Poetul Anton Jurebie este invitatul lunii martie în cadrul proiectului cultural Scriitori la Tradem. Proiectul a fost iniţiat în 2010 de poetul Nicolae Coande, în colaborare cu Casa de Cultură Traian Demetrescu a Muncipiului Craiova (director, Alexandru Stuparu).
Anton Jurebie va citi chiar de Ziua Mondială a Poeziei, joi 21 martie, de la ora 17, poeme din cele mai noi cărţi ale sale: Împotriva negrului total (2011) şi Afaceri biografice (2012), ambele apărute la Editura Autograf MJM Craiova.
Intrarea este liberă.
Până în prezent au fost invitaţi la Craiova scriitori români, dar şi străini, care au susţinut recitaluri poetice sau conferinţe despre scrisul lor: Gheorghe Grigurcu, Nichita Danilov, Radu Aldulescu, Marian Drăghici, Mircea Bârsilă, Claudiu Komartin, Sorin Vidan, Vasile Baghiu, Peter Sragher, Paul Vinicius, Bogdan Ghiu, Adrian Mihalache, Michael Astner, Dumitru Ungureanu, Ioan Es. Pop, Radu Vancu, Dragoş Varga, Dan Sociu, Peter Waugh, Dan Stanca.
Autorul:
Anton Jurebie a debutat cu placheta de versuri Elegii distrugătoare (2003), pemiul Filialei Craiova a USR.
Alte volume: filaj.românia, file de poveste (2004), Descompunerea pe jumătate (2005), Ţara Doamnei Circe (2006), Împotriva negrului total (2011), Afaceri biografice (2012).
Critica:
Anton Jurebie scrie o poezie de substanţă existenţială dramatică, dacă nu chiar tragică, amintind depresia provincială a lui Bacovia, rostită însă în maniera colocvială a beatnicilor americani, cu o gravitate psalmică contrapunctată de ironie şi umor. Unul dintre poeme se numeşte antipsalm: „aş vrea să te văd ca pe vremuri/ intrând în casa văduvei şi a orfanului/ ori te-a convins şi pe tine/ faptul că banul mai are un rost pe lumea aceasta// dar sunt zile când/ cerurile se deschid şi/ îngerii se clatină/ ca nişte felinare în noapte// ştiam că măcar/ sub aura lor nu plouă/ glonţul nu trece niciodată/ şi nimic din lumea aceasta// l-am văzut pe dumnezeu într-o fotografie/ mai veche/ i-au pus chip de carne/ gazdă bună pentru pofte şi viermi”, dezvăluind conştiinţa distanţei poetului (post)modern faţă de modelul originar, biblic, de poezie mărturisitoare a credinţei.
Dumitru Chioaru – Poezia ca salvare, Ramuri, nr. 3/2012
Jurebie continuă şi în Împotriva negrului total (în 2012 i-a mai apărut unul, Afaceri biografice) să scrie elegii distrugătoare, doar că o face cu Liliecii lui Sorescu în minte, minus humorul prins ca o agrafă în bârfa aceluia. Bestiarul său uman cuprinde, cum era de aşteptat la un poet care simte că se scufundă în pseudo-chtonismul local, groparul, meşterii de sicrie, văduva, orfanul, medicul de familie, preotul, adică toată turma de porci a doamnei Circe, stăpâna locurilor întinse unde se desfată cu amar omul. Poet al distrugerii, afin al lui Stelaru (pe care îl şi pomeneşte undeva), convins că nu putem rata decât o singură dată, Anton Jurebie îşi consumă ispitirea în ţinuturi joase, în stampe atinse de morbideţe, pe care le ţinem în mâini multă vreme după ce autorul ni le-a trimis.
Nicolae Coande – Omul pe jumătate putrezit, Luceafărul, nr 2/2013
Caracterul „distrugător” al acestor elegii stă, de fapt, în ratarea imprecaţiei, în amânarea ei. O imprecaţie adresată Nimănui, Marelui Absent care-şi vesteşte această absenţă prin freamătul oştirii de stuf, într-o înserare de toamnă. Răul devine religia pe care ereticul Jurebie o înfruntă în fiecare poem al acestui volum: o urâţenie disipată în fiecare vers mânjeşte atât privirea întrebatorului de Dumnezeu, cât şi dansul stufului.
Bogdan Alexandru Stănescu – Filaj. Urmăritul scrie, Ziarul financiar, 2005