O moarte şi un critic se mai ating
Din când în când şi jocul lor e adânc
În vânt împins de cel grăbit să taci când abia înţelegi acest semn
Un fel de gând îl trage acum în jos
E moartea lui în mijlocul unui film
E cartea ta în mâini de gel şi
pagina îi defineşte un stop
Ai toate şi tu gânduri şi şoapte reci
Ai vrea păreri tari şi atingeri seci
Vrei rupturi în plin tavan să
ardă producţia porno în ochi
Vezi! dar nimic. doar tu îtinzând afişul
Cu gesturi din tot corpul aprins în jur
cu faţa ta clar arsă în
cer tot împrejur tipărit fix în rect
Dar tu rămâi ai viaţa întreagă aici
Poţi spune că eşti tu în silabe mici
Arzi mai departe chiar perfect viu treaz conştient întâlnind acest şoc
O moarte şi un critic se mai ating
Din când în când şi jocul lor e adânc
În vânt împins de cel grăbit să taci când abia înţelegi acest semn
Un fel de gând îl trage acum în jos
E moartea lui în mijlocul unui film
E cartea ta în mâini de gel şi
pagina îi defineşte un stop
Ai toate şi tu gânduri şi şoapte reci
Ai vrea păreri tari şi atingeri seci
Vrei rupturi în plin tavan să
ardă producţia porno în ochi
Vezi! dar nimic. doar tu întinzând afişul
Cu gesturi din tot corpul aprins în jur
cu faţa ta clar arsă în
cer tot împrejur tipărit fix în rect
Dar tu rămâi ai viaţa întreagă aici
Poţi spune că eşti tu în silabe mici
Arzi mai departe chiar perfect viu treaz conştient întâlnind acest şoc
Să recităm balada fenomenului plângând!
Şi-apoi să ne despăţim de el râzând, ca de-un trecut necritic.
Ne-am consolat cu incapacitatea criticului de-a fi creator, trebuie să ne resemnăm şi cu neputinţa lui de-a avea discernământ.
Să ne mulţumim cu clişee critice, în loc de identificare, compenetraţie şi transsubstanţializare în actul lecturii.
A cui e poezia?
Recunosc stilul Țupa… (a propos de clișee critice) deși m-au indus puțin în eroare rimele ocazionale și literele mari de la început (încă un subiect de discuție: grafia poemelor doar cu litere mici, cu litere mari la început de rând și grafia normală (litere mari doar la început de propoziție), dar și excepțiile de la regulă (vezi poemele în paranteză ale lui C. Acosmei sau poemele ce încep cu două puncte ale lui Gabriel Daliș)…)…
as vrea sa nu conteze a cui e. dar imi place ca sunt reactii la ea si dintre cele mai aplicate.
Oricum, înafara „miştocarilor”, vedem o critică tânără şi aplicată. Poemul în sine e savuros.