S-au incheiat doua targuri nou noute.
Unul Alternativ, celalalt de poezie, cat se poate de national.
Oricat s-ar mira cineva ce nevoie mai are criza de targuri chiar in prefata celui mai mare eveniment de gen din Bucuresti, pana la urma cele doua proiecte au venit cu multe raspunsuri.
Mai intai ca nu am vazut sediul USR asa cautat de cand am prins petrecerea Hotel Martini acolo. De dimineata pana seara au fost programate lecturi, vizionari si discutii. Publicul nu a dat buzna, dar un motiv poate fi gasit si in programul lung al targului, practic pauzele de respiratie de cateva minute abia reusind sa lege un moment din program de celalalt. Asa cum ne-a obisnuit, Un Cristian a adunat o echipa intreaga pe care a pus-o la munca in folosul unei alternative la evenimentele din mers pe care ni le ofera establishmentul cultural romanesc. Si, timp sa fi avut, pentru ca fiecare moment a avut motivul lui sa se intample acolo.
S-au strans poeti, au defilat filme, nu imi dau seama cat de castigati au iesit organizatorii dar sigur toata povestea i-a lasat extenuati. Sunt sigur ca la toamna vor orchestra tot TAC-ul mai strans.

USR insusi a dat mana cu mana cu Muzeul Literaturii pentru Targul de poezie. Aici am apucat sa ajung la mai multe evenimente.
Am prins doua dezbateri care nu s-au legat deloc. Una legata de traducerea poeziei. Unde partea buna a fost ca au putut sa fie vazuti traducatori din limba romana cat se poate de sinceri: „traducem ce ne place si ce suntem obligati” si asta ma duce direct la partea mea preferata din targ: discutia despre starea poeziei.
Organizata cu invitati alesi cinstit: poeti importanti veniti din generatia 80 si 90, Alexandru Musina si Caius Dobrescu, un criticul Carmen Musat si Mihai Iovanel, cat se poate de priceput in aprins cu inocenta acoperisurile pe langa care trece. Dezbaterea a fost moderata de profesorul Mircea Martin dar nu stiu la ce se astepta dansul de la discutie. Surpriza mea a fost sa aud cat de mult isi doreste postmodernul Musina sa semene cu Ezra Pound (stalpul modernismului poetic altfel) si cum internetul este lumea rea a poeziei.
ca in bancul cu politistii la opera, noroc ca ne-am invitat noi sotiile la dans si am mai animat atmosfera. Mi-a placut, in schimb sfatul cu care m-am ales: „sa am grija cand folosesc termeni sensibili” ca si cum as fi fost in vizita la spital.
Altfel cliseele pe care le stiti:
– tinerii nu „citesc”
– „cel mai bun sunt eu”
– „par mai sincer pentru ca scriu mai bine”
– „tirajele”

nici macar alternativa Billy Collins aruncata in discutie (pentru poetii care citeau altfel) nu a picat decat ca o picatura de apa intr-un bol cu vata modernista. Asa ca nu ar trebui sa ne mire faptul ca debutantii care au ocupat scena premiilor de poezie in ultimii ani sunt toti veniti, formati, debutati pe internet a lasat reci urechile dezbaterii.
Chiar daca poetii publicati pe hartie ar fi numai crema, tot nu poti sa uiti faptul ca vremea micilor guru locali apune de ani buni, ca un tanar care vrea sa debuteze nu mai este obligat sa faca apel decat la propriile lui capacitati de a se informa si de a gasi concursul care i se potriveste. Si, mai mult decat atat, editurile nu mai sunt detinatorul publicului de poezie. Publicul este peste tot, trebuie doar sa iti dai seama care este al tau.

Am ascultat cu interes si asertiunea „sinucigasii au probleme psihice” care, venind de la un poet, ne spune destul de multe despre echilibrul judecatii estetice.

Oricum, a fost o dezbatere careia nu i-au lipsit decat concluziile, dar, cum ele nu veneau tocmai in buna intelegere cu Muzeul probabil ca au fost sarite.

Ca o incheiere a povestii mele de targuitor pot sa imi aleg eu concluziile cele mai coapte sau cele mai potrivite pentru ce gatim aici.

prima si cea mai interesanta este legata de poetii cei mai activi din cele doua evenimente. Majoritatea nu sunt membri niciunei uniuni. Ceea ce poate sa para laudabil pentru organizatori si asa si este, dar spune de fapt ca arta asta este tinuta la suprafata in evenimente exact de cei care nici macar nu au chef sa intre in structurile consacrate.

ma mai amuza faptul ca USR se scuza ca festivalul de la Neptun i-a inghitit toate resursele. Nu doar ca o parte dintre invitati sunt poeti si atunci ce treaba ar putea sa aiba cu subiectul festivalului concentrat asupra situatiei personajului in proza de azi (da, lol), dar cu toate „resursele” invocate ca blocate, nu stiu daca ati aflat, festivalul e in desfasurare.
Dar bomboana de pe tort pentru interesul pe care institutia sindicala scriitoriceasca o arata pentru evenimentele care ii flutura sigla in actualitate tine de lectura programata in festivalul de poezie joi seara. Participantii au gasit sala ocupata. si sala asa a ramas.

partea buna a acestei povesti tine de interesul publicului. la aceeasi ora la care USR tinea invitatii la festival pe hol, poeticile cotidianului se intamplau in Other Side. Ei da, doua evenimente cu poezie la aceeasi ora: si nici unul nu a dus lipsa de public.
De unde se vede ca nici macar interesul publicului nu este un argument care sa fie auzit de cei care prefera sa inghesuie lecturile pe scari sau sa le izoleze pe la opereta in siruri de poeti care nu au nici o legatura unii cu altii.

si daca ne gandim: daca profesionalism nu e, bunele intentii sunt doar pentru voluntari.

pentru toate astea ultimele 5 minute din poeticile relationale de duminica de la TNAP au fost de Greva.