Sambata, in spatele librariei Carturesti era zarva mare. Coada ca la mancare la o lansare de poezie. Mircea Dinescu isi lansa in Bucuresti „Femei din secolul trecut”. De fapt coada era chiar la mancare. Metoda principala de promovare a cartii e in cazul lui mancarea. Acum, inca mai caut pe cineva care sa stie ce e in carte. Cand promovezi ceva ar fi interesant daca spui ceva si despre cartea respectiva pe undeva. Dar poetul cu ale carui versuri in bagaj candva se fugea in strainatate e din ce in ce mai inghesuit de talentul de a atrage atentia. Atat de inghesuit ca nu prea mai sunt multi care sa isi dea seama asupra a ce atrage el atentia.

Printre citatele pe care le poti gasi circuland din acest volum abia poti sa scapi de ironicele (si nu prea):

„Azvârle-ţi în iahnie cununa ta de laur,

să redescoperi ce-a ratat Columb:

eleva-n salopetă a epocii de aur

depănuşată-n lanul de porumb (…)

unele-s duse, altele bătrâne

şi nu tresar la strigătul tău mut.

o, de-ar putea din nou să mă îngâne

femeile din secolul trecut”.

Pentru ca sunt sigur ca nu mai sunt foarte multi cei care sa isi aminteasca de unde i se trage catalogarea ca poet lui Mircea Dinescu iata cum a debutat acesta, cu tot dreptul la aceasta titulatura:

Altfel lucrurile sunt coerente cu ceea ce Dinescu declara candva:”Pe vremea lui Ceauşescu dacă erai poet, chiar erai erou, mai ales eu cu stilul meu – scriam poezie socială. Proveneam dintr-o familie de luptă proletariană – taică-meu era lăcătuş-mecanic – şi am fost repede acceptat ca talent provenit din clasa muncitoare. Şi am scris poezie tinerească, muzicală, în fine. Pe urmă am început să scriu poezie protestatară cu aluzii la realitate. Am avut mare succes în epocă.
Pe atunci, ca poet în România ţi se putea întâmpla să îţi dispară cărţile imediat după apariţie. Mi s-a întâmplat nu numai mie, la librărie erau cozi. Nu doar la brânză şi carne, ci şi la cărţi. Atunci, poezia era armă de luptă, iar Partidului Comunist îi era frică de cuvinte, de ironie.”

Altfel, o dare de seama despre volum gasiti in articolul din Jurnalul national.

Intre timp, chiar si atunci cand coada e la carti, de fapt tot branza si carne se da.

Dar, tot Dinescu lamurea lucrurile in acelasi interviu: „Eu am o teorie despre eroi. Am fost in Grecia şi, obsedat de imaginea grecilor antici, mă uitam cum arată grecii din ziua de azi. Am văzut că nu seamănă şi am ajuns la concluzia că eroii nu au lăsat urmaşi. Au murit toţi aceia frumoşi, grecii care au luptat în pielea goală. Au rămas doar cei din serviciile auxiliare. Sunt tot greci, dar lucrau pe la bucătărie, aveau grijă de cai. Eroul e un accident al istoriei şi trebuie să dispară. Câteva clipe am fost erou, dar au trecut şi am ajuns la bucătărie, la serviciile auxiliare.” ( Blog citatepedia)