Ai spune că suntem deja obișnuiți cu deciziile împotriva mediului cultural în România. Acum e vorba de cât ai de dat statului când citești. A ajuns o mișcare de relaționare aproape obligatorie să țină orice guvern să arate cum se face treaba asta. De data aceasta rolul taxării cărții în poveste ar putea să fie doar acela de element la care să se renunțe până la urmă, pentru imagine.
Ce ar putea să ne mire în contextul actual când orice enormitate are și păreri pro și păreri contra este faptul că în cazul creșterii TVA pentru carte nu există nici măcar o poziție care să susțină acest lucru. Un argument, oricât de firav, legat de beneficiile acestei măsuri. Pentru editori, librării și orice alți profesioniști implică industria cărții, perspectiva conturată de majorarea TVA este opresivă, ilogică și lipsită de orice tip de impact pozitiv. Nici măcar o singură frază nu am găsit care să arate în ce fel ar putea avea un imact pozitiv la nivelul bugetului nici din partea oficialilor guvernamentali. Sigur, ai justificarea generală, teoretică, legată de sume suplimentare care ar veni la buget. Paradoxul este că în economiile spre care privim ca model (Spania, Marea Britanie, Franța, Germania) taxele pentru cărți sunt minime sau chiar zero. Aici Republica Moldova stă mai bine decât România. Sigur că nu este aceeași situația peste tot. Sunt și cazuri speciale precum Danemarca unde discuțiile legate de reducerea sau exceptarea cărților de la TVA continuă și azi. În schimb sunt deja prevăzute excepții de la taxare orientate direct spre creatori. În Austria, Bulgaria, Islanda, Rusia, pentru câteva luni și în Slovacia, taxele pentru carte sunt reduse dar cel puțin duble față de exemplele de mai sus. Așa cum vorbim acum și în România.
Pentru că tot am pomenit de Slovacia, acolo guvernul a anunțat intenția de a crește TVA pentru carte, pentru că este un produs pe care îl cumpără doar cei înstăriți. După câteva luni a renunțat la măsură și a revenit la TVA redus. Practic, eu asta cred că se va petrece și în România. Pur și simplu, ca o măsură de împrietenire a guvernului cu lumea, va lua înapoi procentele cu care a speriat. Dar cum ce cred eu contează mai puțin. Deocamdată, ceea ce știm acum este că TVA este la cele mai ridicate cote în Europa în Ungaria, Finlanda, Croația, Danemarca și Suedia. Iar cele mai mici cote sunt în Luxembourg (17%), Malta (18%), Cipru, Germania și România (la 19%).
Cârpeala legată de creșterea TVA pentru carte în România pare că doar din pix contează. În realitate industria editorială oricum o să fie afectată de toate celelalte creșteri de taxe. E și acesta unul dintre modurile în care războiul autorităților românești cu cetățenii proprii este dus mai departe. Modelele putem doar să le ghicim în experiența îndelungată pe care o avem cu regimuri opresive într-o formă sau alta, cu tot felul de salvatori și executori, după caz. Ceea ce putem fi siguri, este că rezultatele acestui joc se va întoarce după cei care îl pun în mișcare. Pentru că justiția are acest obicei, la rândul ei, de a fi poetică, sau cum se traduce sintagma în română, ironică și soartă, cu atribuire.