Peter Sragher a scris pentru poetic.ro povestea primului festival international dedicat poeziei sonore si slam la Craiova. Pentru prima dată, un eveniment românesc şi-a asumat invitarea mai multor autori europeni care pot să ofere o imagine la zi a evoluţiilor expresive în domeniu.

La Craiova s-a desfășurat între 16 și 19 octombrie primul Festival Internațional de Sound & Slam Poetry din România

De ce la Craiova ?, a fost întrebarea unui grafician și poet talentat, atunci când am debutat cu Festivalul chiar la București, la Librăria Bastilia. Făcuse afișul și i se citea pe chip mirarea, aproape indignarea. Cum, într-un fief pesedist ?!? Așa, pe un ton nu prea ferm, că era prietena lui de față și nu se putea certa. Și i-am zis: Da, acolo au directorul Casei de Cultură TRADEM un tânăr de 36 de ani, germanist, Cosmin Dragoste care vrea, apoi directorul Operei Române din Craiova, Antoniu Zamfir, are 34 de ani, care și el vrea. De ce nu ?!? m-am mirat la rândul meu, fără să o fi avut alături pe soția mea, Cristina, căci era cu David-Thomas și îl supraveghea la teme.

                Trebuie să fim cinstiți și să spunem că unul dintre factorii – care au contribuit la decizia ca acest Festival să aibă loc la Craiova – este și această competiție în care sunt angrenate mai multe orașe din România: Iași, Craiova, Cluj-Napoca, Timișoara. Este vorba despre o luptă pentru desemnarea Orașului cultural european al anului 2021, care va proveni din România. Desemnarea se va face de către Uniunea Europeană în toamna anului 2015. Din când în când, vine o comisie în fiecare dintre orașele candidte și evaluează manifestările culturale organizate, implicarea autorităților, etc. O bucurie pentru cultură, dar și o șansă pentru cultură, deoarece se alocă bugete mai consistente actului cultural, ceea ce poate avea doar efecte benefice pentru iubitorii de artă. Craiova însă este singurul dintre candidați care se prezintă ca o regiune, înglobând și opera lui Brâncuși de la Târgu-Jiu, dar și maeștrii ceramiști de la Horezu.

                Tentația craiovenilor a fost în primul rând că la noi în țară nu s-a mai organizat un astfel de eveniment și ei ar fi primii să pună la cale o astfel de întreprindere culturală. A existat însă și un real interes între intelectualii craioveni, deoarece eu l-am mai adus la Craiova pe Peter Waugh, pe poetul finlandez Esa Ensio Hirvonen, de asemenea pe sound poetul Denis Beznosov și poetul dadaist Serghei Biryukov – găzduiți fiind de Casa de cultură „Traian Demetrescu” și scriitorul Nicolae Coande, așa că era de acum pregătită capitala Olteniei pentru o astfel de aventură. Căci aceste forme de poezie sunt forme de nișă, mai puțin cunoscute la noi. Cu toate că în „Cabaretul Voltaire” din timpul Primului război mondial se regăseau, in nuce, cam toate direcțiile în care avea să se dezvolte ulterior avangarda, ca o negare a realismului vetust și a normei, poate și ca o negare a ororilor războiului, o de-structurare a limbajului pe măsura degradării condiției umane. Așa că am propus craiovenilor – împreună cu Cosmin Dragoste – să aducem în Cetatea Băniei altceva.

                Nu am organizat un poetry slam, pentru că mai înainte este necesar să ne asigurăm că există masa critică de poeți și poete, pentru a fi pus la cale un astfel de eveniment.

                Festivalul nostru a fost organizat într-un timp record de numai două luni și jumătate cu poeți din străinătate: Claudio Pozzani (Italia), Peter Waugh (Marea Britanie), Angyal Gyula (Ungaria), Philip Meersman (Belgia), Claus Ankersen (Danemarca), Zenon Fajfer și Katarzyna Bazarnik (ambii din Polonia), Tobi Kunze (Germania), ca și saxofonistul Michael Fischer (Austria), care improvizează la saxofon. De la noi au participat Iulia Militaru aka Clau Wolff, Anca Bucur, Felix Nicolau și Peter Sragher.

                Trebuie spus dintru început că acesta a fost primul Festival de sound poetry și slam poetry, un manifestare complexă, dar și de pionierat, dedicată acestui stil de poezie. Am avut însă și reprezentanți ai poeziei vizuale, recitalurile constituindu-se totodată și într-o lecție de performance poetic, o calitate care lipsește îndeobște poeților români. Astfel că paleta poetică a fost mai diversă decât ne-am închipuit la început.

                Am dorit să oferim cât mai mult comunității locale, așa încât am conceput și o serie de workshopuri, așa încât poeții Tobi Kunze (slam poetry), Philip Meersman (sound & slam poetry), Peter Waugh (sound & poerformance poetry), toți trei au ținut ateliere de creație în limba engleză, iar Felix Nicolau (performance și sound) a ținut un atelier în limba română, având ca participanți elevi, studenți, actori și poeți din oraș. Ne-am gândit că este foarte bine să implicăm profund și să profite din plin comunitatea craioveană de acești poeți și în plan personal, al propriei creații. Michael Fischer a venit să completeze paleta artistică oferită de Festivalul nostru, susținând un workshop de improvizație muzicală, care a demonstrat muzicienilor liber-profesioniști cum pot folosi instrumentele și vocile lor în alt fel decât cel obișnuit. În ultima seară, toți poeții invitați, dar și cei ce-au absolvit atelierele, au susținut un show la Scena 8 (fostul Club Arcade) din Craiova, care a ridicat audiența în picioare. Și nu au venit doar prieteni și cunoscuți, ci amatori de slam & sound & performance, unii dintre ei urmărindu-ne în toate spectacolele. Chiar și elevii și elevele de la “Colegiul Carol I” – unde am susținut primul performance în prima zi a Festivalului, au dorit „more”. Spunea și Michael Fischer, dacă măcar doi sau trei o să meargă pe calea poeziei sound, slam sau performance poetry, a muzicii de improvizație, este un câștig și a meritat.

                Tobi Kunze este un showman care poate să recite slam cu o ușurință demnă de admirație, dar să și cânte, improvizând pe loc cu muzicienii craioveni, însoțit de un cor de fete, constituit instantaneu, dar și de doi băieți care au cântat la sticla goală de bere. Peter Waugh – care a studiat poezia sonoră cu Henri Chopin și Sainkho Namtchylak – este un maestru al sunetelor scoase din drâmbă și a cuvintelor care născute din sunete, Claudio Pozzani a adus nivelul de performance la un nivel de invidiat, pasional, descoperindu-și vocea poetică și în sunetele toracelui. Zenon Fajfer și Katarzyna Bazarnik au adus poezia meditativă până la limitele absurdului care capătă semnificație, dar au făcut și o demonstrație de poezie vizuală, apoi o poezie de protest social subtilă, ei alternând cuvintele cu absența lor, sonoritatea cu așteptarea mută, parte a poeziei. Philip Meersman a adus gustul ciocolatei belgiene în jocul estetic, cu o parodie impresionantă și totodată incitantă la această pasiune belgiană pentru dulcele maro, dusă ad absurdum, dar, în același timp, plină de ironie, sugerată sonor și gestual. Claus Ankersen ne-a învățat pasiunea devoratoare și auto-devoratoare a criticii sociale spusă cu un timbru inconfundabil, de slammer adevărat, unde revolta se îmbină cu bucuria, supărarea cu un spirit calin, blând, dar gata să flageleze minciuna și nedreptatea. Angyal Gyula a fost o demonstrație pe viu cât de puternic este slamul maghiar, îmbinând protestul și ironia, retorica fermă cu o gestică și cu o sensibilitate aparte. Michael Fischer, „last but not least”, ne-a demonstrat pe viu virtuți ale saxofonului bas, pe care nu ni le-am fi închipuit vreodată, într-un recital electrizant, scoțând în mod miraculos muzică fără să sufle în instrument,curbând ecoul sunetelor, făcând uneori să răsune acorduri de instrumente orientale în propriul său saxofon.

                Felix Nicolau, ancorat puternic în experiment, ironic și cu o voce puternică în poezia noastră experimentală, s-a costumat pe măsura fiecărei poezii, alternând poezia lirică și critica socială, cu efecte poetice speciale, în timp ce Anca Bucur și Iulia Militaru au evocat o poezie legată de film, de re-naștere din lichidul amniotic al unor ființe, regândind facerea, nașterea cu o poezie aparent frustă, dar plină de semnificații spuse pe un timbru aparent indiferent.

                Și pentru a demonstra toate acestea, ce putem face mai bine decât să atașăm gândurilor de pe marginea primului Festival Internațional de Sound & Slam Poetry de la Craiova și din România câteva linkuri, pentru ca să vă convingeți de cele spuse.

Zenon Fajfer & Katarzyna Bazarnik – Polonia

Angjal Gyula – Ungaria

Michael Fischer – muzician din Austria

pe Claudio Pozzani – Italia il gasiti intr-o inregistrare pe Facebook

Daniel Drăgoescu și alți muzicieni craioveni

Claus Ankersen – Danemarca

Anca Bucur

Tobias Kunze cu elevii săi întru slam

Philip Meersman – Belgia cu actrițele craiovene cu care a lucrat

Philip Meersman – Belgia

Peter Sragher – ajutat la început de Felix Nicolau

Organizatorii au fost: Casa de cultură „Traian Demetrescu” din Craiova, Filiala de Traduceri Literare – București a Uniunii Scriitorilor din România, sub egida „Asociației Craiova Capitală Culturală Europeană 2021”, în timp ce parteneri au fost: Institutul Cultural al Italiei, Institutul Maghiar, Institutul Polonez, Goethe-Institut, Danske Arts Fund și Biroul Cancelariei Austriei, Contemporary Literature Press, ca și Inspectoratul Școlar Județean Dolj.

un text de Peter Sragher (foto Mitu Elena Luiza)