Potrivit unui comunicat de presă, Poetul Liviu Ioan Stoiciu este primul invitat al toamnei 2013 în cadrul proiectului cultural Scriitori la Tradem, iniţiat de Nicolae Coande cu sprijinul Casei de Cultură Traian Demetrescu a Municipiului Craiova (manager, Cosmin Dragoste).

Liviu Ioan Stoiciu va citi din poezia sa, marţi, 22 octombrie, de la ora 17 la sediul instituţiei, şi va susţine conferinţa cu titlul „Izgonirea poeziei şi întoarcerea ei pe furiş”.

În cadrul întâlnirilor desfăşurate începând cu anul 2010 sub auspiciile literaturii de calitate au fot invitaţi până în prezent numeroşi scriitori români care au susţinut recitaluri poetice sau conferinţe despre activitatea lor literară: Gheorghe Grigurcu, Nichita Danilov, Radu Aldulescu, Marian Drăghici, Mircea Bârsilă, Claudiu Komartin, Sorin Vidan, Vasile Baghiu, Peter Sragher, Paul Vinicius, Bogdan Ghiu, Adrian Mihalache, Michael Astner, Dumitru Ungureanu, Ioan Es. Pop, Radu Vancu, Dragoş Varga, Dan Sociu, Peter Waugh, Dan Stanca, Anton Jurebie.

Liviu Ioan Stoiciu s-a născut la 19 februarie 1950, în comuna Dumbrava Roşie (Canton CFR), Piatra Neamţ.

Nemembru de partid, rezistent recunoscut contestatar al dictaturii, la Revoluţie, din 22 decembrie 1989 şi până la 5 martie 1990 (când se va retrage) va fi înscăunat în fruntea judeţului, preşedinte al CFSN/CPUN Vrancea, membru al Parlamentului Provizoriu. În ianuarie 1990 fondează la Focşani revista literară bilunară „Revista V”, pe care o va conduce trei sferturi de an. Din 5 martie 1990 îşi va aduce cartea de muncă la Bucureşti (trei sferturi de an va face naveta la Focşani), la Uniunea Scriitorilor, la redacţia noului săptămânal literar „Contrapunct”, ales fiind din februarie 1990 redactor-şef pentru ca în anul următor să demisioneze din funcţie şi să se transfere, ca redactor principal (redactor-şef adjunct din anul 2001), la revista „Viaţa Românească”. Din 1991 până în noiembrie 2004 este şi redactor-colaborator permanent (publicist-comentator şi consilier) la ziarul „Cotidianul” (fondat de Ion Raţiu). De la sfârşitul anului 1990 are domiciliu stabil la Bucureşti. În 1995, cofondator al publicaţiei literare „Caietele de la Durău”.

Tradus în engleză, franceză, germană, spaniolă, apărut în antologii de poezie şi în reviste din străinătate.
Debut editorial, Ciclurile de versuri „Balans” în „Caietul debutanţilor, 1977” (Editura Albatros, 1978) şi „Cantonul 248” în „Caietul debutanţilor, 1978” (Editura Albatros, 1979).
La 30 de ani, în 1980, îi apare prin concurs volumul de debut La fanion, care primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor (dar a fost primit în Uniunea Scriitorilor după Revoluţie, având dosar la Securitate)
.
A publicat volumele de versuri (pentru care a primit premii literare, selectiv):
„La fanion” (Editura Albatros, 1980) Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor;
„Inima de raze” (Albatros, 1982);
„Când memoria va reveni” (Editura Cartea Românească, 1985);
„O lume paralelă” (Cartea Românească, 1989);
„Poeme aristocrate” (Editura Pontica, 1991) Premiul de Poezie al Uniunii Scriitorilor;
„Singurătatea colectivă” (Editura Eminescu, 1996) Premiul Mihai Eminescu al Academiei României, Premiul de Poezie al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România (ASPRO), Premiul „Poesis” („Cea mai bună carte a anului 1996”), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova;
„Ruinele Poemului” (Editura Pontica, 1997) Marele Premiu al ASPRO, Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Poezie (Ediţia I, Oradea), Premiul pentru Poezie pe anul 1997, Superlativele Revistei „Cuvântul”;

„Post-ospicii” (Editura Axa, Seria „La Steaua – Poeţi optzecişti”, 1997) Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti.
Poemul animal (Editura Călăuza, 2000, colecţia Poeţi români contemporani) Premiul de Poezie al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (volum nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor şi ASPRO); Premiul pentru Poezie al Festivalului Internaţional de Poezie Lucian Blaga (Cluj); Premiul Poesis (Cea mai bună carte de poezie a anului 2000); Premiul pentru poezie al Festivalului Internaţional de Poezie (Ediţia a II-a, 2001, Deva).
La plecare (Editura Vinea, 2003).

A publicat volumele de memorialistică / publicistică:
„Jurnalul unui martor (13-15 iunie 1990, Piaţa Universităţii, Bucureşti)” Editura
Humanitas, 1992.
Jurnal stoic din anul Revoluţiei, urmat de Contrajurnal Editura Paralela 45, 2002,
volum nominalizat la Premiile Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti.

A publicat romanele:
Femeia ascunsă (Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti şi Editura Cartea Românească, 1997, Colecţia „Biblioteca Bucureşti”), Marele Premiu Alexandru Vlahuţă al Salonului literar Dragosloveni, Vrancea.
Grijania (Editura Paralela 45, 1999), volum nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor, ASPRO şi Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, Premiul Naţional de Proză Ion Creangă (Humuleşti, Neamţ).
Undeva, la Sud-Est (Într-unu-s doi) (Editura Cronica, 2001).
Romanul-basm (Trup şi Suflet) Editura Dacia, 2002.

A publicat volumul de teatru:
Teatrul uitat, Editura Muzeul Literaturii Române, 2005.

Premii literare (selectiv):
Premiile de Debut-Poezie şi de Poezie ale Uniunii Scriitorilor din România pe anii 1980 (La fanion, Editura Albatros) şi 1991 (Poeme aristocrate, Ed. Pontica).
Premiul Mihai Eminescu al Academiei Române pe anul 1996 (Singurătatea colectivă, Ed. Eminescu).
Premiile ASPRO (Asociaţia Scriitorilor Profesionişti din România) pe anii 1996 (Premiul pentru Poezie al ASPRO, Singurătatea colectivă) şi 1997 (Marele Premiu al ASPRO, Ruinele Poemului, Ed. Pontica).
Premiul de Poezie al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pe anul 1996 (Singurătatea colectivă).
Premiile de Poezie ale Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti pe anii 1997 (Post-ospicii, Ed. Axa) şi 2000 (Poemul animal, Ed. Călăuza).

Liviu Ioan Stoiciu este câştigătorul Premiului Cartea de Poezie a anului 2012, pentru volumul ‘Substanţe interzise’, publicat la Editura Tracus Arte, al Premiului „Virgil Mazilescu” (2013), Premiul „Mircea Ivănescu”, 2013.

„Cu o topică adesea greoaie pentru gustul celor care vor neapărat poeme memorabile, sucind gâtul sintaxei ori de câte ori a fost nevoie (şi a fost în plin marasm literar comunist şi post-comunist), Stoiciu este unul dintre cele mai interesante cazuri de continuitate lirică şi de credinţă nestrămutată în poezie de la noi. În privinţa asta, el e un cruciat rarisim. Alături de T.T. Coşovei, este cel mai prolific poet al generaţiei sale, deşi de multe ori a dat impresia că iese din rândurile ordonate ale acesteia. Când alţii au abandonat de mult poezia, afişând o sterilitate sumbră sau trecând la roman, memorii ori televiziuni, Stoiciu publica volum după volum, cu o forţă de invidiat…
Nu-i mai puţin adevărat că poezia lui e dificilă, solicită răbdare, o încordare a auzului care poate duce la exasperare un cititor leneş. Nu, hotărât lucru, Stoiciu nu e Mircea Dinescu, un poet care scrie poeme ce se pot cânta pe scenă şi în locante, nici Emil Brumaru şoptind obscen în urechea domniţei leneş tolănite pe canapea. Rostul poeziei sale este acela de necontenită autochestionare, dificilă adesea, de necurmată introspecţie, în variate, palimpsestice exerciţii de luciditate şi de exorcizare a vremurilor în care şi-a găsit să scrie şi să existe.”
Nicolae Coande, revista Cultura, ianuarie 2011