte? Că a fost/
frumos? Că a fost aglomerat? Poate/ o să mă vezi montând aceste șine/
minuscule pentru locomotiva/ pe care am dus-o împreună și/
înainte și înapoi dintr-un mic/ întrerupător cu baterii numit/ memorie
la geamul blocat ne-a făcut cu mâna/ o adolescentă nehotărâtă/
destul de discret aranjată zâmbea/ de fiecare dată când o priveam/
își potrivea lentilele de contact/ înainte să te privească de jos/
și de sus Ne arăta oja nouă/ m-a întrebat: „Îți place oja morții?”/ chiar ea era
se împlinise, arăta bine, dar/ spunea că nu îi e nici ei prea ușor/
și cum să-i fie… cu toate vârstele/ la care trebuie să se ocupe/
de noi, să ne ia în primire Clipea/ nervos cu pleoapele ca niște buze/
de-asta n-am zis niciodată că viața/ ar fi o singură persoană pentru/ asta avem
nevoie de fiecare în parte,/ chiar și de chipurile nasturilor/
noștri pe care acum putem să le/ desfacem Sigur, dacă m-aș dezbrăca/
în fața voastră ar fi destul de trist/ doar un gest bleg de exhibiționist/
așa că dați-i drumul fiți lejeri și lejere/ puteți să rămâneți în lenjerie/ sau s-o dați jos
o să dăm drumul trenului printre noi/ și nu-l oprim decât atunci când schimbăm/
bateriile iar culorile o/ să descoperi că au fost mereu numai/
câteva feluri textile prin care/ aproximăm neînțelegerile/
noastre de câte ori stelele se văd/ mai bine decât drumul pe care ne/ împiedicăm
e un exercițiu respiratoriu/ să îți spun lucruri pe care nici nu e/
nevoie să le crezi ca Tatăl Nostru/ ca Înger îngerașul meu de care/
îi era frică lui Sociu să nu-i dea/ la față (cochet, ca poeții) doar să/
fii aici acum când se întâmplă tot/ și se rostește în toate limbile/ posibile
când o să fiu gata o să mă gândesc/ la voi ca la personalitățile/
mele multiple și o să fiu convins/ că și Dumnezeu crede asta și că/
tot asta „a vrut să zică” până și/ apostolul Pavel cu dragostea că/
dacă nu e și nimicul face la/ fel dar l-au înțeles greșit & sexual./ O să fiu aut