Invitația lui Robert Șerban de a alege (pentru revista Orizont) cele mai bune versuri pe care le-am scris mi-a dat,inițial, impresia unei sarcini destul de ușoare. Cât de greu poate să fie să spui ce îți place cel mai mult (atâta timp cât nu confunzi versurile cu oameni, copii ori rude… Ceea ce nu e cazul meu, poate, cel mult, pot să le consider părți ale corpului)… Totuși, de câte ori m-am apucat să compun răspunsul, am descoperit că mă plictisește să expun ce mi-ar plăcea mie, mai ales că ziarele și televiziunile sunt pline de oameni care ne spun ce le place, în ce fel și de câte ori. În schimb, pot să aleg versuri care m-au influențat salutar după ce le-am scris.

Am văzut cu alți ochi poezia după ce mi-a arătat o prietenă, Alexandra Olaru, că angajase niște meseriași să îi inscripționeze peste peretele alb din birou versul „poemul meu ești tu”(pe care nu cred că l-am inclus în vreun volum și care a tot circulat așa, ca un trimetru iambic orfan). M-a surprins de câte ori am găsit pe agenda, ușa sau peretele cuiva abțibildul cu acest vers pe care îl făcusem prin 2008.

Alt vers care m-a bucurat să-l descopăr, fie preluat, fie citat ca motto la un articol, fie pomenit ca posibil tatuaj este „dacă tac nu înseamnă nimic” („corpuri românești”, 2005). Mi-a plăcut pentru că țineam la el și îl gândisem ca pe o ieșire atât din volum cât și din bucla pe care mi-o deschidea Sorin Despot de câte ori îmi amintea versul meu „pot să tac pentru că pot să spun orice”(„fetiș”, 2001). Acum, de când formulez, recitesc, revăd, reiau și reformulez poemele mai vechi sau mai noi ca să le pun în volumul „corpuri relaționale” și în parcursul performativ „sexul brâncuși” mă bântuie mai ales versul „mai mult decât ce știi sunt numai oameni vii” pe care îl folosesc puțin modificat ca să-l scap de poverile facile atrase de pe la alexandrin și din hexametrul iambic în forma de aici.

Ca să nu las impresia de aventură abstractă, o să-mi închei răspunsul cu un emistih din „ploaie ușoară”, unul din poemele pe care le-am plimbat prin lecturi în ultimul an: „pe oceanul primordial de scuipanol”.