Elena Vladareanu m-a intrebat cateva lucruri despre citirea poeziei cu voce tare pentru o lucrare pe care o face. Cam asta a iesit din partea mea
cum te pregatesti inainte de o lectura? care sunt lucrurile pe care le ai in vedere?
In primul rand incerc sa aflu ce fel de oameni vin la lecturile respective. Mi se pare ca una dintre cele mai comune erori atunci cand e vorba despre comunicarea publica a poeziei este adresarea indiferenta la codul cultural al celor din sala. Asta inseamna ca incerc sa traduc felul in care inteleg eu poezia pentru cei care stiu ca vor fi in sala.
Altfel, ma mai gandesc si la ce m-ar interesa sa le ramana celor din sala din lectura mea, dar asta nu prea imi iese mereu.
Te gandesti la public ca la un public cititor sau ca la un public spectator?
Nu chiar. In primul rand ca in cazul unui cititor el ma alege pe mine, nu invers. Si atunci termenul de referinta sun numai persoanele care imi plac. Foarte rar scriu pentru cineva care ma enerveaza, dar mi se mai intampla si am constatat ca in acest din urma caz trebuie sa gasesc in ce scriu ceva care sa ma intereseze in cel mai mare grad pentru ca reactia pe care o sa o primesc la poemul pe care il dau astfel o sa fie destul de puternica (asa s-a intamplat mereu) si atunci macar sa aduc in discutie un aspect care ma priveste direct si la care tin.
Au fost momente in care ti-ai pierdut increderea in forta de comunicare a cuvintelor si ai cautat alte mijloace, de o alta natura?
Niciodata. Mai degraba imi pierd increderea in capacitatea mea de a exprima si inca si mai rar incapacitatea mea de a alege cea mai buna formula de comunicare pentru un public sau altul.
Preferi lectura textelor poetice in varianta actor sau in varianta autor? de ce? personalizeaza.
Ma cam enerveaza orice lectura care vrea doar sa para poetica (indiferent daca e a unui actor sau a unui autor). Din punctul meu de vedere merge orice pentru lectura atata timp cat reusesti sa comunici un fapt deopotriva dinamic si coerent in acest proces. In sfarsit, nici macar toti spoken artists nu imi plac. In schimb mi-as dori oricand sa ii ascult intr-o lectura pe autorii de texte hip-hop de la noi. Am vazut la spectacolul vostru de la Centrul National al Dansului momentul lui Norzeatic si mi s-a parut peste multi dintre „performerii” lecturilor publice de la noi.
Mi-am amintit cu ocazia asta cum mi-am facut temele pentru o intalnire pe care o organiza Andrei Ruse parca anul trecut unde trebuia sa improvizez poezie orala. Si documentarea mea atunci a inceput la lectura lui Norzeatic de la Centrul National al Dansului.
Esentială este, in cazul intalnirii autor-spectator, modalitatea de prezentare, pentru ca nu poti anula caracterul partial spectacular al unui asemenea eveniment.Altfel i s-ar spune cenaclu literar sau orice altceva, cu caracter de lucru. Din pacate, din acest punct de vedere, marea masa a poetilor sunt slabi( cand nu sunt de-a dreptul execrabili) cititori ai propiilor creatii, facand un real deserviciu propiilor structuri lirice, determinand momente care se intind intre neinteresant pana la anost si plictisitor. Intr-o rostire liniara, fara nici cea mai mica capacitate de a nuanta, de a demonstra că avem de-a face cu un produs in care exista si emotie, nu numai cerebralitate, iar fara emotie poezia nu exista, ceea ce se întâmplă într-o întlnire poetică este o modalitate de a pierde timpul cu prea putine elemente pastrate in memoria afectiva a ascultatorului dupa consumarea intalnirii. Cine nu ştie să-şi interpreteze, măcar cu decenţă, propia poezie, trebuie să apeleze la profesionişti, chiar dacă aceştia vor introduce propiile lor conexiuni, altele decât ale autorului. E de preferat, spre bine poeziei.
spre binele poeziei
Cred ca lectura in public a unei poezii trebuie sa fie cat mai neutra, adica sa fie citita de cineva care are o dictie buna, la un volum mediu (nu tipat, nu strigat), fara gesticulatie aiurea si fara INTERPRETARE proprie ! Nimic mai penibil decat un asa zis recitator care nu intelege poezia, dar o interpreteaza conform gustului si culturii proprii, pune accentele fals, amplifica ceea ce i se pare lui important, etc. Atentia ascultatorului trebuie sa se indrepte primordial asupra textului si nu a intonatiei, gesturilor, vestimentatiei sau coafurii lectorului… Exista si multi autori care nu stiu sa-si citeasca bine textele, influentati de moda romantica a recitarilor actoricesti bombastice, cantate, dramatice, expresioniste…